despre nicucusor danunut

toate numele, oare chiar toate? nu-i vorba de saramago, ci de niste diminutivati la propriu, caci pina si parintii lor vor fi stiind despre ce e vorba.
nicucusorica danunutulica a candidat la primaria unui oras. parca! nici el nu stie. poate din cauza ca-i prea incurcat in ecuatii cu o cunoscuta sigura: udrea. un gindac basist cu pretentii de vierme mai lipsea sa fie primar. noroc ca a fost atit de prost incit a uitat sa-si indemne votantii sa-l bifeze la consilier. ce sa-i faci, cind prostia e principala entitate de manifestare, nici rezultatele nu pot fi altele.
si pentru ca ma informez, citesc, analizez, pun pe tabla: de ce candideaza basistul asta?

"Pentru că un cutremur poate să omoare zeci de mii de oameni, iar primăria este iresponsabilă"

asa si? si boschetarul ala de oprescu a spus-o. nu-i o noutate. pot s-o spun si eu, chiar si mama omida. nu vad solutiile. ci doar un delir populist in care acuza chiar populismul. clar e incurcat in sinusuri si tangente udriste.

"Pentru ca activitatea primăriei oscilează între impotență și delir"
mai ca ai zice ca-i patapievici. ce-i drept, nu departe. cica nu sint bani pentru ca primaria a cheltuit banii pe o "sosea de centura de toata rusinea". asta e exprimare de intelectual? atunci vanghelie e adevaratul "il dottore".

"Pentru că în administrația orașului este haos"
prostanul e si repetitiv, poate vreo relatie de recurenta sa-i fi afectat creierul basist. o da pe principiul entropiei, batind adiabatic in zero esenta.

nu mai enumar cacaturile interogative ale astuia, ci doar citeva polutii (pentru el, solutii):

"Publicarea pe site-ul Primariei a tuturor contractelor in curs de desfasurare" - sint vreo trei legi si cel putin doua ordonante care reglementeaza principiul transparentei decizionale, dar basistu' n-a aflat de ele (legea nr. 544/200, legea nr. 161/200, legea nr. 52/2003, ordonanţă nr. 24 din 30/01/2002etc.).

"Metroul usor pe infrastructura CFR existenta; triplarea astfel a lungimii retelei de metrou" -  asta spunea si oprescu. de ce l-ai vota pe un mimetic?

"Construirea de gradinite, pentru acoperirea deficitului de locuri in gradinite" - eventual sa le faca lachita cu un milion de euro pe gradinita? hai ca ar mai avea si leana udrea niste coco pentru rochii!


la capitolul protectie sociala are cam asa ceva "Stoparea cersetoriei (inclusiv a formelor disimulate: spalatori de parbrize, parcangii)".
ce ma? asta e protectie sociala? poate combaterea unei activitati infractionale! protectie sociala inseamna locuri de munca, echitate in redistribuirea veniturilor, impozite progresive (ca in lumea civilizata), protejarea categoriilor sarace (90% dintre romani), nu ong-uri, parasute si basini.

toate numele, numai ca nu toate...

basescu, o mizerie a ma-sii

atitea lucruri...si degeaba...
se pare ca in ultima vreme tot scriu despre acest bastard nomenclaturist, cu tatal tortionar facut colonel de un regim pe care progenitura l-a condamnat cu elan proletar. poate ne spune hoitul asta de maimutoi cum a ajuns la facultate, caci prea jongleaza cu sentintele de parca ar fi primit premiul nobel la fiecare hahaiala. cum se face ca un submediocru ca infectul asta sa intre la o facultate? ce parere aveti despre gunoiul asta care in clasa a cincea avea mediile: 5,67 la geografie, 6,33 la limba romana, 6,33 la stiintele naturii, 7,33 la istorie. sursa: http://www.fundatia-aleg.ro/News-article-sid-22891.phtml. va dati seama ce capacitate? si atunci cum a ajuns rima asta la facultate? pai cum altfel decit prin pilele proletarului avansat la gradul de colonel mai rapid decit izmenarul oprea.

acum despre societatea civila. niste unii, cu opera cit trei suluri de hirtie igienica, in care unul gras cit patratul elefantului isi desfasoara in secolul 21 retorica elucubrind despre ingeri, un altul care se unge cu alifii pe curu-i mare cit casa scinteii (asta e plagiat, dar prostii nu-si dau seama, a imprumutat ideea de la llosa - elogiu mamei vitrege), un patapievici care se screme in ventuze lingvistice nespunind nimic mai mult decit conturul gurii lui pe bucile lui basescu, un mihaies veninos pina si in gaura mintii, au confiscat ideea de intelectualitate, punind monopol pe acest cuvint. noroc ca e doar un cuvint!

ia uitati ce scria jegul asta de plesu (mizeria asta care-l tot ataca pe adrian paunescu):

"Ma numesc Andrei Gabriel Plesu si sunt de profesie istoric si critic de arta. Din 1971, cand mi-am incheiat studiile, si pana astazi am inteles sa-mi fac profesiunea cu toata seriozitatea, punandu-ma, cu intreaga mea putere de munca, in slujba artei si culturi romanesti..
Am intrat in Partidul Comunist Roman la varsta de 19 ani (1968) si, atat pe linie obsteasca (CA ORGANIZATOR DE GRUPA DE PARTID), cat si pe line profesionala ( ca cercetator la Institutul de Istiria Artei al Academiei de Stiinte Sociale si Politicesi, apoi ca lector universitar la Facultatea de Arte Plastice “N. Grigorescu”) m-am straduit, in ciuda unei sanatati precare ( care ma obliga sa stau, de cativa ani, sub constanta supraveghere medicala), sa fac totul pentru a fi la inaltimea exigentelor epocii noastre, ale politicii noastre din ultimii ani.
Va rog, stimate tovarase Secretar General, sa nu luati raportul de activitate de mai sus drept o lipsa de modestie. El e bilantul firesc de munca al oricarui roman care vrea sa-si serveasca tara cum se cuvine. In lumina acestui bilant, veti intelege cat pot fi de mahnit sa constat ca, dintr-o data, in urma unei imprejurari pe care nu o pot socoti decat accidentala, sunt pus in afara partidului “sectant” si dezlantuit din invatamant si cercetare.
.............................................................................................................................................................
Ranit sufleteste de spulberarea intr-o clipa, a atator ani de eforuri entuziaste, si de anularea tuturor proiectelor mele viitoare (legitime la 33 de ani) apelez, tovarase Secretar General la dreapta dumnevoastra omeneasca, rugandu-va sa dispuneti rediscutarea cazului meu, in datele lui obiective. Va asigur ca tot ce doresc e sa-mi dovedesc, in continuare, ca si pana acum, buna-credinta loialitatea fata de tara, participand la procesul de afirmare a valorilor noastre pe plan universal.
Va multumesc,
Andrei Gabriel Plesu
25 mai 1982"

si atunci cum isi permite viermele asta sa il acuze pe adrian paunescu? incredibil! va dati seama ce specie de nulitate!

pata pe viermele băsist patapievici

intelighenţia portocalie se dă cu curu de pamînt că haş.er patapievici nu mai pupă la băse pe banii amărîţilor. toate nulităţile astea băsiste o ard de dreapta, dar unu nu scoate un ban din privat. cînd a fost cu sfertu de salariu pentru bucile lui udrea, unu nu a protestat. acum au pus-o de-o horă-a unirii într-ale mîinilor întinse şi a mîhnirii naţionale. 
ştiţi cine e haş.er? e obsedatul ăla care la doi paşi şi trei bale o dă în sex. ba că-i vorba despre expoziţii sponsorizate, ba că-i vorba despre casetele cu geoană şantajabil pentru nota obţinută la oral, nu-l scoţi din găuri şi falusuri. o fi oare de la antrenamentul cu stăpînul lui?
cum naiba se face că toţi copiii pcr-iştilor au virat-o spre dreapta după ce au bătut darabana prin primăverii (volodea tismăneanu, cornea, belitul ăsta, baconschi etc.)?
pora, vezi că ţi-o ia robert înainte!
p.s. realitatea, răitaru, digi sînt băsiste băsiste!

postacii oranj sint suparati

am vazut ca e mare deranj in crescatoria de postaci oranj. se jeluiesc pe unde au prilejul ca poporul romin e prost ca le-a dat votul uslistilor, ca acum harta e rosie, ca oamenii au votat comunismul, minerii, roata si pe burebista. pai bai hoiturilor, de ce n-au furat mai putin urangutanii vostri astfel incit oamenii sa nu aiba prilejul de a vota uslul? nu vedeti ca sinteti foarte foarte prosti! si prosti si platiti. si prosti si prost platiti. in curind, doar daca s-o mai indura cumatra udrea de vreun biscuite, caci ariciul ungureanu, canci bani.
cartagina mea: basescu trebuie distrus, umilit, anatemizat. umilit, umilit, distrus, anatemizat. e un jeg de om. un securist de cea mai josnica speta. distrus, umilit, umilit. sa i se stearga numele din istorie.   

stai să-ţi zic, puneam biscuiţii pe sobă, erau umezi şi se făceau aşa..., opreşte-te, nu mă mai întrerupe că doar o să povesteşti pe urmă, cînd se întîmpla asta? păi în copilărie, eu şi george ne întorceam numai cînd ne chemau acasă, uzi pînă la ultima haină de pe noi, mai întîi trecea pe la mine, da, era mai mare, cu un an, dar nu mă mai întrerupe, n-am apucat să-ţi povestesc cu biscuiţii, îi puneam pe sobă să devină mai crocanţi, pe urmă îi ungeam cu dulceaţă de prune, niciodată nu aş fi crezut că acele momente vor fi ca nişte repere în amintirile mele pe cînd stau cu tine de vorbă într-o cîrciumă pe măsura strîmtă a buzunarului meu, da, da, mai comandăm, o dată la trei luni pot să fac şi eu cinste, şi tu la fel ce? aaa, da? la dracu, sîntem nişte rataţi, ţi-o zic eu, altfel n-am fi stat într-o speluncă sporovăind despre nişte biscuiţi mucegăiţi unşi cu nu ştiu ce dulceaţă, bînd chestia asta numită bere, de unde a pornit? nu ştiu dacă a fost nevoie să pornească de undeva, cred că am fost dintotdeauna înşurubat în ea, poate că inocenţa copilăriei nu m-a făcut să conştientizez că eram deja livrat ratării, păi am făcut şi facultatea, dar la ce mi-a folosit? acolo a fost cea mai mare prăpastie, acolo am conştientizat nu că sînt surpat, ci că nu sînt făcut din aluatul care să mă treacă de cealaltă parte a liniei, cel mai mult mă speriau colegii care ştiau ce vor de la viaţă, nu numai asta, nu a contat faptul că proveneau din familii înstărite, ci dorinţa lor, mă înţelegi? dorinţa, n-am avut-o niciodată, da, încă un rînd, mulţumim, aşa, îţi ziceam, dorinţa omule, e ceva firesc, numai că la mine nu se pupa cu materialismul, ce zici? că n-ai avut posibilitatea de a urma o facultate? că a trebuit să munceşti de mic, corect, ai avut dorinţă, dar n-ai avut prilejul s-o materializezi, adevărat, şi cu asta e o poveste, dar vezi, cînd nu-ţi doreşti, deşi ştii că totul va duce acolo, chelnerul trînti încă două halbe cu spuma scurgîndu-se peste buza lor, zgomote, frînturi de vorbe amestecate într-un vacarm avînd ca line de demarcaţie numai vecinătatea fictivă a meselor, la ratare, ştiam sau poate doar presimţirea că voi ajunge acolo, acum mi-e totuna, cazul tău e altul, aşa e, am vorbit numai eu, fiecare masă cu apăsarea ei, cîntărind ratarea prin numărul de halbe ieftine, acum e rîndul tău...

sint mai radical...

nu mai suport ca orice nimeni sa imi dea lectii, atita timp cit n-a citit decit versoul buletinului.
am avut doua "fetisuri" in legatura cu alegerile locale. unu cu livache, altul cu solomon. nu ala cu intelepciunea cit pentru doua biblii. ci ala, cu metal la mina si cu pat la zdup. daca ar fi candidat un cacat impotriva lui, as fi votat cacatul. pe de alta parte ramin la ideea ca javrele basiste trebuie exterminate politic. si dupa ce au pierdut au acelasi tupeu, atunci sa primeasca pe masura tupeului. cu livache treaba sta cam asa: in sfirsit am dreptate dupa 7 ani, perioada in care sustineam ca taranusul asta fura cit carol al doilea la patrat. prostii imi spuneau ca face ceva (cacofonie asumata). facea, dar pe tone de bani. e ca si cum v-as da o piine pe un miliard de miliarde de euro. ce, nu vreti piinea?
alte precizari: daca eram bucurestean, votam cu irinel...fara glume. sint mai sensibil la problema sociala, poate de asta.
e unu cu numele precum scutecele schimbate de udrea: nicusor dan, un penibil basist care a insirat in programul lui sloganul "e bine cind e bine". n-am inteles cum talibanul asta e independent, cind m-au agresat echipele lui de viermi la fiecare colt de strada. de unde banii pentru aceste tiritoare?
nea oprescu vine cu promisiuni de dreapta, deci zero pentru mine.
mai e treaba cu boc. nu degeaba consider ardealul un rahat de zona, niste neni calcati in picioare 8-9 secole (record mondial in materie de istorie globala), dar cu orgoliul ca sint un cacat. miticii va pisa in gura! acum si mereu!

din suflet îmi sar aşchii
- toporul timpului de vise mă drege -
pomii cu crengile praştii
le-aruncă spre zările blege

pe patul de moarte de william faulkner

roman polifonic, polisemantic, romanul "pe patul de moarte" îşi încifrează eroii în memoria poveştii care curge în susul şi în josul unui timp "referenţiat" în fluiditate şi fragmentarism, adunînd alambicat pe scheletul simbolurilor toată desfăşurarea evenimentelor. descifrarea se face prin voci, prin conştiinţe, prin cuvinte cheie, fiecare personaj contribuind, în funcţie de ponderea romanescă ce-i revine, la întregirea anecdoticii. motorul romanului îl reprezintă decizia lui addie bundren de a fi înmormîntată în pămîntul natal, decizie ce devine argumentul suprem, inflexibil însuşit de soţul acesteia (anse bundren), decizie ce decapitează orice forma de întîietate sau de preocupare în ordinea familiei bundren. cei cinci copii bundren - cash, darl, jewel, dewey dell şi vardaman - se subsumează nu atît deciziei mamei lor, cît intransingenţei tatălui, un tată care îşi justifică orice gest, oricît de banal ar fi, printr-o declinare necondiţionată din corpul fatalităţii, nelăsînd loc nici unei surpări logice în această construcţie absurdă. fiecare dintre membrii familiei are povara lui, cîte o fixitate a ciudăţeniei, dar şi cîte un secret: addie bundren are povara copilului nelegitim - pe jewel - rod al eliberării de anse, un ne-anse născut din păcatul cu preotul whitfield, darl e catalogat de comunitate ca un personaj cu privirea ciudată, dewey dell poartă un copil de care vrea să scape, jewel, agresivul şi necioplitul familiei - cel anticipat de addie să o izbăvească de apă şi de foc -, vardaman - mezinul - atins şi el de o nebunie a cuvintelor, a transfigurării realităţii, cash care îndură cu seninătate durerile piciorului zdrobit, anse are şi el calculele sale. la construcţia romanului participă şi alte voci decît cele ale familiei bundren: soţii vernon care încearcă să se facă utili în sistemul aberant al bundrenilor, doctorul peabody, preotul păcatului - whitfield, aventurierul mac gowan etc. straneitatea, mîndria absurdă şi intransingenţa par a se conjuga perfect în sînul acestei familii, de la meşterirea coşciugului de către cash, veritabil punct de "trecere", început de cînd addie putea auzi zgomotele transformării bucăţilor de lemn în ceea ce aveau să-i fie ultima destinaţie, care părea a dura o veşnicie, la luarea deciziei de a pleca pe drumul îndeplinirii ultimei dorinţe a lui addie pe un timp potrivnic, cu un rîu revărsat şi cu un pod impracticabil, pînă la "soluţia" oferită în finalul romanului de anse.
darl e cel care, în ciuda privirii sale "defecte", pare a înţelege cel mai bine ceea ce se întîmplă în jurul său, conştiinţa sa fiind în posesia intuirii adevărului atît despre păcatul mamei lui ("jewel, zic, cin' ţi-a fost tată, jewel?") cît şi depre secretul surorii sale dewey dell, intuiţie care-i va uni pe dewey şi pe darl într-o ură ce le va înlesni "centrifugarea" din mijlocul lor. poate şi de aceea e singurul care vrea să zădărnicească planul înşurubat în mentalul asocial al tatălui său, încercînd în două rînduri să scape atît de povara corpului neînsufleţit al mamei lui, cît şi de povara acestui demers atipic. prilejul îi e oferit nesperat pentru prima dată de răsturnarea căruţei în apele învolburate, preferînd pasivitatea sancţionată atît de vardaman, cît şi de cash, iar a doua oară el însuşi fiind creatorul prilejului, prin punerea focului la grajdul unde erau găzduiţi, însă de fiecare dată cel care va dejuca involuntar aceste tentative va fi, aşa cum anticipase addie, jewel. de aceea va fi şi singurul care va plăti în urma trădării şi vînzării sale graduale, la început de către sora sa, apoi consimţită de tatăl lor, prin internarea la un ospiciu. numai cash şi vardaman nu se desolidarizează de fratele lor, primul din sentimenul apropierii date de vîrstă, al doilea din inocenţă.
finalul romanului ne pune în posesia dezvăluirii adevăratei firi a lui anse. înmormîntarea lui addie în oraşul jefferson conform dorinţei ei era însăşi eliberarea lui anse, poliţa de acces către noul statul social al acestuia: începerea unei vieţi noi alături de noii dinţi falşi şi de o altă soţie.

traian basescu trebuie distrus

traian basescu trebuie distrus. pdl-ul de asemenea. asta e primul pas. al doilea: basescu trebuie distrus. nu e o repetitivitate, ci o necesitate. distrugerea acestui vierme e un exercitiu de sanatate morala. si in acelasi timp un exemplu. niciodata nu trebuie sa mai aveam de-a face cu astfel de personaje mediocre, demente, stupide. cum revolutia portocalie a pornit din ucraina, tot aceasta tara ne ofera si solutia: ocna. 
sa nu credeti ca a "picat" guvernul lui ungureanu, ci guvernul basescu. ungureanu e un inchipuit la fel de mediocru precum stapinul sau. ariciul asta minte la concurenta cu debitul amazonului. lipsitul asta de personalitate, carierist de meserie, ne spunea mai ieri ca membrii guvernului sint solutiile alese de el, pe cind realitatea lui oprea ne arata cum pseudointelectualul a fost pus in situatia de a alege dintre oprea si oprea. ghiciti care a fost rezultatul?
sint satul de mediocritate si de tupeu!

silja sau cafeaua destinului (silja de frans emil sillanpaa)

nu e un roman despre cafea, ci despre silja. o fata al carei destin e marcat de declin, mizerie, supravietuire, saracie, moarte. intre toate ingredientele enumerate, cafeaua isi face loc ca unul dintre putinele favoruri ale lumii aceleia. cafeaua ca semn de pretuire al prieteniei, cafeaua ca medicament, cafeaua ca ingredient monden, cafeaua ca forma de agregare a unei societati dezechilibrate - iata citeva intruchipari ale cafelei in acest roman. desigur ca demersul autorului nu e centrat pe aceasta aparenta coincidenta, insa actiunea romanului verifica inconstient toate ipotezele avansate.

logica fracturata a lui basescu sau cum sa incinti prostii

n-am fost niciodata de partea alora care cred/au crezut ca basescu e inteligent. dimpotriva, l-am vazut ca pe un necioplit, un individ foarte prost, poate un cozeur, dar numai cu persoane de calibru mic. nu insir tonele de aberatii pe care le-a emis si pe care le-a contrazis la concurenta cu viteza luminii, ci o sa fac referire la o prostie pe care a spus-o in ultimele zile. zicerea era cam asa: "il vom gasi si-n gaura de sarpe si-l vom aduce in patrie". e vorba de cazul boldea.
cum vine asta, adica ai capacitatea de a-l aduce din inima africii, dar nu ai avut capacitatea de a-l supraveghea in tara (patrie, scuzati-ma)? cam asta e logica lui basescu. goala. las prostii sa fie incintati de capacitatea operativa a lui basescu de a actiona la distanta (precum fostul ofiter de securitate/detectiv care vindea cursuri de hipnotism prin corespondenta din romanul lui antunes), de acest "cum le zice" mai sec decit capul lor!

stiati ca augusto pinochet a fost presedintele argentinei?

am verificat data. nu mi s-a confirmat ca ar fi 1 aprilie. care e motivul indoielii? nimic mai simplu. azi, uitindu-ma la postul de stiri digi 24, am aflat ca pinochet a fost presedintele argentinei. in primul moment am crezut ca n-am inteles, ca n-am auzit bine, insa prezentatorii insistau cu argentina. ce-or zice aia din chile?
imediat am declansat o mica ancheta, aflind ca intr-adevar mitingul a avut loc in buenos aires, dar nu pentru comemorarea victimelor  lui pinochet, ci pentru comemorarea victimelor "razboiului murdar".
stirea o gasiti aici: http://www.digi24.ro/stire/Mars-la-Buenos-Aires-in-memoria-victimelor-din-Razboiul~4957
deci i-a durut in cur ca bat cimpii. nu-i asa ca e misto sa iei bani pentru orice?

mitingul universitatii craiova

ieri am fost la mitingul universitatii craiova. lume putina. in nota mersului timpului de la noi: indignare mare, reactii putine. tara amorfa. stiam de miting si atit. am refuzat sa citesc vreun comunicat al vreunui organizator, al vreunei factiuni. m-am alaturat grupului, am scandat odata cu ei, incercind sa prind ritmul, scandarile. ce-i drept, mi-era dor de un meci al craiovei. cineva chiar striga: avem 1-0 la pauza. dar acum e pe un alt teren si oarecum in deplasare. cel din fata muzeului antipa. totodata aveam sentimentul ca nu se va termina bine. jandarmii erau la o distanta rezonabila de noi, dar asta nu conteaza. s-a aprins o fumigena, ma uit in stinga, in dreapta, nimic. e bine, imi zic. vin si reprezentantii galeriei lui dinamo. cel putin asa se aude. sint intimpinati cu aplauze. ma cuprind emotiile, uite ca se poate. din nou scandari, unele ironice, unele de la obraz. incepem sa le integram si pe cele ale grupului nou venit. fireste, pe linga cel de inima (alb-albastra), avem in comun acelasi deziderat: condamnarea imposturii unei ligi discretionare si a unei federatii care nu mai reprezinta decit interesele conducerii. jandarmi pe toate laturile mitingului. in atitudini, mai mult pescari - unii cu miinile in buzunare, altii fumind - decit organe de reprezentativitate. dupa aproximativ 45 de minute de la inceputul mitingului, "la pauza" adica, am vazut cum grupul de jandarmi dinspre muzeu a fost suplimentat. din ce motiv, nu stiu. in citeva momente, inevitabilul s-a intimplat. gaze lacrimogene, pulane, picioare, dube. intial am ramas pe loc (eram pe cealalta latura a mitingului), insa mirosul, jandarmii avansind m-au facut sa ma retrag spre carosabil. imi minte imaginile imi revin ca intr-o explozie necontrolata. fie ca e miting spontan, fie ca mergi la meciul nationalei, fie ca protestezi pentru apararea rosiei montane, fie ca iti spui cuvintul pentru orice din ceea ce dreanjeaza, totul are un sfirsit interpretat de jandarmi. gazul lacrimogen a devenit un factor biotic al celor care cersesc normalitatea.
am aflat, din presa, ca factorul declansator ar fi fost (aici, "fortele de ordine" nu s-au hotarit): 1) ca suporterii au adus injurii jandarmilor (oare pentru asta trebuie sa reactionezi cu pumnii si cu bitele?); 2) ca trei-patru insi consumau bauturi alcoolice (oare de ce nu sint filmate persoanele respective si, pentru a se evita reactia psihologica dezvoltata de o masa omogena, identificate, chemate la politie, sanctionate, amendate? raspunsul e simplu: pentru ca le convine asa cum e acum, le e la indemina justificarea asta).
cea mai utila extensie a suprimarii drepturilor au devenit jandarmii. nimeni nu pare sa sesizeze si sa sanctioneze pericolul legitimarii actiunilor lor pentru orice situatie, fie ca e justificata, fie ca e abuz. de cele mai multe ori, abuz. televiziunile isi au partea de vina. dar cea mai mare vina o au rominii care nu reactioneaza. impacarea asta nenorocita care ne-a impietrit intr-o istorie care ne multumeste micile noastre rigiieli si care ne hraneste anonimele noastre realizari! autismul pare a fi refugiul celor mai multi. al meu, nu. hai universitatea, hai craiova...

aseară, la otv

o leapşa de platou în care, de la lăutari la jurnalişti la revoluţionari la poeţi la profeţi, şi-au proiectat conştiinţele pe sticla televizorului:
- ideologul partidului, exaltatul condurăţeanu, alias ezechiel de otv, congruent cu mesianismul, dar şi cu misticismul, căci cum altfel s-ar explica asortarea ochelarilor cu lumina violetă teoretizată de hrebenciuc şi însuşită şcolăreşte de geoană, după o probă vocală de naţionalism sănătos, a dat-o în perorări identitare şi, chiar dacă pe alocuri a mai uitat din platforma program a tridentului constitutiv al luminii tămăduitoare (dreptate, adevăr şi aici indecis: demnitate sau dezvoltare), a produs un efect de viagra revoluţionară printre martirii studioului lui nea dan.
- un candidat la primăria nu ştiu cărui sat care şi-a început discursul prin următoarea formulă intrinsecă "mă cunosc toţi colegii care mă cunosc", o adevărată aporie neosocratică cu ipoteze de rezolvare doar în agora cu adresa din strada preciziei.
- un erou (după introducerea aferentă şi după numărul de pe tricou părea al revoluţiei pieţei universităţii 2012) mai degrabă al revoluţiei siriene după cum şi-a orientat ţintele empatice ale mesajului, mai-mai să-i tulbure liniştea lui bashar al-assad, linişte şi aşa bulversată de rezoluţiile onu ale mai marilor planetei.
- un gospodar neaoş care promitea că va face bucureştiul să arate precum elveţia nici mai mult, nici mai puţin decît într-un an. ăsta se vedea că-i un băsist sub acoperire căci tot încerca să deturneze "jos băsescul" deja celebrei arii interpretate de corul robilor poporului într-un "jos popescu de la cna". după diatriba încurcată prin alte destinaţii decît cele revendicate de eroii revoluţiei otv-iste, deşi prezidenţiabilul dd (cel cu şanse de peste 100%) i-a multumit de vreo 5 ori, tribunu era de neoprit, pesemne că spiritul său de om al faptei îl dădea ghes să ofere soluţii pentru orice boală civică.
- un discipol liric al realismului socialist al lui jdanov care a declamat o poezie cu versuri în dulcele stil proletcultist, iar greşelile gramaticale ce însoţeau vibraţiile artistice se vor fi voind ca rod al atingerii divine a euterpei care se ştie că o făcea în greaca ei nativă, neavînd pe atunci cunoştinţă de latina dîmboviţeană.
- unu cu factura la vedere, dar neachitată, probabil în cautarea unui samaritean. şi cum poporul lui nea dan e unul care îşi trage obîrşia din greutăţile vieţii şi din solidaritatea revoluţiei franceze, s-a şi pus de-o chetă ppdd-istă, stringîndu-se de-o pungă de seminţe şi trei covrigi.
- un cîntareţ cu teamă de mulţime, lovit de o agorafobie spontană, pesemne că a cîntat numai în baie şi numai cu vocea scăzută, probabil un reflex din epoca pereţilor vorbitori.
cam asta am prins eu...
faptul că oamenii ăia se prezintă în tuşe groteşti, cu existenţe disproporţionate de cauzalitatea ignoranţei cotidiene, aproape făcînd echilibristică pe sîrma supravieţuirii în fiecare clipă a vieţii lor, striviţi de consecineţele unor politici care i-au exclus din registrul istoriei nu numai pe ei ca individualităţi, dar şi conştiinţa memoriei lor, nu îi condamnă la o caricaturizare comodă, la o bagatelizare a excrescenţelor lor de manifestare. căci asta s-a întîmplat pînă acum. ei sînt nişte dezrădăcinaţi care din disperare se ataşează primului ieşit în calea vindecării cangrenelor lor (chiar dacă vindecătorii nu sînt medici, ci doar vraci), sînt produsul unei societăţi care îşi neglijează partea cea mai consistentă a corpului ei. şi dacă aceste trunchiuri vor fraterniza cu securea în detrimentul rădăcinii, să nu mire rezultatul acestei genetici sociale.

ma uit aiurea. incerc sa-mi fac loc cu privirea. spre unde se poate. mai mult ca exercitiu. dar parca nu gasesc suficient spatiu. pun privirea in pamint. nu spre un punct fix. ca o fixatie intrata in reflex. un fel de buna ziua dat mai mult din mina decit din buze. intresectia privirii cu pamintul pare sa fie gindul. sau gindurile. caci am multe. din pacate sint confuze. gindesc in fragmente. nici macar in capitole.

cronica unui meci

în romînia totul...chiar si un meci amical de fotbal. zic să mă duc la meci. cu fraţii mei. de fapt ei au fost motorul. plecăm. încă n-avem bilet. nu-i nimic, cumpărăm de acolo, din presă am aflat că s-au vîndut doar cîteva mii, deci, nu cine ştie ce. ajungem la piaţa muncii. lume multă. chiar prea multă. "s-ar putea să nu găsim bilete!" e un gînd. pînă la urmă îl exprim. fratele meu cel mic mă asigură de contrariu. ajungem la poarta stadionului, coadă mare. mare, mare! ne aşezăm şi noi. nu prea înaintăm. zvon: "nu mai sînt bilete la peluză!" ies din coadă, fraţii mei rămîn. trec cinci, zece minute. bat pasul pe loc. par că au împietrit în mulţimea aceea. poate pentru că sînt doar două case? la un meci al naţionalei? ies şi ei din rînd. n-are rost, o să înceapă meciul. sînt plin de nervi. cad în resemnare. nu ne rămîne decît să mergem acasă. pe drum dau de nişte prieteni. ei au bilete. tot ei ne sugerează să încercăm la cealaltă intrare. sînt sceptic. pînă la urmă ne hotărîm să mergem şi acolo. ajungem. şi aici e coadă. dar mult mai mică. bilete au peste tot. chiar şi la peluză. luăm bilete, deci, să-i dăm bătaie! meciul stă să-nceapă. avem locuri în sectorul j. mergem în orb, căci nu există indicatoare. după stînga-dreapta ajungem, vrem să intrăm, dar ni se spune că nu pe acolo, ci pe la h. mă  mai uit o dată pe bilet. j-ul e j. îi arăt celui de la poartă biletul. "nu, pe la h se intră". ne întoarcem spre h. coadă! cum să nu fie dacă sînt doar două porţi deschise? ştiu, acolo sînt cititoarele, dar sînt sătul de limite şi de renunţări în favoarea lui "lasă că merge şi aşa". aflăm că e deja 0-1. nu mă miră. în sfîrşit intrăm, virăm spre sectorul j. dau un tur cu privirea. atmosferă frumoasă. totuşi rămîn nedumerit. peluza sud e puţin peste jumătate plină. şi atunci cum n-or mai fi fiind bilete? de altfel, stadionul e ceva pe la jumătate. şmecherie tipică locului: coadă mare, las' că le vindem pe alea mai scumpe! mă las în voia meciului. disputat, dar incoerent. de ambele părţi. din cînd în cînd atmosfera se scurge în scandarea "la puşcărie, mitică la puşcărie!" se termină prima repriză, începe a doua, românia egalează. nu sînt nici bucuros, nici mulţumit. în capul meu e doar universitatea craiova. apoi incidentul. de la peluza sud se afişează un banner "frf = rmcg". nu înţeleg ce înseamna rmcg. mai tîrziu aveam să aflu. mesajul e dublat de hitul serii "la puşcărie, mitică la puşcărie!". cei de la bgs năvălesc peste cei din sectorul cu bannerul afişat. li se alătură şi jandarmii. în forţa, desigur. suporterii sînt împrăştiaţi, batuţi cu violenţă. ca de obicei. sînt revoltat. "pentru ce, pentru un banner? pentru că au strigat împotriva lui dragomir şi a lui sandu? pentru atît? doar n-au aruncat fumigene, doar n-au rupt scaune! că doar acel rmcg n-o fi vreo instigare la violenţă, n-o fi ceva rasist!" urlu. cu mine tot stadionul. sau invers. eu cu tot stadionul. nu mai contează întîietatea, ci această unanimitate. meciul nu mă mai interesează. simt că prin prezenţa mea îi legitimez pe aceşti gîndaci sociali: dumitru dragomir, mircea sandu etc. fratele meu îmi spune: să vezi, dragomir o să declare că incidentul a fost provocat de o mînă de golani. număr. înmulţesc. scaune. rezultatul e în oameni. aproximativ 500. cei din sectorul cu bannerul. cînd am ajuns acasă aveam să constat că dragomir tocmai asta declarase: cîţiva golani. ne-am obişnuit cu aşa ceva. ceea ce e foarte rău. acestui vierme i-aş putea reproduce pînă la fracţiune declaraţiile. n-am întîlnit în viaţa mea un "..." (nu pot să-l înalţ, declarîndu-l om) mai previzibil decît el. ninge. ce mai contează! pe teren se joacă nu mare lucru. meciul se termină la egalitate. numai că în societatea romînească nici măcar de această egalitate n-avem parte. atît.

duminica la tv cu monica tatoiu

nu, nu are emisiune. are emisiuni. pe la ora 11 şi ceva era înfiinţată la b1 tv discutînd despre mici, bere, grătare. cuvîntătoarea agita steagul bunului simţ, un fel de marş cu pas pe loc, supărînd "grataragiii" de profesie. nu-i nimic, îmi zic, schimb canalul, scap de doamna ştie-tot. tot butonînd, fără a-mi da seama de timpul scurs, ajung la antena 3. şi ce văd? desigur că pe doamna tatoiu. acum era la tema filmelor nominalizate pentru premiul oscar. nefiind un subiect care să mă pasioneze trec mai departe, totuşi cu o tuşă de persistenţă, ca şi cum un aş fi urmărit în propria casă. ceea ce nu e departe de realitate, căci pe la 16 şi ceva o găsesc din nou pe doamna tatoiu la televizor. de data asta la rtv. aici discută despre orice. fosta profă de mate, congruentă după revoluţie cu reţeta de înfrumuseţare avon, pare să-şi fi propus să bată recordul mondial în materie de apariţii tv/zi. intervenţiile doamnei de fier a convergenţei (monotonă şi mărginită), aducînd aminte de profeţiile din trecut ale lui brucan, dar şi puţin altoite cu epifaniile din numerele mari ale lui iliuţă numerologie, flecăreşte despre orice cu un debit demn de al unui rîu revărsat. această leonardo da vinci cu fustă, egală în apariţii cu suma pătratelor apariţiilor lui ciuvică şi chireac, îl umileşte, în turul său duminical, chiar pe nefericitul martir - pheidippides - al maratonului antic. mă îngrozesc la gîndul că, în curind, doamna tatoiu va fi primul om din lume care va confirma ubicuitatea!

specia homo in rectus

există un homo in rectus (sau homo in base) care după ce a frecat bilele pe un milion de coco la emisiunea "uite alba, ba-i tot neagra" acum a ajuns la postul "restaurant" de unde se dă cu curu' de pămînt, cică vînăt de supărare, că un confrate în ale mestecatului de vorbe a confundat categoria dobitoacelor, nedreptăţind pe înaltul prelat al cnas-ului. răstălmăcitorul de biblii (acest evanghelist de rit băsist) a uitat cum, pe la alegerile prezidenţiale, a pus-o de-o bîză cu însuşi mahomedul lui (vă mai amintiţi faza cu juratu' pe biblie cînd homunculul l-a escamotat pe băsescu la faza cu plexu' şi cu pumnul) fără cel mai mic deranj axiologic. iar acum orăcăie de indignare ca un posedat de diavoli, pare-se, antonescieni. de asemenea, cînd stapînu' a făcut-o ţigancă împuţită pe ziarista "răpită" de telefon, misionarul noii religii n-a catadicsit să slobozească vreo urmă de cotcodăceală. aşa că, din di(rectul) unui rating de zero virgulă zero, homo in rectus il afuriseste, într-un acces de exorcizare altoit cu ură proletară, pe adventistul antenei 3 cică pentru derapaj linvistic. rupt din două de schimonoseală, dar unitar în anatemizare, homo in rectus mai că nu ieşea din sticla televizorului ca sfîntul duh în paharul de tărie al lui băsescu.
dacă vă întrebaţi de ce sferele lui erau în alb şi negru, răspunsul e unul singur: potaia n-are sînge-n bile!

pleca boc, vine boc

boc a fost schimbat cu boc. cu un alt boc. cica micutu' 'telectual e geana pe reforma. cica e si spalat. de servicii. chelneru' schimba farfuriile dupa cum are chef ba de un biftec ba de un pandispan. adica masa la pat. slugoii nu pregeta sa-si ia in primire postul. chiar sint mindri.
va zic eu, iliescu e de vina!