ma uit aiurea. incerc sa-mi fac loc cu privirea. spre unde se poate. mai mult ca exercitiu. dar parca nu gasesc suficient spatiu. pun privirea in pamint. nu spre un punct fix. ca o fixatie intrata in reflex. un fel de buna ziua dat mai mult din mina decit din buze. intresectia privirii cu pamintul pare sa fie gindul. sau gindurile. caci am multe. din pacate sint confuze. gindesc in fragmente. nici macar in capitole.