scrisoare politică

Tovarăşe Traian Băsescu,
Nu, nu vă înşelaţi, am folosit apelativul potrivit. Da, dumneavoastră o să rămâneţi pentru totdeauna un tovarăş. Veniţi din negura unui sistem pe care l-aţi aprobat, pe care l-aţi apărat şi care v-a întors serviciile. Mai rău este ca nu ne lăsaţi să ne alegem un alt drum. Vă agăţaţi de putere cu toate resorturile de care dispuneţi. Şi o faceţi nu în detrimentul istoriei, ci în detrimentul unui popor sărăcit, hăituit, sătul de atâtea dispute lipsite de conţinut. Aţi promovat ura ca pe singurul instrument de raportare instituţională. Ura dintre pensionari şi tineri, dintre funcţionarii publici şi cei angajaţi în firmele private, dintre clasa de mijloc şi clasa celor săraci, dintre "mămicuţe" şi posibile mame, dintre cei de acasă şi cei de pe alte meleaguri.
Orice nu vă convine, este declarat ca rău al poporului. La unii a prins această ură, însă mulţi desluşesc ticăloşia acestor gesturi. E o ticăloşie care vă deserveşte strict pe dumneavoastră. Nu noi avem copiii trimişi şmechereşte la Bruxelles, nu noi avem tone de bani într-o ţară lipsită de drumuri, nu noi ne tratăm în clinicile din Viena, nu noi ne cumpărăm cu banii jos câte o maşină la doi-trei ani, nu noi avem câte trei-patru case, nu noi ne trimitem copiii să înveţe în străinătate.
L-aţi reevaluat pe Oprea, vi l-aţi agăţat la butonieră pe slugarnicul Stolojan, aţi şters pe jos cu umilul Boc. Totul în folosul dumneavoastră. Ce am avut noi de câştigat din manevrarea unui personaj precum Stolojan, cel care n-a fost în stare să-şi asume un act major în viaţa României? Dar din reevaluarea generalului Oprea? Nimic! Boc e o instituţie a nonvalorii, deci nu mai e rost de critică. Pe Blaga l-aţi făcut când prieten, când caporal. În ce situaţie să vă credem?
Nu dumneavoastră, tovarăşe Băsescu, sunteţi cel care nu ştia versurile imnului naţional şi care acum ne vorbiţi despre patriotism? Poate vi s-au întipărit mai bine cele de dinainte de 1989. Însă noi nu ne mai dorim acele vremuri.
Toate partidele şi-au schimbat garda, al dumneavoastră, nu. Defilaţi cu aceeaşi oameni de 20 de ani. Blaga, Videanu, dumneavoastră înşivă. Plus o ceată pe post de zgomot de fond, nu diferită în comportament de prima categorie. Cu aceleaşi apucături materialiste şi inumane.
Aţi girat nonvaloarea, nonvaloare am obţinut. De la femei de moravuri uşoare până la femei care numără din 10 în 10, de la obedienţi până la sceleraţi cu acte în regulă, de la insidioşi până la hrăpăreţi, de la agramaţi până la gângavi de portofel, de la vicioşi până la viciaţi. Un adevărat "bestiar" al năravurilor. 
Aţi minţit. Şi minţiţi. A devenit felul dumneavoastră de a exista. Nu minţiţi din necesitate, ci pentru a-i valorifica, culege consecinţele, pentru "a cumpăra" suflete facile, pentru a învrăjbi oameni întunecaţi de talpa timpurilor. Minţiţi, tovarăşe Băsescu, cu nonşalanţa unui propovăduitor.
Tovarăşe Băsescu, dumneavoastră dispreţuiţi oamenii, dispreţuiţi liniştea, dispreţuiţi înţelegerea, dumneavoastră nu aveţi ce căuta la masa deciziei politice. Ne-aţi arătat de ce sunteţi în stare. De prăpăd!
O să rămâneţi acelaşi tovarăş plin de ranchiună, un şarpe gata să-şi arunce otrava asupra primului trecător care va îndrăzni să-şi intersecteze paşii cu umbra dumneavoastră.
În numele demnităţii pe care n-aţi avut-o niciodată, dar la care noi ne raportăm, vă cer un singur lucru: prea mult, prea departe, lăsaţi-ne!

20 iulie. ziua de nastere a lui adrian paunescu. fara el. o sa recitesc...

sentimentul lunii - adrian paunescu

Voi întreba: de ce-i atîta lună
Şi-atîta alb pe podurile mari
Ale oraşului şi ce înseamnă
Cînd, de atîta alb, prin pomi transpari?

Ce e atunci cînd prin natură fuge
O zebră zveltă-n albe-negre dungi?
Ce e atunci cînd turlele sînt albe,
Cînd noaptea arde alb? Ce e atunci?

Ai să-mi răspunzi: răsare multă lună
Alb - îngropînd oraşul în lumină
Pentru ca valurile ei să-i spună
Nopţii ca nu mai trebuia să vină.

Ai să-mi răspunzi: e o scrisoare lungă
Care anunţă-o despărţire grea,
Şi soarele va răsări mai rar,
De-aceea-i multă lună pe şosea,

În pomii încercaţi de mari emoţii,
Treziţi apoi, deodată, fără foi,
Ai să-mi răspunzi: de-aceea-i multă lună,
Şi e atîta lună între noi.

Şi n-am să cred, şi-am să alerg pe dealul
În care zgomotele de tramvaie
Şi unghiurile bruşte nu mai sînt,
Şi-n lună umbre nu se întretaie.

Şi-am să ma întorc să-ţi spun că luna-i drumul
Pe care braţele ca paşii sună.
Că am plecat cu părul blond arzînd,
Şi-l readuc îmbogăţit de lună,
Albit şi alb,
Bătrîn de-atîta lună.

mi-e scirba!

luati-o pe toata! e a voastra! mi-am facut iluzia ca ar putea fi si a mea. imi mintea mea nu incape istoria voastra impanata cu daci, stefani si mihai creati din condei. n-am valente de apartenenta. daca le am, le am asa cum vreau eu. adica in raport de demnitate. ori nimic, ori un stat puternic. acum sint mai aproape de nimic. nu stiu cine e germania, nu stiu cine e ue, cine sint sua sau alte tari. eu stiu si cred in pozitii de egalitate. am un orgoliu cit pentru zece romanii. romanii demne, nu cirpe. din pacate, nu eu decid. o tara de lachei. nimic nu s-a schimbat de sute de ani. a imbatrinit timpul, dar metehnele locuitorilor acestei tari, deloc. intr-o istorie corecta, demnitatea rominilor n-ar incapea pe o pagina. si aia plina de erate.

halitorii de cacat

halitorii de cacat basist sint in asteptarea subiectelor abjecte pe care sa li le livreze stapinul basescu. pina la semnal, isi fac curaj cu tot felul de mascari, de impotente verbale, de glumite stupide aprobate numai de cimpanzeii aparatului basist. coroiu, suflat de bunul simt prin gaoaza vietii precum flatulentele sfatuitorului din canudos, vrea cu tot dinadinsul sa probeze teoria romanului preferat, ducind tucalele chelnerului george paunescu, care la rindul lui le duce pe cele ale interpusilor stapinului suprem. daca nu se grabeste, s-ar putea ca hidoasa cu coasa sa-l gaseasca pe aceeasi treapta a obedientei, nici macar egala cu cea a lautar colonelului turcescu. anesteziat de mirosul propriului rahat, coroiu (cristoiu, pentru cei care-l cunosc pe alt nume decit cel de securist) a devenit un guru al scatologiei basiste, minjindu-si milimetru cu milimetru cei 150 de cm de verticala bipeda.
o alta oratanie basista e nelu barbu, cel care pina mai ieri impartea cumintel gradele celsius pe hartile lui voiculescu, la concurenta cu neuronii si chilotii danielei crudu. acum, printr-o reusita operatie de tip basist, ipochimenul a ajuns sa traga la jug vaporul de 305 m al matelotului aterizat de servicii la cotroceni. totul cu gura plina.
parintelul bichir, un fel de biciul verbal al lui zeus, se screme, intre trei saorme si o cuminecatura la biserica sectei basiste, sa inalte osanale mai marelui vaporean cu o dezinvoltura demna de torquemada. poate i-o fi explicat filosoful luat in gratii de ingeri care-i treaba cu ecleru, nu ca n-ar fi bine si cu saorma.
in asteptarea remorcilor de cacat basist, slugile se intretin cu al lor!

slugile basiste de dreapta

slugile s-au activat. slugile de dreapta, dar care iau bani de la stat. pute internetul de securisti si basisti. la hora s-au bagat si niscai intelectuali. cica tot de mina dreapta. dreapta-ntinsa.
slugile tot bat cimpii cu lovitura de stat. pai cum vine asta? va fi arestat basescu? va fi trimis in exil? va fi condamnat la moarte? nicidecum. nenea asta stupid va fi trimis la vot. dupa cum marinarul isi verifica poporul cu informatorii, asa si parlamentul a cerut ca individul sa fie verificat cu votul poporului. ce-i asa de grav? prostia basistilor e grava.
lautar colonelul turcescu indeamna la revolutie. cit se poate de portocalie. sau cit se mai poate. canalia asta zdranganitoare pe bani multi a devenit goebbelsul numarul unu al vaporeanului de cotroceni, dar care cindva freca pixul pe cei 305 metri lungime de goeleta numai sa-i pice vreun peste la dosar. si care acum e al mai ortoman anticomunist.
daca ar sti ziuganov ca basistii il considera adevaratul conducator al rusiei, mai c-ar pune-o de-o regionala comunista! in elanul lor de a parca armasarul sfintului gheorghe (e stema moscovei) in herghelia oricarui dusman al bisnitarului suprem, maimutoii basisti au uitat ca partidul comunist face scoruri la poporul rus cit audienta lui radu moraru (unde virgula desparte zeroul de zero).
ce-o sa se faca astia de dreapta in rai? cica pe acolo domneste egalitarismul!

si aici peruvienii ne-au luat-o inainte

postez un alt fragment din "conversatie la catedrala" de mario vargas llosa. zici ca a scris depre rominia!

"- Sincer să fiu, asta-l scoate din minţi pe bătrînul tău - zise Popeye -. Mereu ne bate la cap pe Tete şi pe mine: măi, încurajati-l să-şi tennine studiile. Da, îmi zice tot. Mă-nţeleg de minune cu bătrînul tău, schimodie, Tare-i om de treabă
- Nu-i de mine să mă văd licenţiat, doctor - glumi Santiago -. În ţara asta dac-arunci o piatra nimereşti într-un doctor."