ginduri privilegiate

simt in mine o revolta nesfirsita, raspindita in mai multe directii, ca un punct de intoarcere care in loc sa definitiveze o noua traiectorie, din nu se stie ce motiv, se desparte in serii infinite, care se complica pina la o clara inutilitate. cu mult timp in urma ma adapam din scheme mari, idei colorate, ma rasuceam de fior cind, ancorat in portul vreunui gind, credeam cu tarie in ele. nu ca acum n-as fi dispus sa ma cedez lor, nu ca n-as fi dispus sa le indragesc din nou, insa mintea, simtirea imi sint anihilate de inutilitatea lor, de un "asa, si ce?" care ma cotrobaie pina in cele mai ascunse anticamere ale luciditatii. spre exemplu, ii inteleg entuziasmul lui kant pentru "criticile" lui, dar numai ca pe un experiment izolat de lume. altfel, la ce a folosit filosofia lui? asa cu orice idee.
revolta si ideile conlucreaza bine numai in avapost, cind e vorba de tihna, devin dusmane. caci au timp sa se adulmece si sa-si vada intimitatile. uneori si infirmitatile. ati vazut vreun infirm sa-si tolereze tovarasul de suferinta? dar vreun revolutionar s-o sfirseasca bine?
mi se pare oribil capitalismul. ingerii ei au facut tot posibilul sa extermine din "ipoteza" fetusii. cel putin socialismul a dat posibilitatea sa i se nasca fiii, chit ca si-a dat si prilejul de a-i distruge. nu poti ucide fetusul numai pe motiv ca tatal e criminal!
e o prostie sa crezi ca istoricii sint slujbasii obiectivitatii. celor care n-au trait vremurile pe care le relateaza le scapa forma, continutul societatii pe care o descriu; cei care sint contemporani cu evenimentele supuse analizei, e imposibil sa nu fie contaminati de vreo intimplare personala in lumina careia sa-si desfasoare tot aparatul critic. mai e ceva, celor din prima categorie le mai scapa un lucru: poporul. ei nu fac altceva decit sa lucreze cu elitele. pai ce stim noi, in afara unor relatari vagi, despre viata de zi cu zi a romanilor, a vizigotilor, a hunilor? asta sa nu intram in disputa istoriei scrise de invingator, a istoriilor imbibate de patriotism...
tema pentru istoricii de azi: daca osama bin laden e terorist, atunci horea, closca si crisan ce sint? asta spuneam mai sus!
pe timpuri, dictatura era atribuita, era o functie. acum e o eticheta pusa celor neconvenabili. neconvenabili de la un anumit punct. oare de ce toti calaii au batut mina la un moment dat cu acesti "dictatori"? sa fie oare o depreciere a formulei "o mina spala pe alta"?
credeam ca omenirea a scapat de obsesia de a incolona frumusetea binelui. ca si cum conventia ar inlocui realitatea! sau eu stiu!?
gaddafi nu trebuia sa lupte cu mascaricii aia. trebuia sa le tina cursuri intensive despre evolutia romaniei dupa 1989. atit! acum era in palat!
nu suport decaderea, ii prefer sinuciderea!

urasc doua familii de canalii: familia bush si familia clinton. primii, niste badarani infecti, ailalti, niste gunoaie sociale: un rahat curvar si o curva ambitioasa!

radu moraru: un nou detergent

detergentul personal pentru zonele intime ale lui băsescu, radu morau, deşi de ceva timp nu mai are emisiune, ca într-un adaos de romantism alcoolic, face, din ură, din neputinţă, din lipsă de audienţă, balonaşe la gură. în extazul lui brevetat de mare dezvăluitor, pe blogul lui, moraru îşi tîmpeşte "fanii" cu tot felul de presupuse bombe ziaristice, ba că a inventat apa caldă, ba că e veriga lipsă dintre rîmă şi cimpanzeu, ba că a-l pupa în cur pe băsescu reprezintă accesul la izvorul tămăduitor egal cu o operaţie de asanare morală. bădăranul coborît parcă din negura prostiei îl pastişează pe bravul său idol cotrocenist chiar şi în ceea ce priveşte perversitatea tălmăcirii realităţii. inventează duşmani transpartinici, duşmani de clasă, şi, cu un fel de mîndrie de cocalar, îşi camuflează zeroul de prin ultimele audienţe în ceea ce urmează după virgula lui zero. mojicul lucrat tot timpul de revelaţii, suspect numai după anatomie că ar face parte din specia umană, împreună cu pubicul său ţintă (public egal cu radical din maimuţă), se încolonează cu repeziciune la curul istoriei. doar au experienţă!