iluzia moralei

morala e o pornire indreptata impotriva altei porniri. nu are nimic din ideea innascuta. nu ne nastem cu ea, nu e o parte imanenta. nu e nimic altceva decit ideea de a ordona dimensiunea haotica, distructiva a firii umane. nu e ratiune si, nicidecum, nu e estetica. e minimul cu care ne intovarasim in ecuatia de a nu ne aduce atingere propriei firi, mai mult un contor al reflexelor de autoconservare transpus intr-o prelucrare teoretica. a credita morala ca avind aparat propriu de existenta nu e nimic altceva decit o iluzie inca netratata a omenirii.

adevar sau existenta?

propoziţia "minutul are 60 de secunde" este adevărata? în cele mai multe cazuri răspunsul e unul sigur: da. însa uitam ceva în această atribuire, în acest transfer de semnificaţie. şi anume că operăm cu tipologii, categorii noţionale care sînt construite ca un sistem de acceptare cu reprezentativitate generală. adică un sistem proiectat de om, din el în afara lui. faptul că un copac există, are existenţă, nu înseamnă ca are şi caracter de adevăr. existenţa implică adevăr în măsura în care operaţia se petrece în interiorul sistemului pe care omul şi l-a proiectat. căci dacă schimbăm coordonatele şi de mîine ne spunem unanim acceptat că un copac e o piatră, nimic nu ne va împiedica să ne edificam percepţia în ideea nou concepută. în schimb, existenţa rămîne un dat şi în afara sistemului uman, adică existenţa "există" şi fără adevăr. aşadar, adevărul rămîne o noţiune construită în raport cu imaginaţia, cu tradiţiile, cu necesităţile umane.

m-am saturat de drama polonezilor!

abia astept sa fie inmormintat presedintelui poloniei. nu mai pot! de o saptamina mi se aminteste la fiecare ora a jurnalelor de stiri despre drama polonezilor. de ce drama? pentru ca un incapatinat a vrut sa aterizeze neaparat pe pista aia si nu pe cea indicata de turnul de control! de ce drama a polonezilor? acum, cu moartea alora, polonezilor li se inchide ciclul vietii, nu mai produce economia, soarele nu-si mai desfasoara reactiile nucleare, polonezul de rind nu mai poate respira? totul tine de impachetarea mediatica a unor drame, a unor fapte de viata, a unor actiuni, replici, memorii, totul in corelatie cu directia invingatorului. a comemorat cineva moartea locuitorilor orasului dresda (intre 20000 si 40000 de morti), aminteste cineva despre moartea armenilor ucisi de turci (doar citeva voci se mai straduiesc sa aduca in memoria colectiva aceste orori), spune cineva despre exterminarea poporului cananean de catre evrei? de ce nimeni nu vorbeste despre copiii care mor zilnic in africa din motive de malnutritie, despre drama celor din darfur?
vad ca si rominii sint prinsi pina peste cap in acest joc mediatic. pina la urma cine a fost acest presedinte al poloniei? stiau rominii despre el? inainte de moartea lui, daca intrebai 1 milion de romini nu erau 10 care sa-ti spuna numele lui. asa ca mai lasati-o cu plinsul la comanda televiziunilor!

prostii si cota unica de impozitare

"Comisia Europeană consideră că nu este necesară uniformizarea sistemelor de impozitare ale statelor membre UE."
am inceput acest comentariu cu o opinie a comisiei europene. ca atare, mi-am dublat simtamintul cu informatii culese din practica. ce spun ele? ca sistemul cotei unice de impozitare este aplicat in vreo 23 de tari (73% din aceste tari sint cele din fostul spatiu comunist; din cele 23 de tari, 2 sint dependente britanice), neexistind nici o tara occidentala care sa adopte aceasta pirghie fiscala (in lume exista 203 state, dintre care 193 sint larg recunoscute).
sa luam si citeva cazuri de tari prezentate ca avind un real succes prin impunerea cotei unice:
1) tarile baltice au fost printre primele care au adoptat acest sistem de impozitare; efectele imediate nu s-au simtit, cresterea economica inregistrindu-se abia dupa intregrarea in uniunea europeana; mai mult, odata cu manifestarea crizei economice, toate aceste tari sint in colaps economic; in letonia, datoriile externe sint de 140% din PIB, imprumutind in prima faza 7,5 miliarde euro; cele trei tari baltice risca sa intre intr-o criza si mai accentuata, comisia europeana mentionindu-le ca fiind ultimele ce vor iesi din criza;
2) rusia nu constituie un model economic in sine, deoarece politicul, dirijismul sint cele ce dau nota acestei economii; intr-adevar, in 4 ani de la adoptarea cotei unice, veniturile bugetare s-au dublat, insa criza a inversat pozitivismul care guverna acest sistem economic;
3) rominia, macedonia, bulgaria parcurg aceleasi etape ca rusia si tarile baltice.
ca atare, acest sistem de impozitare a dat roade doar intr-un context de expansiune economica mondiala, conjunctura fiind singura care a creditat acest mecanism. tarile care au adoptat cota unica fiind tari foarte sarace au devenit atractive pentru investitori prin cotele mici de impozitare, dar cum am vazut, in momentul crizei, acestia si-au protejat lichiditatile, transferindu-si banii in tara mama. rolul cheie l-au jucat doar speculatiile fiscale.
tarile cu economie reala, cu economie consolidata adopta un sistem de impozitare in trepte, cu rol de protectie sociala, de responsabilitate statala, identitara, creind modele de reprezentare nationala.

imi aduc aminte cit de prosti erau rominii care salivau dupa timpeniile spuse de indivizi direct implicati in adoptarea cotei unice de impozitare. erau unii atit de descreierati incit se simteau furati de cei cu veinituri mici care nu contribuiau cu acelasi procent ca si ei la bugetul de stat. da ba boule, e corect ca tu, cistigind mai mult, sa contribui cu mai multi bani la bugetul de stat. pina si statul feudal avea o etapizare a participarii la fundamentarea statului: seniorii puneau la dispozitia armatei regale cei mai buni soldati, cavaleria fiind asigurata in intregime de acestia.
dar ce sa faci cu acesti batracieni infinit de prosti? ei o tineau pe a lor, nu-i scoteai din limita unor cistiguri virtuale. pai bai prostilor, la o cota unica de impozitare nu cistigi tu - cacat cu ochi - ce care ai venituri de 30 de milioane pe persoana, ci cel care are venituri de 300 de milioane. dar cum rominii sint majoritar prosti si-au dat consimtamintul pentru a fi umiliti tot de cei care au bani. si in loc sa devina clasa de mijloc (cita prostie si aici) pe care o idolatrizeaza precum ciini nemincati o bucata de piine, au devenit slugile celor ce le-au aruncat momeala.
o ultima intrebare: de ce nu ne scoate cota unica de impozitare din criza? o sa dau si raspunsul, nu-l las in seama prostilor: succesul ei a fost unul conjunctural.

sistem da, boc nu

mai televizionistic, mai impregnat cu bucati de scenariu vizual, ni se croseteaza de catre trupa de circ "de-ale lui baselu" un goblen cu motive amenintatoare: "rominia in plasa". dihotomiile sint la ordinea zilei, antagonismele sociale scoase la iveala ca pentru a plesni difuz, aparatnicii gata sa impuna noile reguli ale jocului...mai ramin de conturat noii morozovi, stahanovi. masinaria e bine unsa, pictura perfect asternuta in cadrul unui tablou cit se poate de realist, nicidecum jucindu-si valenta artistica in vreun curent expresionist, cubist, abstract, futurist, constructivist. pdl-ul acapareaza toate institutiile statului, toate pirghiile de constringere, santajeaza, ameninta, asculta. mai mult, si-a tras si o echipa de intelectuali (in fapt niste nemincati orbiti de functii, bani) gata oricind sa argumenteze orice nerozie. dincolo de circul pe care inca ni-l mai permite acesta masinarie e vorba de un sistem. singurul care pare sa nu intre in aceasta tipologie e boc. nu pentru ca nu e implicat in sistem, ci pentru ca nu are calitatile necesare. o fi umil (unitatea umilintei), insa, dincolo de toate, e penibil. unui om caruia i se sparge in cap un ou de catre tatal lui nu mai ai cum sa-i creezi un cadru de reprezentare mai dezavantajos. cum asta, cum? am fost uluit cind am vazut episodul respectiv. e maximul jenantului, mascariciul suprem, un lolek caricatural. va mai intrebati (oare citi) de ce rominia e unde e? in boc aveti raspunsul!

scirba

stau in mine...
prea ascuns?
nu-mi pasa
nu sint vreun uns

ma pis pe voi
deloc discret
e mesajul meu de iubire...
cine esti domnule alfabet?

teorie si practica

Încă mai există persoane care cred că practica fundamentează teoria, adică observarea, experimentarea, măsurarea, cuantificarea, empirismul îşi dezvoltă unidimensional cerinţele de descriere, extrăgînd din natură toate informaţiile legice necesare funcţionării unui sistem. De cele mai multe ori aşa pare să se întîmple, însă există cîteva categorii care nu urmează calea descrisă mai sus, scăpînd îndemînării practice de a-şi activa „preemţiunea” existenţei. Un fel de dispută a întîietăţii: cine a fost prima, teoria sau practica? Ca şi cum nuanţele nu ar exista, ca şi cum una ar exclude-o pe cealaltă.

Cei care susţin prima variantă privesc lumea prin prisma unei logici diagonale, însumînd numai reperele, izvoarele dislocate tocmai de acea categorie care nu se supune unei împroprietăriri practice, şi anume raţiunea.

Eroarea nu constă în poziţionare, ci în dezvăluire, căci orice punct de reflecţie ne-am alege, nu ne va fi suficient să scoată la lumină esenţa cercetată.

Nici cei care consideră că teoria dezvoltă sisteme aplicabile realităţii constituente nu se află în posesia unei exclusivităţi obiective.Susţinătorii unei astfel de discipline îşi suspendă dezvăluirea bazîndu-se numai pe conceptualizare.