adună pe unu cu fiara din tine
ca doi de mirare să urle la uşi,
deschide algebra cu mers de feline
căci vine un trei răsucit în culcuş;
toţi şerpii dezbracă-i la soare de teatru
ca dinţi să le cadă în acte şi-n scene
depuşi pe altare de foame şi lene
din măr să coboare nu eva, ci patru;
pe scări peste trepte păşind în opinci
se scutură cerul de-un altfel de cinci;
iar degetul plimbă-l prin aer, prin peşteri
capotu-nserării lungindu-l spre case
crescîndu-ţi noi mîini de constructori, de meşteri
eretic învie-l pe şase din oase;
desprinde din noapte doar aşchii ce bete
dansează pe trupuri lipsite de somn
că poate din vremuri un şapte cu plete
s-aducă-mpăcarea cu veşnicul domn;
aruncă din ochi piramide şi sfincşi
căci noul stăpîn e chiar opt-faraon;
ţi-e liniştea luntre spre sorţii cei ficşi
iar nouă e mască, e capăt, bufon.
ierarhic priveşte-nainte-napoi,
amestecă cifre de jos pînă sus
şi prinde-te-n valuri, în vuiet, şuvoi
căci drumul ţi-e singurul cifru supus.

dilema

dacă în limbaj prezidenţial cărtărescu e cărtărăscu, atunci lui băsescu putem să-i spunem băsăscu?

gigi becali, negociat intre dumnezeu si satana

cum de la george w bush fortele invizibile si superioare care ne guverneaza, sa le numim deopotriva dumnezeu si pe de alta parte satana, nu si-au mai activat partizanii in lupte atit de deschise si evidente, iata ca aceiasi cirmuitori, glorie domnului, vade retro satana, au deschis un nou front in cazul mult mai titratului in cele sfinte, si anume, gigi becali. se spune, si chiar daca nu s-ar spune, realitatea tot ar trebui sa-si accepte defectele, ca toate relele se trag de la indoiala. indoiala se sadeste pe neasteptate, pleci cu ea la drum si afli ca la capatul lui mai ai zece frati, ce-i drept, unii au mai domolit-o si chiar au tras foloase din asta, stim noi cine, descartes a fost doar unealta, altul cistigatorul, dar iata ca nu toate cazurile sint fericite. tot asa si cu noua disputa teologica: oare lucrarea impotriva lui becali e pedeapsa domnului sau planul diavolului? cum caile domnului sint intortocheate, iar picioarele noastre prea putin antrenate pentu a le strabate, nu ne vom avinta mai mult decit ne tin puterile. va ramine in cartea de aur a ciobanilor ca gigi becali, care va fi pentru totdeauna gigi si nu george, nici simon nu a ramas simon, ci petru, atunci cind teluricul si-a cerut partea a avut cugetarea de maxima inspiratie, stim ca nicicind cugetare nu e egal cu inspiratie, dar de dragul jocului de cuvinte vom lasa asa aceasta exprimare, interogindu-se cu glas tare in privinta celui ce i-a pus bete in roate. mare e indoiala, nicaieri raspunsul, cica timpul vindeca orice rana! intrebuintindu-ne de un strop de bun simt, am sti ca o negociere este de succes cind ambele parti cistiga. ca ambii au avut de cistigat, ba chiar si un al treilea, adica gigi becali, stim cu totii. dar ce ne facem daca il inlocuim pe "a cistiga" cu "a pierde"? gata cu indoiala, gata cu negocierea, sa lasam timpul sa-si faca de cap...

ce ironie! de paste, romanii vorbesc cu atita evlavie despre patimile mintuitorului! daca si-ar constientiza istoria, vai, ce nemarginire de patimi!