adună pe unu cu fiara din tine
ca doi de mirare să urle la uşi,
deschide algebra cu mers de feline
căci vine un trei răsucit în culcuş;
toţi şerpii dezbracă-i la soare de teatru
ca dinţi să le cadă în acte şi-n scene
depuşi pe altare de foame şi lene
din măr să coboare nu eva, ci patru;
pe scări peste trepte păşind în opinci
se scutură cerul de-un altfel de cinci;
iar degetul plimbă-l prin aer, prin peşteri
capotu-nserării lungindu-l spre case
crescîndu-ţi noi mîini de constructori, de meşteri
eretic învie-l pe şase din oase;
desprinde din noapte doar aşchii ce bete
dansează pe trupuri lipsite de somn
că poate din vremuri un şapte cu plete
s-aducă-mpăcarea cu veşnicul domn;
aruncă din ochi piramide şi sfincşi
căci noul stăpîn e chiar opt-faraon;
ţi-e liniştea luntre spre sorţii cei ficşi
iar nouă e mască, e capăt, bufon.
ierarhic priveşte-nainte-napoi,
amestecă cifre de jos pînă sus
şi prinde-te-n valuri, în vuiet, şuvoi
căci drumul ţi-e singurul cifru supus.