lumea romanului gifiie in limitele supravietuirii - personaje amorale, ratate, abrutizate, telurice, inchise in grote existentiale, strivite de gravitatia unei lumi aflate in prag de explozie, personaje amanetate cotidianului la un pret de nimic, birocrati fara scrupule, santajisti, personaje necurtate de vreo convingere, plus un decor care vlaguieste existenta, o distorsioneaza, ii uriteste continutul. inlantuirea dintre personaje potenteaza starea de anomie in care acestea baltesc, insa singuratatea interioara nu ofera protagonistilor nici o posibilitate de scapare. aurel golea, aspirant la statutul de romancier, traieste asimetric colajul interior-exterior, vislind in siajul unei realitati lipsite de compasiune, traindu-si romanul vietii intr-un exil ideatic de verdeata si racoare. pina la publicarea unui roman mereu aminat, aurel golea ajunge sa lucreaze, in urma intilnirii unui vechi coleg - andrei ilies -, ca turnator de tuburi la unitatea de prefabricate si constructii metalice a cooperativei glina, devenita un fel de mosie a lui mos victor gomoiu, administratorul acesteia. aici are prilejul sa-si intilneasca varul - laurentiu trandafir, un adolescent viril care-si foloseste propriul trup, instinctul, primitivitatea nativa pentru a supravietui intr-un perpetuu execitiu al fugii de responsabilitate, intr-un derapaj continuu de la stabilitate. itele existentei marginale impletesc destinele celor trei pentru o bucata de timp, distorsionindu-le variabilele existentiale intr-un mod hidos. andrei ilies pare a fi si el in postura unui etern aspirant la terminarea unei facultati, frinturi de drumuri care nu l-au angajat pe autostrada unei vieti linistite. adaptabilitatea pe care a capatat-o il face imun la agresiunea cotidianului, ba si-a dezvoltat si o filosofie eclectica a licentiosului conjugat cu rugaciunea. peisajul romanesc este completat de matusile lui aurel (motanica, tarantoaca, nasoasa), definite caracterologic mult mai bine prin porecle decit prin orice trasatura, porecle care vin sa le fixeze in avatarurile timpurilor. romanul este dezechilibrat moral, social, nici un personaj nu poate sa stabilizeze aceasta masinarie, totul se zbate intr-o "debalansare" deopotriva acceptata, deopotriva bolnava.
la locul de munca aurel golea o intilneste pe viitoarea sotie, insa nici aceasta intilnire nu sta sub eticheta normalului, relu napustindu-se, intr-un delir carnal, asupra acesteia. ortansa, caci acesta e numele ei, graviteaza in jurul lui viorel gomoiu, fiul lui mos victor gomoiu, un privilegiat al timpurilor, dar care isi plateste acest lux prin inclinatiile homosexuale pe care le are.
dupa fuga/disparitia lui laur (laurentiu trandafir) de la unitate, relu si andrei isi planuiesc eliberarea, angajindu-se in aventura vietii lor - trecerea granitei. formalitatile evadarii cad in slujba "parintelului" andrei ilies. pentru aceasta bucata de verdeata si racoare pun la cale furtul lui victor gomoiu. din acest punct lumea scapa, aluneca, furtul este urmat de descoperirea cadavrului administratorului si de reintilnirea neasteptata cu laur. banii obtinuti din vinzarea bunurilor de la unitate ajung doar pentru a achita evadarea celor doi, astfel ca laur devine obiectul disputei intre tributul singelui si cel al complicarii situatiei. pina la urma santajul sentimental cistiga si laur este carat la timisoara, locul unde vor intra in contact cu negociatele calauze. cosmarul se prelungeste, pare ca acapareaza fiecare particica de speranta, caci mediatorul fugii, bilbiitul pepino, nu este gasit acasa. in schimb, exista si o supapa, una a promiscuitatii, in persoana stelutei, nevasta lui pepino. aceasta devine partenera sexuala a celor trei, detensionind carnal, pina la un punct, acest angrenaj cu trei capete. cind in sfirsit pepino se intoarce acasa si cind amanuntele trecerii granitei pareau definitivate intervine din nou neprevazutul. laur si steluta fug, deposedindu-i totodata si de bani. in aceasta incurcatura ii gaseste izbucnirea revolutiei de la timisoara. totul se dizolva, totul se dezintegreaza, moartea nu mai e un martor, ci complice, mizeria, foametea, frigul isi cer, in sfirsit, privilegiile, moartea a cazut de acum in revolutie, "omoara, omoara"... "fute-le mortii-n git de jeguri nemernice si sa le fie tarina in ciorba copiilor si parintilor lor, pentru c-au tras in popor"...
scapat din vecinatatea mortii, aurel golea se intoarce intr-un bucuresti la fel de devastat de consecintele revolutiei, avind insa prilejul s-o reintilneasca pe ortansa. revolutia nu pare sa fi adus schimbari majore in viata personajelor, cu mici exceptii. cei doi se casatoresc, unindu-se intr-un bizar mariaj mai mult conjunctural, decit sentimental, relu reusind sa-si vada tiparit romanul vietii. andrei ilies a fugit "dincolo", steluta s-a aciuat la motanica, mama lui laur.
romanul e zgircit in recompensarea personajelor. finalul il gaseste pe relu intr-o evadare nedefinita ca termen. fugit din peisajul constringerilor materiale, de acum are si un copil, aurel golea isi ofera singurul lux pe care si-l permite: un bilet, fara intoarcere, la trenul spre litoral.
la locul de munca aurel golea o intilneste pe viitoarea sotie, insa nici aceasta intilnire nu sta sub eticheta normalului, relu napustindu-se, intr-un delir carnal, asupra acesteia. ortansa, caci acesta e numele ei, graviteaza in jurul lui viorel gomoiu, fiul lui mos victor gomoiu, un privilegiat al timpurilor, dar care isi plateste acest lux prin inclinatiile homosexuale pe care le are.
dupa fuga/disparitia lui laur (laurentiu trandafir) de la unitate, relu si andrei isi planuiesc eliberarea, angajindu-se in aventura vietii lor - trecerea granitei. formalitatile evadarii cad in slujba "parintelului" andrei ilies. pentru aceasta bucata de verdeata si racoare pun la cale furtul lui victor gomoiu. din acest punct lumea scapa, aluneca, furtul este urmat de descoperirea cadavrului administratorului si de reintilnirea neasteptata cu laur. banii obtinuti din vinzarea bunurilor de la unitate ajung doar pentru a achita evadarea celor doi, astfel ca laur devine obiectul disputei intre tributul singelui si cel al complicarii situatiei. pina la urma santajul sentimental cistiga si laur este carat la timisoara, locul unde vor intra in contact cu negociatele calauze. cosmarul se prelungeste, pare ca acapareaza fiecare particica de speranta, caci mediatorul fugii, bilbiitul pepino, nu este gasit acasa. in schimb, exista si o supapa, una a promiscuitatii, in persoana stelutei, nevasta lui pepino. aceasta devine partenera sexuala a celor trei, detensionind carnal, pina la un punct, acest angrenaj cu trei capete. cind in sfirsit pepino se intoarce acasa si cind amanuntele trecerii granitei pareau definitivate intervine din nou neprevazutul. laur si steluta fug, deposedindu-i totodata si de bani. in aceasta incurcatura ii gaseste izbucnirea revolutiei de la timisoara. totul se dizolva, totul se dezintegreaza, moartea nu mai e un martor, ci complice, mizeria, foametea, frigul isi cer, in sfirsit, privilegiile, moartea a cazut de acum in revolutie, "omoara, omoara"... "fute-le mortii-n git de jeguri nemernice si sa le fie tarina in ciorba copiilor si parintilor lor, pentru c-au tras in popor"...
scapat din vecinatatea mortii, aurel golea se intoarce intr-un bucuresti la fel de devastat de consecintele revolutiei, avind insa prilejul s-o reintilneasca pe ortansa. revolutia nu pare sa fi adus schimbari majore in viata personajelor, cu mici exceptii. cei doi se casatoresc, unindu-se intr-un bizar mariaj mai mult conjunctural, decit sentimental, relu reusind sa-si vada tiparit romanul vietii. andrei ilies a fugit "dincolo", steluta s-a aciuat la motanica, mama lui laur.
romanul e zgircit in recompensarea personajelor. finalul il gaseste pe relu intr-o evadare nedefinita ca termen. fugit din peisajul constringerilor materiale, de acum are si un copil, aurel golea isi ofera singurul lux pe care si-l permite: un bilet, fara intoarcere, la trenul spre litoral.
... un roman fara intoarcere...
