Ferma animalelor

S-a dat startul la nebunie! Demența a cuprins România. Îmbrăcați în straie curate de inchiziție nouă, adulatorii de cîini își dezarhivează intoleranța în doze de otravă sectaristă. Deocamdată le lipsesc intrumentele puterii prin care să-și exercite mînia. Altfel ar fi dezlanțuiți. În siajul fanatismului, barbariei. A devenit o erezie să nu-ți placă aceste animale. Imediat ești excomunicat, amenințat, blestemat, opozabil iubirii, divinității. A devenit un neajuns a fi om. Un handicap. Și nu e totul. Demența pluseză. Se fac tot felul de echivalări, corespondențe între faptele/drepturile/pedepsele oamenilor și cele ale cîinilor. Conform noii doctrine canine, ieșitul din casa e o lezare a drepturilor acestor patrupede. Eclectismul justificărilor dansează chiar și la brațul religiei. Ca și cum divinitatea, plictisită de fundamentul creației, a migrat în coasta acestor animale. Translația de la sufletul omului la cel al cîinelui s-a făcut pe cale de consecință.
Un copil a fost mîncat de cîini. În parc, nu în pădure. În secolul 21. Vă întrebați cine sînt vinovații? Bineînțeles că bunica, n-a știut doar că parcul nu e un loc de relaxare, ci o adevărată junglă. Trebuia să vină înarmată, pregătită de luptă. Sau copilul, doar a încălcat dreptul de proprietate, ca și cum acesta avea însușită toată măreția dreptului proprietății. Vă dați seama ce răspunsuri au găsit aceste vietăți!? Obloanele rațiunii au fost trase. Definitiv. 

Toți handicapații de umanitate au dezertat în iubiri paranoice, nocive, dezaxate, agresive. Toți incapabilii de umanitate au migrat în forme bolnăvicioase de aproximare a iubirii. Toți demenții s-au înhăitat la formele degenerative ale afecțiunii. 

Feriți-vă de astfel de creaturi!

PS! Vinile sînt colective, vechi, coapte, alocabile, însă această ofensivă susținută, ineptă a iubitorilor de cîini sfidează rațiunea, bunul simț, esența normalului.