despre monarhie, fantome si blazon

zic, mai degraba vad: profesionistii. de/cu eugenia voda. invitata regina ana, sotia regelui mihai. discutia curge. fara sens, cu aluviuni, cu dor de duca, cu batut cimpii. la un moment dat prind un val. se discuta despre fantome. zic: si nu-i dan diaconescu! ma mai uit o data. regina ana. capul imi functioneaza cu o noua categorie de criterii. pe baza de translatii. nu regina ana, zic, ci doamna ana. ca domnu' dan. ca numa la el e cu fantome. doamna ana e in priza, dupa incursiunile verbale in sfera lui "ce frumos e ca e frumos", "ce frumos ca ne ofeream distractii intre noi, nu cu sarantocii", subiectul debitatiilor regale vireaza spre supranatural, spre o anume fantoma dintr-un anume palat care nu a dat pace familiei si asa hatuite. si cica regele e salvarea. un rege casatorit cu o cunoscatoare de fantome. in secolul 21. macar sa nu fie fantoma poporului. oare regele ce idiosincrazii o avea? taumaturgie? chiromantie? mai conteaza?
pe de alta parte, in alta parte de lume se pun bazele unei dinastii. dinastia kim. cred ca asta e numele de familie. astia din jumatatea noastra de lume sint scandalizati. ca de ce, ca nu asa, ca nu aia. nimeni nu mai face apel la istoria propriilor radacini. caci pe acelasi principiu, un nene mai obtuz din fire, dar mai violent din aceeasi fire s-a pus cu fundu' pe-o bucata de pamint si uite dinastia. dar care azi cica e de prestigiu. ca are vechime. pai atunci lasa-i si p-ai lui kim sa faca vechime si mai discutam peste citeva secole.
cam atit despre monarhii, fantome si blazon...

ce sa-i urez universitatii craiova?

mai e putin. pina la sfirsitul anului. peste toata galagia aferenta sarbatorilor, peste toata geologia vulcanica a promisiunilor de mai bine si a increderii in viitor sau cea deja sedimentata a asumarii trecutului, universitatea craiova nu mai exista. sau pare vidata intr-o dimensiune necunoscuta precum incercarile unora de a-si conserva trupul in ideea readucerii la viata intr-un viitor posibil. care o fi el viitorul acela. mi-e teama ca rominia nu e prielnica nici unui viitor.
mai e putin. pina la sfirsitul anului. pentru craiova pare sfirsitul lumii. asta fara a fi fost nevoie de vreun sfirsit de lume. nici macar de cel al incasilor. universitatea craiova sau sefii fotbalului au devansat acest sfirsit. poate tine de orgoliul oltenilor sa fie mai altfel.
desi am fost sceptic, totusi am tot asteptat sa se intimple ceva favorabil craiovei. desi rominia nu e locul comun al unor astfel de lucruri. e locul inchis al mizeriei. cind ai mai mult de jumatate de dreptate de partea ta, poti spera. nu e cazul aici. niste insi si-au dat mina sa distruga. ceea ce le-ar fi reusit de la sinea lucrurilor, adica fara prea mare efort, daca ar fi avut putina rabdare. mititelu era deja pe tobogan. dar asa e firea unei jumatati de glob (cea estica). un rost in a devansa raul.
e primul an, din cei pe care i-am constientizat, cind universitatea craiova n-are loc pe harta fotbalistica a rominiei. a fotbalului in general. nu c-ar mai fi insemnat ceva in ultimii ani. doar pentru noi suporterii. si va insemna. despre cartagina chiar si acum se aminteste in manualul de istorie, desi au trecut doua mii si ceva de ani. universitatea craiova e troia bucuriei date cu tiriita in care o victorie cu sportul studentesc ne mentinea in siajul istoriei. ce sa mai spunem de una cu dinamo. adevarat termopile. calul tradarii, mai degraba berbecul, a avut mai multe capete. si a jucat la mai multe capete. victoria a fost a lui. adica a inselarii. poate vreun heinrich schliemann ne va scoate la lumina.
mai e putin pina la sfirsitul anului, lumii. lumii mele alb-albastre. nici macar adrian paunescu nu mai e! poate ca el...
simt o inciudata emotie. incurcatura. ce sa-i urez universitatii craiova? chiar nu stiu...poate...hai craiova!

de ce pling nord coreenii?

am ascultat destui dobitoci care nu inteleg nimic din nimic, dar care iau mii de euro pentru imbecilitatile pe care le spun. oare n-a citit nimeni despre venerarea imparatilor chinezi? sau despre cei ai japoniei? imperiul japonez a avut caracter divin pina in 1945. cititi "razboi si pace" de tolstoi si-o sa gasiti elemente ajutatoare. n-o sa incerc sa scriu mai mult pentru a justifica evidenta. stiu, stiu, aceleasi replici...dictator, drepturile omului, democratie. noapte buna omenire!

echipa "rezolva tot"

...e la otv. vreo cinci-sase indivizi. cu meserii, cu geneze, cu trasee diferite. insa cu aceeasi destinatie: studioul lui dan diaconescu. de la crime, fantome, inmormintari, nunti, tomberoane, ciocoi, gagicile lui ogica, titele oanei zavoranu pina la eminescu (ce-i drept, tradus tot in nota de ocult), interesul de stat, viitorul tarii. acu au si partid. al poporului. nu-i sinucidere sa n-aiba cheie de mister. ba o supun si la vot. poporu' se baga. pentru masina, vila poporului. nu-i caz sa nu poata fi rezolvat de aceasta echipa. pina si salvarea pamintului isi gaseste o solutie echitabila, originala. din acel studio se da startul in geografia vietii, de acolo se pun bazele noii orinduiri, se dau sentinte cu aplicabilitate imuabila, ba se impart chiar bogatiile tarii pe criterii mai ceva decit cele rationaliste. metafizica si-a gasit in sfirsit rezolvarea acelui parcurs ce parea ca nu va acumula niciodata o majoritate a sovabilitatii destinatiei sale. sufeltu' impacat cu dracu, iadul cu budha, betia cu antiteza, foamea cu jocul de fotbal, gravitatia cu scarpinatul in nas, tomberonul cu principiul lui arhimede. daca te doare-n cur, apelezi la echipa "rezolva tot" si gata, scapi de durere. mai ceva ca nurofenu', panadolu'. aceasta echipa piramidon combate toate crampele mundane. si nu numai. n-ar fi casto sa-l vedem pe nea dan presedinte? are echipa, are valoare!

inca o cocina

cica unu de-si zice nasu o sa-si faca post tv. e acelasi cu ala cu audienta zero. cica e capitalist. da' acu are nevoie de banii altora, un fel de mina de la mina. intre ei au pus-o d-un tv. nu-l lasa el la greu pe basescu. ca i s-o fi urit si patronului de recuzitele alora de la tvr. cu licenta fu treaba usoara. afaceri de familie doar. programu' il dau eu d-acu: basescu, udrea, boc, cartianu, savin, boureanu...ultimu' are nume de alt animal, da' tot porc e. si cu publicitate de la ministerul dezvoltarii, de la constructorii de sosele, hidrocentrale, etc. adica banii nostri. fara macar a fi actionari. doar pungi.
mai e ceva, stiam ca astia de-si zic nasu' nu se pupa pe fata cu aia din frunte. ba cu al mai din frunte. dar am uitat ca-ntre porci sint alte reguli. desigur, capitaliste.

o cangrenă numită ciudă, acea turmă de detalii care acaparează fiinţa în momentele de neputinţă şi care o tăvăleşte prin pajiştea angoasei, pusese stăpînire pe el. s-ar putea zice ură. de data asta se bărbieri. "dacă nici aşa!" făcu. se bărbieri nu pentru sine, nu pentru a da sens unui blazon de mult timp neglijat, ci pentru că data trecută "data trecută am fost nebărbierit", se bărbieri nu pentru a dovedi, ci pentru că nu accepta. pe măsura ce se apropia, întîi fundalul, apoi contururile, deşi la început fade, apoi din ce în ce mai explicite, în cele din urmă toată scena prinse viaţă, prinse suflu, suflu ce supune creierul la continuă dependenţă de amintire, condiţionîndu-l, angrenîndu-l în tovărăşia unei geometrii a îndoielii. furie. furia îi urcă pînă la ultima rămăşiţă de rezonanţă, pînă acolo unde pacea nu mai poate fi obţinută decît prin război. "unde mergeţi" îl întrebase, "locuiţi aici?" această întrebare mamă a precauţiei, "şi dacă aş fi zis că da, atunci..." dar el răspunsese "nu. caut o sală de internet" "nu aici" veni răspunsul "ci în căminul celălalt" "mulţumesc" un mulţumesc spus mecanic, de acum fără nici o legătură cu nervozitatea ce-l cuprinsese, ce-l zdrumica, ci aruncat în neant "asta să însemne că...şi dacă spuneam da!" tocmai aici era locul minat, un mincinos "da, locuiesc aici", dar dacă atunci ar fi explodat drept în faţa lui "puteţi prezenta un act de identificare?", acum bărbierit, cu ură, nu hotărît, ci cu determinarea dată de ură, apăsă pe clanţă, deschise uşa, acelaşi paznic de acum două zile, probabil că paznicul nu-l mai ţinea minte, dar el da, se îndreptă hotărît, privi, mintea îi spunea că plin de ură, fără să zică bună ziua, parcă durase nu cîteva clipe, ci o infinitate, trecu pe lîngă el, urcă un etaj şi se opri la mijlocul coridorului. uşurare. era tot ce-l interesa. "se pare că nu-s aşa de bătrîn!"

cite ceva despre viitor

- program de lucru obligatoriu de cel mult 6 ore. efectele? redistribuirea sociala echitabila, eficienta ridicata la locul de munca pe unitatea de timp, supapa sociala, redarea personalitatii individului; - efectuarea activitatilor de acasa (in masura in care nu necesita dependenta de un spatiu, de o infrastructura personalizate). efectele? reducerea cheltuielilor cu activele imobilizate, diminuarea presiunii rezultate din interactiunea sef-subaltern, gestionarea in maniera individuala a timpului de lucru; - impunerea marjelor de profit. efecte: diminuarea lacomiei (adica a mortii), constientizarea unui prag de umanitate, atomicitatea pietei.

vazu ca el vazuse. si ca el o privea. amindoi o privisera. ce-i drept, din motive diferite. unul privind-o ca si cum ar fi vrut sa ia cu el pentru totdeauna imaginea ei, altul ca si cum abia acum refacea un puzzle ale carui piese le potrivise din cuvintele altora. vazu si se ridica. nu saluta pe nimeni si iesi: "poate c-ar fi mai bine..." "buna seara" facu un individ pe care-l mai vazuse, dar a carui fata nu putu s-o aloce cuiva. "buna seara" spuse fara mare tragere de inima. apoi relua pentru sine: "poate c-ar fi mai bine sa plec. o privea ca si cum...ce rost are. el si ea. el cu ea." constientiza aerul rece. brusc. un aer care-i patrunse pina si in ginduri, racorindu-i nelinistea, inghetindu-i surescitarea, imbracindu-i reflectiile in fiorul unor turturi nevazuti, echidistanti. pina acasa nu avea mult de mers. de cum ajunse, caldura il desfacu intr-o desfatare a dezastrului. invins. ca de atitea ori. "poate ca da, poate ca nu" indecis. constant in constanta indeciziei pe care si-o stia din toate situatiile vietii lui. constant ca peretii, ca tavanul, ca toate formele linistite in dimensionalitatea lor, numai ca peretii, tavanul nu sint indecisi. "ihi" facu. "si de data asta..." nu durerea sufleteasca era cea care ii forfeca trupul, ci tocmai acea indecizie care ca o incizie precisa ii confirma conturul operatiei ce sta sa urmeze.

fasole si sentimente la acelasi pret

in aceeasi piata obor, kilogramul de fasole e 4-5 lei. ce-i drept, fara muzica. cu cintec. cintece de petrecere. cica zi nationala. fasole si cirnati. pomana. un fel de pomana. adica oameni saraci. credeam ca si revoltati. citeva psihanalize ar trebui reconsiderate. calau si victima fata in fata. plus rinjet. ghiciti al cui. piata obor. cu oameni saraci, dar nu revoltati. fasole de 4-5 lei. sentimente la acelasi pret. te platesc ca sa-mi dai o portie de fasole. calau si victima: simbioza. simbioza pe bani lor. pentru obrazul boierului. stie cineva cit costa un kilogram de fasole? am uitat sa completez, de ziua nationala. cica e mai scumpa, macar e gatita. saraci, oricind sa-si afiseze saracia, fie ca nu-ti pasa, fie ca ai aceleasi probleme, oricui gata sa se plinga. intii au fost victimele, apoi calaii. cu fasolea nu stiu. omul sau fasolea? o tema teologica. poate vreun conciliu ne va raspunde. de acord, fasolea gatita dupa. chef sa fie, ba ce chef, daca vine si stapinul. el le taie, el le da. in aceeasi piata obor, calau si victima. saru' mina coane, sa ne traiesti. macar el sa traiasca. duca-ne semintia mai departe! curvele au mai multa demnitate. banii jos si neaparat inainte. in aceeasi piata obor, coada la fasole. cu stapinu' binevoitor. el le ia, el le da. saraci, dar nu revoltati. face si stapinu' ce poate. ca daca ar putea...saracie si mizerie. plus prostie. incap toate astea? ba bine ca nu. injuraturile isi au rostul doar intre patru pereti, niciodata in public. doar nu vrei sa superi stapinu'? el ne ia, el ne da. saracia, rezistenta meserie. dar ce popor! de fasole! fara columb...poate ca si fara fasole. saraci si foarte saraci. la coada. la fasole. si la pupat. injuraturile isi au rostul doar intre patru pereti. kilogramul de fasole e 4-5 lei. bineinteles ca nu gatita. kilogramul de fasole e 4-5 lei. cine-i are si pe aia. ca si pretul sentimentelor. cine le are si pe alea. omul sau fasolea? sa lasam teologii sa dezbata. rominii sau umilinta? rominii si umilinta. neam de fasole. ca si planta. agatatori de orice bocanc care cere sa fie lustruit. la multa fasole!