pe patul de moarte de william faulkner

roman polifonic, polisemantic, romanul "pe patul de moarte" îşi încifrează eroii în memoria poveştii care curge în susul şi în josul unui timp "referenţiat" în fluiditate şi fragmentarism, adunînd alambicat pe scheletul simbolurilor toată desfăşurarea evenimentelor. descifrarea se face prin voci, prin conştiinţe, prin cuvinte cheie, fiecare personaj contribuind, în funcţie de ponderea romanescă ce-i revine, la întregirea anecdoticii. motorul romanului îl reprezintă decizia lui addie bundren de a fi înmormîntată în pămîntul natal, decizie ce devine argumentul suprem, inflexibil însuşit de soţul acesteia (anse bundren), decizie ce decapitează orice forma de întîietate sau de preocupare în ordinea familiei bundren. cei cinci copii bundren - cash, darl, jewel, dewey dell şi vardaman - se subsumează nu atît deciziei mamei lor, cît intransingenţei tatălui, un tată care îşi justifică orice gest, oricît de banal ar fi, printr-o declinare necondiţionată din corpul fatalităţii, nelăsînd loc nici unei surpări logice în această construcţie absurdă. fiecare dintre membrii familiei are povara lui, cîte o fixitate a ciudăţeniei, dar şi cîte un secret: addie bundren are povara copilului nelegitim - pe jewel - rod al eliberării de anse, un ne-anse născut din păcatul cu preotul whitfield, darl e catalogat de comunitate ca un personaj cu privirea ciudată, dewey dell poartă un copil de care vrea să scape, jewel, agresivul şi necioplitul familiei - cel anticipat de addie să o izbăvească de apă şi de foc -, vardaman - mezinul - atins şi el de o nebunie a cuvintelor, a transfigurării realităţii, cash care îndură cu seninătate durerile piciorului zdrobit, anse are şi el calculele sale. la construcţia romanului participă şi alte voci decît cele ale familiei bundren: soţii vernon care încearcă să se facă utili în sistemul aberant al bundrenilor, doctorul peabody, preotul păcatului - whitfield, aventurierul mac gowan etc. straneitatea, mîndria absurdă şi intransingenţa par a se conjuga perfect în sînul acestei familii, de la meşterirea coşciugului de către cash, veritabil punct de "trecere", început de cînd addie putea auzi zgomotele transformării bucăţilor de lemn în ceea ce aveau să-i fie ultima destinaţie, care părea a dura o veşnicie, la luarea deciziei de a pleca pe drumul îndeplinirii ultimei dorinţe a lui addie pe un timp potrivnic, cu un rîu revărsat şi cu un pod impracticabil, pînă la "soluţia" oferită în finalul romanului de anse.
darl e cel care, în ciuda privirii sale "defecte", pare a înţelege cel mai bine ceea ce se întîmplă în jurul său, conştiinţa sa fiind în posesia intuirii adevărului atît despre păcatul mamei lui ("jewel, zic, cin' ţi-a fost tată, jewel?") cît şi depre secretul surorii sale dewey dell, intuiţie care-i va uni pe dewey şi pe darl într-o ură ce le va înlesni "centrifugarea" din mijlocul lor. poate şi de aceea e singurul care vrea să zădărnicească planul înşurubat în mentalul asocial al tatălui său, încercînd în două rînduri să scape atît de povara corpului neînsufleţit al mamei lui, cît şi de povara acestui demers atipic. prilejul îi e oferit nesperat pentru prima dată de răsturnarea căruţei în apele învolburate, preferînd pasivitatea sancţionată atît de vardaman, cît şi de cash, iar a doua oară el însuşi fiind creatorul prilejului, prin punerea focului la grajdul unde erau găzduiţi, însă de fiecare dată cel care va dejuca involuntar aceste tentative va fi, aşa cum anticipase addie, jewel. de aceea va fi şi singurul care va plăti în urma trădării şi vînzării sale graduale, la început de către sora sa, apoi consimţită de tatăl lor, prin internarea la un ospiciu. numai cash şi vardaman nu se desolidarizează de fratele lor, primul din sentimenul apropierii date de vîrstă, al doilea din inocenţă.
finalul romanului ne pune în posesia dezvăluirii adevăratei firi a lui anse. înmormîntarea lui addie în oraşul jefferson conform dorinţei ei era însăşi eliberarea lui anse, poliţa de acces către noul statul social al acestuia: începerea unei vieţi noi alături de noii dinţi falşi şi de o altă soţie.

traian basescu trebuie distrus

traian basescu trebuie distrus. pdl-ul de asemenea. asta e primul pas. al doilea: basescu trebuie distrus. nu e o repetitivitate, ci o necesitate. distrugerea acestui vierme e un exercitiu de sanatate morala. si in acelasi timp un exemplu. niciodata nu trebuie sa mai aveam de-a face cu astfel de personaje mediocre, demente, stupide. cum revolutia portocalie a pornit din ucraina, tot aceasta tara ne ofera si solutia: ocna. 
sa nu credeti ca a "picat" guvernul lui ungureanu, ci guvernul basescu. ungureanu e un inchipuit la fel de mediocru precum stapinul sau. ariciul asta minte la concurenta cu debitul amazonului. lipsitul asta de personalitate, carierist de meserie, ne spunea mai ieri ca membrii guvernului sint solutiile alese de el, pe cind realitatea lui oprea ne arata cum pseudointelectualul a fost pus in situatia de a alege dintre oprea si oprea. ghiciti care a fost rezultatul?
sint satul de mediocritate si de tupeu!

silja sau cafeaua destinului (silja de frans emil sillanpaa)

nu e un roman despre cafea, ci despre silja. o fata al carei destin e marcat de declin, mizerie, supravietuire, saracie, moarte. intre toate ingredientele enumerate, cafeaua isi face loc ca unul dintre putinele favoruri ale lumii aceleia. cafeaua ca semn de pretuire al prieteniei, cafeaua ca medicament, cafeaua ca ingredient monden, cafeaua ca forma de agregare a unei societati dezechilibrate - iata citeva intruchipari ale cafelei in acest roman. desigur ca demersul autorului nu e centrat pe aceasta aparenta coincidenta, insa actiunea romanului verifica inconstient toate ipotezele avansate.