silja sau cafeaua destinului (silja de frans emil sillanpaa)

nu e un roman despre cafea, ci despre silja. o fata al carei destin e marcat de declin, mizerie, supravietuire, saracie, moarte. intre toate ingredientele enumerate, cafeaua isi face loc ca unul dintre putinele favoruri ale lumii aceleia. cafeaua ca semn de pretuire al prieteniei, cafeaua ca medicament, cafeaua ca ingredient monden, cafeaua ca forma de agregare a unei societati dezechilibrate - iata citeva intruchipari ale cafelei in acest roman. desigur ca demersul autorului nu e centrat pe aceasta aparenta coincidenta, insa actiunea romanului verifica inconstient toate ipotezele avansate.