duminică, 30 decembrie 2012

e ora doua si nu pot sa adorm. ma cintaresc prin tot felul de ginduri, amintiri, intimplari, numai, numai sa... e inutil. simt ca nu voi mai adormi vreodata, desi stiu prea bine ca nu e asa. sint epuizat, as da orice pentru a cadea in acea stare dulce de inconstienta. sa fii inutil in fata somnului! ce idee mai e si asta? obosit, obosit, obosit. dar inca treaz. un corp care refuza contractul zilnic cu odihna, cedarea care l-ar mingiia, care l-ar izbavi de zbuciumul unei zile oarecare. stiu ca ma supun unui interogatoriu inutil. la fel de inutil ca minutele care trec si trec incolonindu-se la locomotiva compulsiva a timpului. stare de vagabondaj mental cu gari, fara gari, cu opriri in frinturi de revolta, de neputinta, eu neputincios de-a binelea, eu constient si parca refuzind aceasta constienta, cuprins de mihnire, intors de pe-o parte pe alta intr-un du-te vino de citiva centimetri de latime a patului, ah, inchisoarea mea, inchisoarea nesomnului meu, eu, prizonier neprietenos cu gardienii imaginari, neimpacat cu sentinta vinovatiei rostite de un trup ranchiunos suparat pe somn, pe somn, pe somn. timpul alergind, opreste-te dracului, opreste-te, ai sa cazi, ai sa cazi si-ai sa-ti rupi minutele, doctori de secunde nu exista pe lumea asta, nici nu te gindi la mine! e ora... trebuie sa fie... ce conteaza, ii invidiez pe oamenii care adorm repede, acum trebuia sa fi fost cu mine, macar incalzit de somnul ei, de acel trup parca cedindu-se si in somn, linistit de moliciunea acelui abandon incestuos. macar acum sint proprietarul de drept al latimii... cit o fi ceasul, ai sa cazi, ai sa cazi...

sâmbătă, 29 decembrie 2012

demistificari

fiecare om cu ura sa... numai cei ce nu-si cunosc ura pot sustine contrariul. la tolstoi era cu fericirea/nefericirea pe familie. eu nu mi le-am epuizat pe ale mele, dar la nivel de familie!
binele se invata, pe cind cu raul e alta poveste... sau alta origine: in noi!
binele e o conventie, raul o realitate.
viata e o curgere, atunci de ce bilanturi la sfirsitul fiecarui an? poate fi o noapte altceva decit e ea in sine?
daca am ceva de reprosat? au avut altii grija de asta. impliniri? da, inca un an mai aproape de nimic. regrete? te-am injurat de mama cumva?
 

sâmbătă, 22 decembrie 2012

200 de ani de la anexarea basarabiei

sentimentul anti-rusesc nu-i de data recenta, dar nici vecin cu imemorialul. punctul de cotitura il constituie anul 1812 cind turcia (stapina de facto a principatelor romane) cedeaza rusiei, prin tratatul de la bucuresti - 16/28 mai 1812, ceea ce se va numi basarabia, adica teritorului dintre prut si nistru. 

Articolul IV: Prutul, de unde acest râu pătrunde în Moldova, până la vărsarea lui în Dunăre, apoi din acest loc malul stâng al acestui fluviu până la Chilia şi la vărsarea sa în Marea Neagră, vor forma hotarul celor două imperii: Rusia şi Turcia.
Articolul V: Partea din Moldova aşezată pe malul drept al Prutului este părăsită şi dată Sublimei Porţi, iar Înalta Poartă otomană lasă Curţii imperiale a Rusiei pământurile din stânga Prutului, împreună cu toate fortăreţele, oraşele şi locuinţele care se găsesc acolo, precum şi jumătate din râul Prut, care formează frontiera dintre cele două imperii.

de atunci, animozitatile dintre rusia si romania (in toate formele ei statale) s-au amplificat, socialismul de sorginte sovietica fiind cel care a consfintit un fel de ura, mai mult univoca decit reciproca. 
mesajul anti-rus a fost preluat si in disputele electorale portocalii cu efecte devastatoare pentru cei etichetati a avea afinitati ruse. s-a creat si o masa critica de imbecili care halesc orice fruct otravit propus de propagandistii abjecti ai mascariciului vaporean de cotroceni. 
pot sa inteleg acest bilci, dar ce nu pot ierta e faptul ca din masa asta de imbecili nu a fost unu care sa initieze vreo actiune de comemorare a rapirii basarabiei. rezulta ca sentimentul anti-rusesc e doar o vaca aducatoare de voturi smulse unor dobitoci care nu au legatura cu specia umana. adica te postezi in referinta anti-ruseasca, dar ignori trecutul, ignori punctul initial al raportarii, ignori lantul cauzalitatii. 
me.re.u stupidul, cica profesor de istorie, n-a scos o vorba, caricatura raspopita - neamtu - a cultivat un soi de impotenta intelectuala altoita cu o voma a inferioritatii la adresa rusiei, dar n-a amintit nimic despre cei 200 de ani de la ruptura artificiala a basarabiei de principatul moldovei, toti basistii si-au dat si ultima suflare electorala anatemizind rusia, dar s-au infundat in amnezia istoriei, ignorind comemorarea celor doua secole. probabil ca multi dintre ei habar n-au de acest punct al istoriei romane, ei fiind doar bacteriile purtatoare de ura si prostie, tradatorii de serviciu ai firimiturilor oricarui regim scabros. cit despre ciudateniile care le urmeaza fanatic dejectiile, sint alte regnuri care sa-i inghita in taxonomia lor.

luni, 17 decembrie 2012

contractul nesemnat cu romania

romania e ca bursa. in privinta atomicitatii. tara diviziunii pina in dunga. infinitatea e o incluziune subtire a batutului cimpilor. campionatul mondial la imbecilitate isi are asigurat primul loc pentru citeva decenii. din pacate, de romani. unde mai punem ca nici macar n-am reusit sa cream vreo umbra de concurenta care, cindva, sa ne dea brinci de pe podium.
am reinventat comunistii, ne-au mai ramas cromagnonii. potential avem, ce ne lipseste e doritul victoriei mai mult decit adversarul. nu-i nimic, il avem pe nea dan. omu' a cumparat pe pfa oltchimul, deci teoria evolutionista e o bagatela.
carieristul de serviciu a facut ce-a vrut in cele doua reprize ale istoriei recente. s-a pupat pina la schimb de saliva cu regimul comunist, ca tot el sa-i dea in cap cu maciuca. o maciuca cit o semnatura din pix. din pixul lui. al de i-a facut ba colonei, ba ministri, ba tuteri pe toti mediocrii, nemernicii, ipocritii, jigodiile, parasutele. sa scapam de plaga asta o sa avem nevoie de cel putin doua decenii. asta daca nu va veni vreun altul care sa ne dea un sut sa ne afunde si mai mult. caci poporul asta are resurse inepuizabile de a sta pres, insa atunci refrenul "hai cu egalarea" va suna ca un slagar pe care numai melancolicii si-l vor mai permite intre un sughitat nervos si o ceasca de amintire.
romania mea e o fictiune, un contract intre "a nu fi" si "cum trebuie". nu cred ca apuc sa-l semnez, nu cred ca apuc sa-l inregistrez in oficiala istoriei. nici macar sa-l trec pe curat.