Până și Trump și Kim Jong-un au ajuns la un numitor comun, în timp ce războiul româno-român ne macină până la ultima fibră. Mașina de generat ură scrâșnește din metalicii dinţi, împroșcând veninul în minţile nu prea mobilate ale unei generaţii inutile. Ce se întâmplă în România zilelor noastre e nazism. Locul de naștere a devenit criteriu al meritocraţiei. Tinerețea, de asemenea. Nu ești din București, Cluj, Iași, ești un paria! Ești bătrân, mori! Ești sărac, dispari! Ce plus prezintă această generaţie? O generaţie pentru care bacalaureatul e o încercare mai grea decât traversarea oceanului cu barca, pentru care facultatea se face în rate, o generaţie fără repere, fără logică, fără căutări interioare. Copilul prostului clasei a ajuns mare. Și a intrat în viaţa cu frustrările părintelui care nu a avut niciodată coroniţă. A pășit în societate cu tupeul pe care părinții lor și-l antrenau în primii ani ai postcomunismului. Nu generalizez. Mai sunt și excepţii câștigate de cauza unor lozinci. Dar și ele sunt tot victimele unui sistem de învăţământ din ce în ce mai diluat, diminuat, anulat. 1+1 o să ajungă întrebare pentru intrarea în Academia Română. Mai rău e că există o pseudoelită care girează această nebunie. Însă girul e pur lucrativ în favoarea egoismului lor, în favoarea bogăţiei lor, în favoarea statutului lor. Iar mizeria lor sufletească, mai mare decât un iad, întreţine acest război inutil. V-aţi văzut președintele? O tinichea umană, goală pe dinăuntru, agăţată de câteva cuvinte pe care le scrâșnește cu obsedantă plăcere. O simplă fotografie, livrată de lumina raţiunii, ne-ar developa un oportunism vecin cu infinitatea. Pe când nu era generalul campaniilor electorale, individul era plimbat din sufrageria Grivco la anticamera mandatului de prim-ministru. Generaţie inutilă, ai uitat? Ai știut vreodată?