cred, nu cred

nu cred in proletariat, ci in binele lui, nu cred in saraci, ci in necesitatea eradicarii saraciei, nu cred in angajamentul literaturii (a se citi puterea de a schimba lumea), ci in estetica ei, nu cred in logica omenirii, ci in necesitatea unei logici, nu cred in oameni, ci in umanitate...

prostiti, salvati nimic

alegerile locale nu mai ruleaza pe ruta candidat-alegator. jocul e in culise, in cancelariile institutiilor de forta, in haznaua numita feisbuc, adica in colateral, in auxiliar.

cristian popescu piedone nu mi-e nici simpatic, nici antipatic. destul de primitiv, dar gospodar acceptabil. asta nu ma impiedica sa nu observ cum institutiile de forta ii blocheaza drumul spre candidatura. motivul? simplu, daca individul ar cistiga alegerile, ceea ce ar fi foarte probabil, atunci toata constructia vinovatiei de la clubul colectiv s-ar prabusi. piedone e vinovat de dezastrul de la colectiv atit cit este vinovat orice cetatean din tara asta. la fel ca participantii de la concert, la fel ca iohanis, la fel ca orice popescu de oriunde din romania. de ce? pentru ca vietuitorul de romania a fost si este actant pasiv, imoral, amoral, indecis, manipulat, sedus de orice bazaconie halita fara discernamint. asadar delegitimat, declasat moral din categoria bunului simt. pretentiile sint valide cind emitentul e valid. valid moral, cetatenesc, institutional, emotional, social.

am inteles ca, in latrina feisbucului, corporatistii isi unesc neuronii pentru a mai face un pas spre maimuta. darwinism pe invers. prostonetii o contesta pe gabriela firea. motive ar fi, dar zgura din teasta nu le-a livrat vreun argument credibil. si atunci, schimonositi de prostie, scremindu-se cu tavalituri au livrat o imbecilitate. cica femeia e gospodina. ma, mai la indemina era faptul ca e om. ce atita rafinament culinar in supe ideologice? spuneti, ma, ca merge, ca respira, ca are ochi! astea da argumente!