Jegurilor, nu vă mai agitați pe tema cursului leu - euro?
Nu mai cresc creditele, prețurile, facturile?
Dacă era PSD-ul la guvernare, era măcel. Acum doar o tăcere de prost gust. Asta arată cine sunt cei mai proști oameni de pe planetă.

Bă, ce morții mamei voastre ați fi vrut să se întâmple la 10 august? Să intrați în guvern ca la voi acasă? Să fiți invitați să luați puterea? Cine sunteți voi? Ce ați făcut în viața asta? Unde morții mamei voastre vă credeți? Cum ar fi ca 20 de mii de omeni să forțeze acum intrarea în guvernul României? Ar fi ei legitimi doar prin agresivitate? Bă, gunoaielor, ce ar fi să ne pișăm pe voi și să vă trimitem în lagăre numai pentru simplul fapt că sunteți adepții unei ideologii? M-am saturat de voi, nulităților!

9 ani de la moartea lui Adrian Păunescu

Bucovina, autoportretul lui Dumnezeu - Adrian Păunescu

În tinerețea lui îndepărtată,

Când Universul se-nchega alene

Și, înainte să ne fie tată,

Probabil, Dumnezeu făcea desene.

Lucra, precum se pricepea și Dânsul,

Cu lava din Geneză-n călimară,

Greșelile și le-ndrepta cu plânsul,

Pictând tot ce știa pe dinafară.

Prin aburii planetei somnolente,

Artistul contura din lut icoane,

Oceane, porumbei și continente

Și fețele condiției umane.

Și, astfel, într-o noapte suferindă,

S-a vindecat cu-n orizont de rouă

Și a pictat, privindu-se-n oglindă,

O lume veche, cu lumină nouă.

Tablou cu oameni, munți, păduri, coline,

Izvoare, capre negre, zimbri-n tropot

Cu mănăstiri, care-l purtau în sine,

Și-o iarba unică, și-un plâns de clocot.

Și, cum era la început de lume,

Iar Dumnezeu nu le făcuse toate,

El a dorit lucrării să-i dea nume,

Căci îi plăcea aceasta peste poate.

Și s-a gândit, aproape o vecie,

A întrebat amurgul și lumina

Și-a hotărât ce trebuia să fie,

Și a numit-o simplu: Bucovina.

Și demiurgul, ce făcea desene,

A lăcrimat, surprins de-atâta bine,

Când a văzut că-n brazde pământene

El, în oglindă, s-a pictat pe sine.

Pătruns de duioșia suverană,

El a-nțeles, încetul, cu încetul,

Că litografiind acea icoană,

El își făcuse autoportretul.

20 iulie - ziua de naștere a lui Adrian Păunescu

Când conștiința creează demnitate, când cuvântul se dăruie, când "a fi" nu e doar întâmplare, ci eu și tu, când distanțele își vorbesc, atunci... e Adrian Păunescu.

Elene și elini

Azi e ziua Elenelor și a elinilor?

Te pomenești că Mazăre a vorbit cu Ăl de sus să bage o furtună la aterizare să crape terfeliștii de ciudă că nu-l trag în poză!

Facebook sau face sens?

Din 5 în 5 secunde apare prin presă un titlu din categoria "Schimbarea radicală pe care o va face Facebook". Au fost atâtea schimbări și atâta radicalism, încât jucăria iobagilor cu tastatură arată la fel. Nu apucă să pună Zucă un buton inutil, că și cade-n extaz prostimea mondială. Mai zugrăvește un colț de pagină, apare și orgasmul virtualilor.
Acum, pe bune, dacă ar fi fost măcar 10 schimbări din astea radicale, Facebook ar fi fost mașina electrică, nu oficina securismului mondial!

Duplicitatea care nu vindecă

Apelul la memorie e întotdeauna un medicament contra repetării greșelilor istoriei.
Dacă ne-am arunca privirea nu mai departe de câteva luni, am afla că a mai fost un referendum. Referendumul pentru familie.
În acele zile, o etichetă lipită cu mult succes pe fruntea referendumului a fost aceea a cheltuirii inutile a 40 de milioane de euro.
În zilele noastre, Iohanis ne propune un referendum cu mult mai inutil decât cel enunțat, dacă judecăm după natura întrebărilor formulate. Căci e la îndemâna oricărui om, dotat cu un neuron, să constate că referendumul este zero din punct de vedere constituțional. Legea nr. 3/2000 detaliază modalitatea de modificare a constituției prin intermediul referendumului.
Numai că de data asta propaganda nu amintește nimic despre cele 40 de milioane de euro cheltuite inutil. Unii mai proști vor argumenta că referendumul se suprapune cu alegerile europarlamentare, deci se împușcă două ținte cu un glonț. Asta, subliniez, pentru cei mai proști. Căci rațiunea ridică întrebări legitime. De când tipărirea buletinelor de vot nu costă nimic? De când campaniile de promovare nu costă nimic? De când observatorii prestează pro bono publico?
Însă deontologii de serviciu par că nu mai au grija celor 40 de milioane de euro vărsate în neant.
Duplicitatea lor vâscoasă se varsă cu spume în mintea seacă a tefelistului înghițitor de zgură a realității.
Pansamentul propus e doar o frunză de păpădie pentru un cancer social. Așa tratament, așa rezultat!

Van Damme e rudă cu Notre Dame?