Șase ani de la moartea lui Adrian Păunescu

Trec. Unul după altul. Pînă devin...
Apăsători, încărcați, egali. Urme...

Noțiunea timpului - Adrian Păunescu

Pierd noțiunea timpului și scriu,
Nu mi se pare că există moarte,
Cînd eu, arzînd în focul sfintei Arte,
Nici nu mai știu devreme sau tîrziu.

Se-ncheagă tîmplăria într-o carte
Ca lemnele subțiri într-un sicriu,
Și-mi pipăi mîna stîngă, mai sunt viu,
Mai e atît de mult pînă departe.

Și, uneori, cînd mi se face frig
Și nu mai știu ce se mai poate scrie,
Eu moartea mea o simt în mine, vie,
Ca pe-o prietenă încep s-o strig
Și noțiunea timpului cîștig
Și iar o pierd, cînd scrisul mă îmbie.