fragment din romanul "vise despre trandafiri şi flăcări" de eyvind jonhson

postez aici unul dintre cele mai frumoase pasaje de dragoste pe care le-am citit...poate la fel de frumos ca finalul romanului "memorialul de la mafra"...

"Oamenii pier. Cei mai mulţi din pricina focului. Dar, fără îndoială, mulţi şi din pricina florilor. Însă şi asta înseamnă tot prin foc. Focul violent sau scăzut al parfumului, focul dragostei şi focul urii.

O mulţime de oameni sînt arşi pe rug, fumul înăbuşă ţipetele lor sau le poartă mai departe. Alţii intra în putrefacţie încă în timpul vieţii.

Nu arareori pier şi femei din pricina focului. Pe vremuri, asta se numea focul sîngelui sau al inimii, acum există alte denumiri pentru aceste stări. Unele ard la flacără mică, blîndă, ani îndelungaţi în şir, altele se carbonizează repede. Cărbunele îşi păstrează culoarea sau devine cenuşiu, cenuşa însă, mai devreme sau mai tîrziu, întotdeauna devine albă, iar timpul o mătură din calea noastră sau de prin pieţe, pentru a nu ne stînjeni în activitatea noastră: adică aceea de a arde.

Bărbaţii pier deseori prin foc - prin aceasta nu înţeleg numai în războaiele purtate între bărbaţi sau în catastrofe, modalitate propie naturii de a se război cu omenirea, ci şi prin glandele şi acizii ce se află în trupul lor. Numai cîţiva indivizi, cazuri izolate, sînt duşi la rug, iar despre aceştia, în clipa de faţă, se pot spune următoarele: omul, ce-i drept, este nimicit, redus la neant, dar şi toţi acei care l-au dus acolo, adică cei care au cărat lemnele, cei ce stau în cerc împrejurul focului şi privesc, şi ei ard în acelaşi timp cu cel de pe rug. Iar ceea ce vedem noi în fiinţa lor, după aceea, este doar cenuşa pe care încă n-a împrăştiat-o vîntul.

Nu-i aşa?

.................................................................................................................................................

Nu există alte cuvinte care să poată desemna cu atîta subtilitate, şi totodata temeinic şi cuprinzător, parfumul vieţii şi duhoarea morţii. Vezi crinii – aceştia sînt primul lucru pe care-l zăreşti atunci cînd închizi ochii. Apoi trandafirii. Viaţa şi moartea sînt aici amestecate cu trandafiri de crini şi crini de trandafiri. Apoi se mai poate trăi şi muri per flores şi într-altfel. Prin violete, prin nu-mă-uita şi prin flori lipicioase al căror nume nu trebuie să fie amintit aici. Toţi cei care mor din pricina florilor, mor prin foc."

"cafeneaua prostilor"

Din greseala, am gasit un site numit: „cafeneau.com”. Interesant ca titlu. Doar atit! Am citit citeva poezii (cu greu pot fi numite asa). Si am scris, am comentat, am contestat modul scolaresc de a insirui cuvinte. Atit mi-a fost! Din acest punct s-a pornit avalansa. Gasca. O gasca mizerabila! Ca fond, ca tipologie. Niste ipocriti care-si aplauda scursurile literare (sau literale, ca nu-i vorba de vreun demers artistic) pe care le afiseaza pe acest site. S-au activat! Insa piticii sint prosti, foarte prosti, inculti, dezordonati in atac, misei in mijloacele folosite, prolicsi, plicticosi. Lipsiti de simt critic, lipsiti de talent, niste gindaci libidinosi exoftalmici. Aparatnici. E o moda cu gasca asta virtuala. O fratie prosteasca a unor jegosi care sint lipsiti de orice cultura a cuvintului, a scrisului. Au gasit un loc unde sa-si deverseze balastul singurei sinapse pe care o au. Niste golani care isi postuleaza, prin aplauze reciproce, mediocritatea. In viata mea n-am citit banalitati mai dezarmante decit ale lor. Azi va voi prezenta elucubratiile unei „artiste” pe numele de scena „adina.petre”.

„O foaie./O tigara./O umbra./Un copac sec./O scrumiera plina./O tristete ce nu-mi apartine./O pensula./Un pix./O cutie de tabla./O urma de indoiala./O sticla de apa./Un pas nesigur.”

Asta e o poezie. Cica! Mai bine scria asa: “o foaie, un cap sec si multe cuvinte fara rost.”

“Azi am facut o cafea, si am baut-o dintr-o cana cu pisici. Si mi-am amintit. Despre oameni in general.
Am observat ca de regula, ei se impart in cei care declara: "mie imi plac cainii" - cu variatiuni de tip "nu suport pisicile", sau cei care spun: "nu imi plac pisicile" - cu substratul "cainii sunt prosti". Rare combinatiile de tip "imi plac animalele." sau "nu-i suport nici pe unii, nici pe altii".
In copilarie, m-am lovit si de un patruped, si de celalat.”

Asta e un text. Mai degraba a baut din cana pisicilor, nu dintr-una inscriptionata cu pisici. Exprimarea ei “si am baut-o dintr-o cana cu pisici” ne-ar putea inarma cu o intrebare simpla: si lichidul unde a mai incaput, ca doar cana era plina cu pisici? Aici adaug un comentariu: nu suport prostii! Sa lasam animalele deoparte!

Despre textele ei cam atit...asta e cea mai proasta din cafenea.

Sa va completez portretul celei mai proaste din cafeneaua respectiva prin citeva exprimari pe care le-a avut cu privire la comentariile mele:

„K - de adina.petre la: 03/05/2009 18:12:14

Eu cred ca da. Si mai cred ca de fapt s-a ofticat ca l-am desconspirat ca e din Rosiori. :))) Asa-s oltenii...mandri :))))”

„K - de adina.petre la: 03/05/2009 18:07:05

Am copiat traducerea lui ca sa arat la copiii, "asa nu" =))”

In doua comentarii a facut mai multe greseli gramaticale decit am facut in viata mea:

1) Verbul „a deconspira” s-a transformat brusc in „a desconspira”; ce mai conteaza un „s" in plus, sa fie acolo!;

2) Rosiorii de vede au fost deplasati istoric in alta provincie a tarii...in oltenia. Oare iasiul e localizat in maramures?

3) Exprimarea „sa arat” comporta un dativ, corect fiind „sa arat copiilor”;

4) Nicicind, in contextul exprimarii de mai sus, nu se scrie „copiii” cu trei „i”.

N-am nerv sa continuu a prezenta prostia pura, desi specialistii pot extrage semnificative date pentru o eventuala teorie a ineptiei.