postez aici unul dintre cele mai frumoase pasaje de dragoste pe care le-am citit...poate la fel de frumos ca finalul romanului "memorialul de la mafra"...
"Oamenii pier. Cei mai mulţi din pricina focului. Dar, fără îndoială, mulţi şi din pricina florilor. Însă şi asta înseamnă tot prin foc. Focul violent sau scăzut al parfumului, focul dragostei şi focul urii.
O mulţime de oameni sînt arşi pe rug, fumul înăbuşă ţipetele lor sau le poartă mai departe. Alţii intra în putrefacţie încă în timpul vieţii.
Nu arareori pier şi femei din pricina focului. Pe vremuri, asta se numea focul sîngelui sau al inimii, acum există alte denumiri pentru aceste stări. Unele ard la flacără mică, blîndă, ani îndelungaţi în şir, altele se carbonizează repede. Cărbunele îşi păstrează culoarea sau devine cenuşiu, cenuşa însă, mai devreme sau mai tîrziu, întotdeauna devine albă, iar timpul o mătură din calea noastră sau de prin pieţe, pentru a nu ne stînjeni în activitatea noastră: adică aceea de a arde.
Bărbaţii pier deseori prin foc - prin aceasta nu înţeleg numai în războaiele purtate între bărbaţi sau în catastrofe, modalitate propie naturii de a se război cu omenirea, ci şi prin glandele şi acizii ce se află în trupul lor. Numai cîţiva indivizi, cazuri izolate, sînt duşi la rug, iar despre aceştia, în clipa de faţă, se pot spune următoarele: omul, ce-i drept, este nimicit, redus la neant, dar şi toţi acei care l-au dus acolo, adică cei care au cărat lemnele, cei ce stau în cerc împrejurul focului şi privesc, şi ei ard în acelaşi timp cu cel de pe rug. Iar ceea ce vedem noi în fiinţa lor, după aceea, este doar cenuşa pe care încă n-a împrăştiat-o vîntul.
Nu-i aşa?
.................................................................................................................................................
Nu există alte cuvinte care să poată desemna cu atîta subtilitate, şi totodata temeinic şi cuprinzător, parfumul vieţii şi duhoarea morţii. Vezi crinii – aceştia sînt primul lucru pe care-l zăreşti atunci cînd închizi ochii. Apoi trandafirii. Viaţa şi moartea sînt aici amestecate cu trandafiri de crini şi crini de trandafiri. Apoi se mai poate trăi şi muri per flores şi într-altfel. Prin violete, prin nu-mă-uita şi prin flori lipicioase al căror nume nu trebuie să fie amintit aici. Toţi cei care mor din pricina florilor, mor prin foc."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu