un an de la cea mai mare umilinta din istoria romaniei

... un an de la cea mai mare umilinta din istoria romaniei. cu atit mai dureroasa cu cit este incorporata marotei numite democratie. ue este egal cu (urss - centralizarea militara). intr-un fel, compenseaza nato. urss-ul devine pansament moral. cel putin era impus prin forta. acum ti se impune prin minciuna imbracata in umanitate, in civilizatie, in valori eterne. aparenta a inlocuit dictatul. perversitatea democratiei consta in faptul ca nu-ti ofera nici o curte de apel. esti executat cu toate drepturile omului de partea ta. democratia e un fel de biserica din vremea inchizitiei. democratia se negociaza precum curvele ieftine care emit axiome morale din postura de mamicute.
... ne-au facut ca pe prosti. intii ne-au impus cvorumul. si-au dat mina peste recomandarile comisiei de la venetia, bagindu-ne pe git contrariul obiectului de activitate al alora. apoi au invalidat legea referendumului. cu o erata semnata pe sestache la o ora cind spargatorii de case se pun la masa sa-si numere prada. asta n-a fost totul. au bagat sub pres un recensamint egal cu indeplinirea cvorumului din orice pozitie. mai aveam putin si deveneam un popor de vreo cinci-sase sute de milioane de cetateni. daca mai dura o saptamina, bateam poporul chinez. piciorul in moalele capului ni l-a dat un boschetar american care jongla cu cifrele mai ceva ca soros cu miliardele. ne-a aruncat din cot o frauda de 2,5 milioane de voturi. slugile cu diploma de procurori s-au activat in a sustine dementa. cu biblia la purtator. din directia unei institutii grotesti, devenita peste noapte religie constitutionala, un grajdar s-a usurat pe noi, udindu-ne cu maretia dreptului din cap pina-n picioare. o alta coechipiera, fosta spagara la examenele de admitere, s-a contrazis pe sine insasi minus citeva saptamini. cam atit i-au trebuit aspaziei pentru a vomita contradictii nepuse de nimeni in gura ei. probabil ca pe patul de moarte o sa fie egala cu maica tereza. dar pina la copirseu, a votat cu mina binevoitoare a securitatii. de atunci si de acum. demisiul s-a reales. cu vot de la merkel, licurici si barroso. nu si de la popor...

In memoriam - Adrian Paunescu

Iesirea din soba - Adrian Paunescu

Noi, care ca lemne fusesem aruncati in soba,
noi, care ca vreascuri, ca aschii si ca butuci,
noi, care ca flacara, noi care ca scrum si cenusa,
noi, care incalzeam intreg acest acordeon
al dumneavoastra,
noi, care ne vedeam linistiti de treaba
in soba cuvenita fiecaruia sau unora dintre noi,

noi, care n-am protestat niciodata
(da, erau prea multi oameni, trebuia
sa fie cineva si lemn si vreasc si aschie si butuc)
noi care - teracota sau nu - soba o respectam,
noi care - tantos sau pravalit - hornul il
suiam cu fumul fibrei noastre,
noi care stiam
ca nu sintem lemne, nici vreascuri, nici aschii,
dar acceptam sa ne facem ca sintem,
noi care ne nascusem la fel
ca si gospodarii presupuselor odai cu sobe

deodata am inteles ca e vara
si ca isi bate cineva joc de noi,
cheltuindu-ne in plina canicula.

Atunci, cu scafirliile pe jumatate arse,
vaduvi si turbulenti, cioate inabusite,
aratindu-ne dintii sparti de jeratic,
am izbucnit din soba,
afara, afara,
in presupusele dumneavoastra odai.

Unde sinteti frigurosilor? Nici urma
de iarna, turture linga turture negru,
crengile adevaratilor copaci.

Ardeam in sobe batjocoritoare
noi, oameni in toata firea,
noi, oameni care, intr-un moment istoric,
creduli si gingavi, credeam ca n-are cine
incalzi aceste sobe de pripas.

Intr-o padure, vara, cind pasarile
lumii se rostogolesc pe broboanele de sudoare
ale lui Dumnezeu,
intr-o padure - in canicula apasatoare -
trosnea in sobe, in ridicole sobe,
salele noastre aprindeau focul
unei farse groase, unei umilinte.

Unde sinteti voi, frigurosilor? Mai auzim
hohote de ris undeva, in casele
ingropate in racoarea poienilor.

Si cu scafirliile pe jumatate arse,
cu piciaorele arzind, semnalizind din miinile
acestea pline de cenusa,
o luam dupa voi prin padure,
arzind, flacara linga flacara,
prin padurea ce-ncepe si ea
sa arda pe ruinele
sobelor batjocoritoare, in care fusesem inchisi,
lemne, vreascuri, aschii, butuci,
intr-un moment istoric.

boschetarul şi matematica

boschetarul de la cotroceni taie bilete la suprapreţ pentru un circ de mîna a doua. are şi cui. pentru el, propunerile pentru modificarea constituţiei reprezintă capriciile unei găşti. o gaşcă de 7,4 milioane de votanţi. matematica lui, în care un ccr e mai mare ca 7,4 milioane, nu numai că e una îndrăzneaţă, ci şi confirmată. de nişte indivizi care din matematica lui cauchy au reţinut doar mărginirea şi monotonia. numai că băieţii aleşi să restabiliească teorema bunului simţ în ţara unde domneşte măreţia dreptului bat în crucea matematicii noastre cu nesimţirea tuturor axiomelor de pe pămînt, inventînd parabole şi matrice de coabitare.
umblînd cu ranga la supapele regulilor adunării, boschetarul ne va preda cum să ne trezim definitiv cu semnul minus infinit înfipt în băsul istoriei şi cu semnul plus pus pe mormîntul respiraţiei noastre.