Cesare Beccaria - Despre Infracţiuni şi pedepse

"Atunci când probele unei fapte depind unele de celelalte, adică atunci când indiciile nu fac decât să se susţină reciproc, cu cât se aduc mai multe probe, cu atât este mai mică probabilitatea faptei, fiindcă acele situaţii care ar duce la anularea probelor antecedente duc implicit şi la anularea probelor ulterioare. //Atunci când probele unei fapte depind toate de una singură, numărul probelor nu contribuie nici la creşterea, nici la diminuarea probabilităţii faptei, fiindcă întreaga lor valoare constă în valoarea acelei singure probe de care depind toate celelalte.// Când probele sunt independente unele de altele, adică atunci când indiciile se susţin altfel decât prin ele însele, cu cât se aduc mai multe probe, cu atât creşte probabilitatea faptei, căci falsitatea unei probe nu are influenţă asupra celorlalte. Mă refer la probabilitate în cazul acelor infracţiuni care trebuie să fie certe pentru a fi pasibile de pedeapsă. Dar nu va mai părea un paradox pentru cel ce consideră că, riguros vorbind, certitudinea morală nu este altceva decât o probabilitate, dar de o asemenea importanţă încât este numită certitudine, căci orice om cu bun-simţ o acceptă în mod necesar dintr-o obişnuinţă născută din necesitatea de a acţiona, şi face acest lucru înainte de a începe orice fel de speculaţie; pentru a constata vinovăţia unui om este aşadar nevoie de acelaşi fel de certitudine ca aceea care-l călăuzeşte pe orice om în cele mai importante acţiuni ale vieţii."

cartezianismul lui băsescu!

băsescu e cartezian. cu manta o dă-n-ndoială interogativă. există, deci face politică. sau invers. stelele nu s-au decis. demisu' nu se lasă cu una cu două, coabitează, semnează ca primaru privilegii personale, se cocoaţă pe cartea de istorie, fie că nici măcar buda din fundul curţii nu-i oferă singurul spaţiu "nemaro" la dispoziţie decit pe-o juma de împăturire. el e statul, mă! noi, "nestatul"! hali-l-ar maroul! el e interesul naţional, mă! omega întoarsă-n alfa. îl şi ajută faţa! sau spatele!
nu vă speriaţi prieteni, şi voi arătaţi la fel, şi voi sînteţi la fel, gropa lui e a voastră, bunăstarea lui e prăbuşirea voastră, voi l-aţi creat, voi sînteţi în fiecare gest al lui, în fiecare dejecţie a acestui batracian corcit cu ura!

ana ivanovna, iti spun, o zi ciudata...cu tulburari, cu intorsaturi, nici n-am cuvinte sa-ti descriu ce-am patit, dar dumneata esti femeie trecuta prin viata si-ai sa ma intelegi, nu-i asa ana ivanovna, nu-i asa? dar stai putin, si daca-ti spun, o sa pastrezi secretul? caci dumneata si mai deunazi ai dat totul la iveala lui andrei andronovici. si te avertizasem ca el era ultima persoana care ar fi trebuit sa afle... promiti ca de data asta n-o sa-i spui? fie, chiar daca ii spui, sa stii ca nu ma intereseaza, ba mai mult, pe dumnealui o sa-l sfidez, iar pe dumneata n-o sa te mai consider prietena. ha, n-o sa-mi mai fii prietena. stiu ca dumneata ai o multime de alti prieteni, dar sa stii ca nici unul nu-i ca mine, punem prinsoare? uite cum stau lucrurile, ana ivanovna, dupa cum ti-am spus, azi s-au intimplat destule lucruri ciudate. si nu ca ti le spune un tinar pe care dumneata ai fi incredintata ca virsta l-ar infierbinta pina la a ingrosa orice fapta, ci odata povestite, imi vei da dreptate.  jur ca imi vei da dreptate! de dimineata m-am trezit cu ginduri marete, asa le numesc, si imi spun "ce zi interesanta" asta numai raportat la gindurile mele, nidecum intuind ce avea sa se intimple. ma trezesc, maninc si plec spre zahar pavlovici. cu el stabilisem de cu seara sa ne intilnim, numai ca in drum spre dumnealui ce crezi ca vad? o tinara care se zbatea in apa, stii dumneata, in dreptul podului x, chiar acolo, nu te mint deloc. cum nu stiu sa inot, incep sa strig, ma uit in jur, nimeni, ma apuca panica, apoi furia si ce crezi ca fac? ma arunc dupa dinsa, iti spun inca o data, nu stiu sa inot, dar asta am facut. in acel moment, parca insufletit de gestul meu, o apuc pe tinara de mina si, nu ma intreba cum, o trag spre mal. intre timp doi tineri, nu ma intreba de unde rasarisera, inotau spre noi, scotindu-ne aproape in acelasi timp din apa. probabil ca am lesinat, caci m-am trezit pe o pinza alba alaturi de tinara careia am incercat sa-i salvez viata. si cine crezi ca era? mai sa lesin a doua oara. era chiar sora lui zahar pavlovici!