ce sa-i urez universitatii craiova?

mai e putin. pina la sfirsitul anului. peste toata galagia aferenta sarbatorilor, peste toata geologia vulcanica a promisiunilor de mai bine si a increderii in viitor sau cea deja sedimentata a asumarii trecutului, universitatea craiova nu mai exista. sau pare vidata intr-o dimensiune necunoscuta precum incercarile unora de a-si conserva trupul in ideea readucerii la viata intr-un viitor posibil. care o fi el viitorul acela. mi-e teama ca rominia nu e prielnica nici unui viitor.
mai e putin. pina la sfirsitul anului. pentru craiova pare sfirsitul lumii. asta fara a fi fost nevoie de vreun sfirsit de lume. nici macar de cel al incasilor. universitatea craiova sau sefii fotbalului au devansat acest sfirsit. poate tine de orgoliul oltenilor sa fie mai altfel.
desi am fost sceptic, totusi am tot asteptat sa se intimple ceva favorabil craiovei. desi rominia nu e locul comun al unor astfel de lucruri. e locul inchis al mizeriei. cind ai mai mult de jumatate de dreptate de partea ta, poti spera. nu e cazul aici. niste insi si-au dat mina sa distruga. ceea ce le-ar fi reusit de la sinea lucrurilor, adica fara prea mare efort, daca ar fi avut putina rabdare. mititelu era deja pe tobogan. dar asa e firea unei jumatati de glob (cea estica). un rost in a devansa raul.
e primul an, din cei pe care i-am constientizat, cind universitatea craiova n-are loc pe harta fotbalistica a rominiei. a fotbalului in general. nu c-ar mai fi insemnat ceva in ultimii ani. doar pentru noi suporterii. si va insemna. despre cartagina chiar si acum se aminteste in manualul de istorie, desi au trecut doua mii si ceva de ani. universitatea craiova e troia bucuriei date cu tiriita in care o victorie cu sportul studentesc ne mentinea in siajul istoriei. ce sa mai spunem de una cu dinamo. adevarat termopile. calul tradarii, mai degraba berbecul, a avut mai multe capete. si a jucat la mai multe capete. victoria a fost a lui. adica a inselarii. poate vreun heinrich schliemann ne va scoate la lumina.
mai e putin pina la sfirsitul anului, lumii. lumii mele alb-albastre. nici macar adrian paunescu nu mai e! poate ca el...
simt o inciudata emotie. incurcatura. ce sa-i urez universitatii craiova? chiar nu stiu...poate...hai craiova!