1996. prea mult pentru memoria acestui popor. unii votau. cu cdr. implicit pentru inchiderea minelor. pentru scoaterea statului din economie. aceiasi sint prin piete. acuza statul ca nu investeste in rosia montana. ca redeventele sint mici, participatia poporului, nesemnificativa. cind argumentele pica, pe rol intra ecologia. cianura. moartea. au uitat de mucurile de tigara aruncate pe jos. in garaj au cel putin un automobil. nu l-ar abandona nici cind trag un pirt. ei sint capitalisti, deci merita. unii mai bizari. altfel n-ar sustine interventia statului in economie. lor li s-au inhaitat niste tineri care ar pune botul la orice bizarerie. mai putin la esential. votul anulat a 7,4 milioane nu i-a deranjat. nu era cool. transbucegiul n-a avut chemare. acolo e rost de gratare, manele si atvuri. taierea padurilor n-a tresarit vreo geana. protestatarii mesteca aceleasi idei salvatoare. paducelul, gisca salbatica, turismul. la unison par sedusi de ideea ca dau piept cu o adevarata conspiratie mediatica. corut e la putere. daca legea nu va trece, vor avea subiect de discutie la o bere de 10 lei in centrul vechi. pentru cei de la rosia montana, salvarea vine din romanul lui garcia marquez - colonelului n-are cine sa-i scrie:
"Femeia îşi pierdu răbdarea.
- Şi pînă atunci ce mîncăm? întrebă ea, şi-l apucă pe colonel de gulerul flanelei. Îl zgîlţîi cu putere.
- Spune-mi ce mîncăm?
Colonelul avu nevoie de şaptezeci şi cinci de ani - de cei şaptezeci şi cinci de ani ai vieţii sale, minut cu minut - ca să ajungă la această clipă. Se simţi pur, conştient şi invincibil la clipa în care răspunse:
-Rahat!"
- Şi pînă atunci ce mîncăm? întrebă ea, şi-l apucă pe colonel de gulerul flanelei. Îl zgîlţîi cu putere.
- Spune-mi ce mîncăm?
Colonelul avu nevoie de şaptezeci şi cinci de ani - de cei şaptezeci şi cinci de ani ai vieţii sale, minut cu minut - ca să ajungă la această clipă. Se simţi pur, conştient şi invincibil la clipa în care răspunse:
-Rahat!"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu