aseară, la otv

o leapşa de platou în care, de la lăutari la jurnalişti la revoluţionari la poeţi la profeţi, şi-au proiectat conştiinţele pe sticla televizorului:
- ideologul partidului, exaltatul condurăţeanu, alias ezechiel de otv, congruent cu mesianismul, dar şi cu misticismul, căci cum altfel s-ar explica asortarea ochelarilor cu lumina violetă teoretizată de hrebenciuc şi însuşită şcolăreşte de geoană, după o probă vocală de naţionalism sănătos, a dat-o în perorări identitare şi, chiar dacă pe alocuri a mai uitat din platforma program a tridentului constitutiv al luminii tămăduitoare (dreptate, adevăr şi aici indecis: demnitate sau dezvoltare), a produs un efect de viagra revoluţionară printre martirii studioului lui nea dan.
- un candidat la primăria nu ştiu cărui sat care şi-a început discursul prin următoarea formulă intrinsecă "mă cunosc toţi colegii care mă cunosc", o adevărată aporie neosocratică cu ipoteze de rezolvare doar în agora cu adresa din strada preciziei.
- un erou (după introducerea aferentă şi după numărul de pe tricou părea al revoluţiei pieţei universităţii 2012) mai degrabă al revoluţiei siriene după cum şi-a orientat ţintele empatice ale mesajului, mai-mai să-i tulbure liniştea lui bashar al-assad, linişte şi aşa bulversată de rezoluţiile onu ale mai marilor planetei.
- un gospodar neaoş care promitea că va face bucureştiul să arate precum elveţia nici mai mult, nici mai puţin decît într-un an. ăsta se vedea că-i un băsist sub acoperire căci tot încerca să deturneze "jos băsescul" deja celebrei arii interpretate de corul robilor poporului într-un "jos popescu de la cna". după diatriba încurcată prin alte destinaţii decît cele revendicate de eroii revoluţiei otv-iste, deşi prezidenţiabilul dd (cel cu şanse de peste 100%) i-a multumit de vreo 5 ori, tribunu era de neoprit, pesemne că spiritul său de om al faptei îl dădea ghes să ofere soluţii pentru orice boală civică.
- un discipol liric al realismului socialist al lui jdanov care a declamat o poezie cu versuri în dulcele stil proletcultist, iar greşelile gramaticale ce însoţeau vibraţiile artistice se vor fi voind ca rod al atingerii divine a euterpei care se ştie că o făcea în greaca ei nativă, neavînd pe atunci cunoştinţă de latina dîmboviţeană.
- unu cu factura la vedere, dar neachitată, probabil în cautarea unui samaritean. şi cum poporul lui nea dan e unul care îşi trage obîrşia din greutăţile vieţii şi din solidaritatea revoluţiei franceze, s-a şi pus de-o chetă ppdd-istă, stringîndu-se de-o pungă de seminţe şi trei covrigi.
- un cîntareţ cu teamă de mulţime, lovit de o agorafobie spontană, pesemne că a cîntat numai în baie şi numai cu vocea scăzută, probabil un reflex din epoca pereţilor vorbitori.
cam asta am prins eu...
faptul că oamenii ăia se prezintă în tuşe groteşti, cu existenţe disproporţionate de cauzalitatea ignoranţei cotidiene, aproape făcînd echilibristică pe sîrma supravieţuirii în fiecare clipă a vieţii lor, striviţi de consecineţele unor politici care i-au exclus din registrul istoriei nu numai pe ei ca individualităţi, dar şi conştiinţa memoriei lor, nu îi condamnă la o caricaturizare comodă, la o bagatelizare a excrescenţelor lor de manifestare. căci asta s-a întîmplat pînă acum. ei sînt nişte dezrădăcinaţi care din disperare se ataşează primului ieşit în calea vindecării cangrenelor lor (chiar dacă vindecătorii nu sînt medici, ci doar vraci), sînt produsul unei societăţi care îşi neglijează partea cea mai consistentă a corpului ei. şi dacă aceste trunchiuri vor fraterniza cu securea în detrimentul rădăcinii, să nu mire rezultatul acestei genetici sociale.