logica fracturata a lui basescu sau cum sa incinti prostii

n-am fost niciodata de partea alora care cred/au crezut ca basescu e inteligent. dimpotriva, l-am vazut ca pe un necioplit, un individ foarte prost, poate un cozeur, dar numai cu persoane de calibru mic. nu insir tonele de aberatii pe care le-a emis si pe care le-a contrazis la concurenta cu viteza luminii, ci o sa fac referire la o prostie pe care a spus-o in ultimele zile. zicerea era cam asa: "il vom gasi si-n gaura de sarpe si-l vom aduce in patrie". e vorba de cazul boldea.
cum vine asta, adica ai capacitatea de a-l aduce din inima africii, dar nu ai avut capacitatea de a-l supraveghea in tara (patrie, scuzati-ma)? cam asta e logica lui basescu. goala. las prostii sa fie incintati de capacitatea operativa a lui basescu de a actiona la distanta (precum fostul ofiter de securitate/detectiv care vindea cursuri de hipnotism prin corespondenta din romanul lui antunes), de acest "cum le zice" mai sec decit capul lor!

acum doua zile in piata universitatii,

oameni de toate portofelele. ca si nemultumirile. tot pe baza de portofel. ma asez linga un grup de citeva doamne si incep sa strig: jos basescu, demisia, alegeri anticipate plus altele deja cunoscute in rindul manifestantilor. la un moment dat, cind vocea poporului o ardea mai pe scazut, se asaza linga mine o doamna care arata mai mult a domn, cu virsta imposibil de precizat. putea sa aiba 35 de ani, dar la fel de bine si 45. ma strafulgera repede un gind "la mai multi, mai mare reprezentativitate!", insa reflectia mi-e zdruncinata cu intimpinarea verbala din partea nou venitei: "noi strigam impotriva lui basescu, dar iliescu e mai vinovat". o ard ca nu bag de seama, dar doamna e staruitoare: "iliescu e mai vinovat...". o intrerup si zic "doamna, eu am venit aici sa strig jos basescu, nu stiu dumneavoastra", dar alocutoarea nu se lasa.
ea: si basescu o fi vinovat, dar iliescu e un criminal!
eu: o fi, sa-l aresteze, propun.
ea: sa-l aresteze, sa-l aresteze, sar deodata vocea cu intreaga ei fiinta. insa nu i pare suficient. incepe sa-mi insire mineriade, conspiratii, revolutii. deja sint aprins.
eu: nu credeti ca buresbista a fost un criminal mai mare, parca asa am citit eu la istorie, ceva cu neamul celtic al boilor, zic numai sa o incurc putin printr-o istorie de care, probabil, n-a auzit niciodata.
ea: nu, nu, sa incepem de la revolutie, cu ion iliescu.
eu: adica, de ce tocmai de la revolutie, de ce nu cu intreaga istorie? o judecata mai larga permite si comparari.
ea: pai cu ion iliescu.
eu: (de data asta in mintea mea: gata, femeia asta e blocata, vreun surub se va fi intors in gol si genereaza aceleasi impulsuri neuronale). se pare ca si mintea mea e gata sa explodeze, nu mai stiu ce argument sa-i dau numai sa ma lase sa-mi strig ofurile: jos basescu, demisia, demisia.
ea: prind din zbor aceleasi "ion iliescu" "criminal" "mineri"...
eu: rabufnind: doamna, dar de ce nu strigati "jos iliescu", uitati, duceti-va in centrul manifestantilor si puneti-va pe treaba, nu va opreste nimeni, dati din gura cit doriti si impotriva cui doriti (ion iliescu, desigur, nu-i loc de invirteala).
in cele din urma, vazindu-mi vehementa, doamna o intinde. intre timp, se asaza o alta persoana (un domn) linga mine. deja am frisoane, daca si pe asta il apuca ceva legat de ceausescu, de gheorghhiu dej, de cuza? din toata tulburarea-mi, il aud pe individ strigind din tot trupul: jos basescu, jos basescu! prind cadenta si ma dezlantui intr-un urlet nebunesc: jos basescu, jos basescu!