stai să-ţi zic, puneam biscuiţii pe sobă, erau umezi şi se făceau aşa..., opreşte-te, nu mă mai întrerupe că doar o să povesteşti pe urmă, cînd se întîmpla asta? păi în copilărie, eu şi george ne întorceam numai cînd ne chemau acasă, uzi pînă la ultima haină de pe noi, mai întîi trecea pe la mine, da, era mai mare, cu un an, dar nu mă mai întrerupe, n-am apucat să-ţi povestesc cu biscuiţii, îi puneam pe sobă să devină mai crocanţi, pe urmă îi ungeam cu dulceaţă de prune, niciodată nu aş fi crezut că acele momente vor fi ca nişte repere în amintirile mele pe cînd stau cu tine de vorbă într-o cîrciumă pe măsura strîmtă a buzunarului meu, da, da, mai comandăm, o dată la trei luni pot să fac şi eu cinste, şi tu la fel ce? aaa, da? la dracu, sîntem nişte rataţi, ţi-o zic eu, altfel n-am fi stat într-o speluncă sporovăind despre nişte biscuiţi mucegăiţi unşi cu nu ştiu ce dulceaţă, bînd chestia asta numită bere, de unde a pornit? nu ştiu dacă a fost nevoie să pornească de undeva, cred că am fost dintotdeauna înşurubat în ea, poate că inocenţa copilăriei nu m-a făcut să conştientizez că eram deja livrat ratării, păi am făcut şi facultatea, dar la ce mi-a folosit? acolo a fost cea mai mare prăpastie, acolo am conştientizat nu că sînt surpat, ci că nu sînt făcut din aluatul care să mă treacă de cealaltă parte a liniei, cel mai mult mă speriau colegii care ştiau ce vor de la viaţă, nu numai asta, nu a contat faptul că proveneau din familii înstărite, ci dorinţa lor, mă înţelegi? dorinţa, n-am avut-o niciodată, da, încă un rînd, mulţumim, aşa, îţi ziceam, dorinţa omule, e ceva firesc, numai că la mine nu se pupa cu materialismul, ce zici? că n-ai avut posibilitatea de a urma o facultate? că a trebuit să munceşti de mic, corect, ai avut dorinţă, dar n-ai avut prilejul s-o materializezi, adevărat, şi cu asta e o poveste, dar vezi, cînd nu-ţi doreşti, deşi ştii că totul va duce acolo, chelnerul trînti încă două halbe cu spuma scurgîndu-se peste buza lor, zgomote, frînturi de vorbe amestecate într-un vacarm avînd ca line de demarcaţie numai vecinătatea fictivă a meselor, la ratare, ştiam sau poate doar presimţirea că voi ajunge acolo, acum mi-e totuna, cazul tău e altul, aşa e, am vorbit numai eu, fiecare masă cu apăsarea ei, cîntărind ratarea prin numărul de halbe ieftine, acum e rîndul tău...