cu ochii incercanati. galbeni. de nesomn. poate si de boala. a lui si-a timpurilor. facu un semn cu mina, e liber, da, la spitalul municipal. urca si masina incepu sa inghita incet soseaua cu tot cu temperatura ridicata de afara. se vazu privit prin oglinda, ai fi zis ca se lasa privit, el in alta parte, sau el aici si gindurile in alta parte, o cunoscuse cu douazeci de ani in urma, el mai mare cu cinci ani, ea e noua colega, vocea ei "irina" si intinse mina, dragos, si el intinsese mina, de sub mustata directorul adjunct "o sa faceti echipa la investigatii", atunci nimeni nu stia ca vor face echipa si in viata, cel putin citiva ani, acum mergem sa te prezint colegilor, nici o tresarire in mintea ta, doar urma fina a miinii ei, poate ca la fel de incercanat ca si acum, un telefon de la un apropiat comun "irina e la spital", fara sa intrebi de ce, ci "la care spital", precipitat, cu inima batind din ce in ce mai rapid, anxios, dezorganizat, ceee? accident de masina? municipal ai zis? parca adaugase "si starea ei?" nu stiu prea multe o sa ma duc si eu dar am tinut sa te anunt, ne intilnim acolo, imbracindu-te la repezeala, sa stii ca nu-s noua in meserie mi-am facut practica la adevarul, tu in gind "ce sociabila", cu mult peste inchizitia starilor tale sigilate intr-un sertar prafuit, spunindu-ti pe nume "dragos..." si cine mai tine minte ce-o fi urmat, tu contrariat de repeziciunea cu care incepea sa se infiltreze, mai bine zis sa te acapareze, acaparat si acum de o stare de nervozitate, poate de panica, am ajuns domnule zise taximetristul, tu tresarind, ca si cum ti-ar fi oprit si celalalt drum, cel al gindurilor, ai platit, o zi buna, o zi buna si taximetristul, corectindu-te in gind "numai buna nu e", oare starea ei, oare ea, cit de grav, mai era in viata? incremenind la aceasta presupunere, inaintind, inaintind, prezentindu-te, anuntindu-ti scopul vizitei, da domnule facu un portar batrinel dupa ce consulta o evidenta, la salonul zece, dar mai intii sa intreb daca aveti voie, intrebati intrebati...