15 ani de la moartea lui Adrian Păunescu

 Din ce în ce mai puțin flexibil

Sunt, parcă, un pronume maladiv, 

m-am declinat mereu, fără motiv

și-acum, la vârstele de minereu, 

când mă declin, din ce în ce mai greu, 

eu , parcă, insomnia îmi cultiv, 

s-adorm, de-a pururi, 

la acuzativ. 

82 de ani de la nașterea lui Adrian Păunescu

 Porumbeii și vântul 

Ce porumbei cu aripile grele, 

A plâns pe ei probabil cineva,

Ce porumbei, septembrie suia

Deasupra casei și-a tristeții mele, 

Mă mir că sumbrii nu le-au pus zăbrele

Sau că nu sunt dresați cu o nuia. 

Ce porumbei cu cositor în oase, 

Ca niște felinare ce s-au stins, 

Mișcați de vântul toamnei pe cuprins

Șontâc, șontâc din aripi glorioase. 

I-a moleșit prea leneșa plimbare 

Pe cursul vântului nehotărât

Și de salvat i-ar mai salva atât

De-ar vrea și contra vântului să zboare. 

14 ani de la moartea lui Adrian Păunescu

Pe 5 noiembrie s-au împlinit 14 ani de la moartea lui Adrian Păunescu.

Un mic tribut... 

Noapte de-a rândul 

E noapte de sus și de-a rândul;

El lumea cu ceara o-ncuie,

Pe crucea tocită se suie

Privește cu milă pământul 

De-a cărui origine nu e. 

Și singur se bate în cuie. 

81 de ani de la nașterea lui Adrian Păunescu

 Veac cu vulpi rănite

Un tăietor de mi-ar umbla la trunchi, 

Toporul ca în piatră i s-ar rupe, 

Izbindu-mă în înghețate pulpe, 

Și-n osul degeratului genunchi. 

Apoi ar sta tot trunchiul să se surpe, 

S-ar prăvăli fragilul iernii unghi, 

Căldura m-ar lua de la rărunchi, 

Că am văzut cum sângeră o vulpe. 

Mi-ai rupt sigiliul, fiara mea gingașă, 

Vulpe rănită, sângerând pe drum, 

Mi-aș rupe o bucată de cămașă 

Rana să-ți leg, din care nu văd fum, 

Ci tu refuzi, tu vrei să mori oricum 

În veac cu faună sinucigașă. 

13 ani de la moartea lui Adrian Păunescu

Corul corăbierilor 

Mai sunt semnale dinspre continente, 

Dar peste Atlantida a căzut

Amurg de sugative purulente

Și se agită steaguri indecente

Pe bubele unui imperiu mut. 

E-atâta apă în această casă,

Obârșia ne trage înapoi, 

Orbim de-atâtea lacrimi câte-apasă

A ochilor pojghiță luminoasă,

Se răzvrătesc și apele din noi. 

Dar liderii în adunări solemne

Promit mereu un continent uscat

Și țările vecine mai fac semne

Dar noi le refuzăm cu măști mai demne, 

Plutim pe-un țărm aproape înecat. 

Amurgul e o filă neciteață

A tragicelor nopți ce vor veni,

Vom fi sub apă, până dimineață

Dar cei mai mari atlanti și-acum învață

Ce veșnică e lumea de aci. 

Oceanul va veni, în el să închidă

Acest orgoliu fără de sfârșit, 

Dar tu, fatală patrie putridă,

Să știi, când mori, măreață Atlantidă, 

Că noi, toți înecații, te-am iubit. 

Puteam fugi cu vasele pe mare,

Puteam pleca pe plute sau înot,

Dar noi am fost necazul tău cel mare,

Noi te-am iubit cu milă fiecare

Și-acum murim cu filozofi cu tot. 

Corăbieri am fost, ne-a dus norocul, 

Pe toată-această zbuciumată stea, 

Dar patria murindă ne e locul, 

Din lemne de corăbii facem focul

Și-ngenunchind, ne scufundăm cu ea. 

80 de ani de la nașterea lui Adrian Păunescu

 Casa de brumă

Tristă și frumoasă 

Focul te consumă, 

Am să-ți fac o casă, 

De târziu și brumă. 

Am să-ți scriu o carte 

De cenușă caldă, 

Dulcea mea de moarte, 

Târfa mea Smaraldă. 

Am să-ți sparg o nucă, 

Să-ți vopsesc fereastra

Și cu dor de ducă 

Și cu clipa asta. 

Am să-ți fac fântână 

Unde plânge firea, 

Ca să fii stăpână 

Cât înduri iubirea. 

Ce neant e-n tine, 

Câtă oboseală, 

Sângele-n ruine

Tânăr se răscoală. 

Pentru-atâtea gafe

Te condamn c-un cântec 

Și îți trag garoafe 

În genunchi și-n pântec, 

Te lovesc în față 

C-un desfrâu de iarbă, 

Mâinile-mi îngheață, 

Talpa dă să fiarbă. 

Am să-ți fac o casă 

Toată numai brumă, 

Tristă și frumoasă, 

Rece și postumă. 

Cu pereți albaștri 

Cu-ai mei ochi să-i vărui, 

Țiglele de aștri 

Scuturi fiecărui. 

Pe un cal în aburi

Să alergi de-a latul, 

Rogojini de papuri

Să-ți formeze patul, 

Un castel de brumă

Și schizofrenie, 

Care ne consumă, 

Care ne îmbie, 

C-un salon de rouă

Și-un etaj de miere, 

Zid de coji de ouă 

Și de-ntemeiere. 

Și când va fi gata

Cuibul ce așteptu-l, 

Să slobozi săgeata, 

Să-mi sfărâme pieptul. 

Și-n această casă 

De târziu și brumă, 

Iarna când se lasă 

Du-mă, du-mă, du-mă... 

12 ani de la moartea lui Adrian Păunescu

 Porumbeii și vîntul

Ce porumbei cu aripile grele, 

A plîns pe ei probabil cineva, 

Ce porumbei, septembrie suia

Deasupra casei și-a tristeții mele, 

Mă mir că sumbrii nu le-au pus zăbrele, 

Sau că nu sînt dresați cu o nuia. 

Ce porumbei cu cositor în oase, 

Ca niște felinare ce s-au stins, 

Mișcați de vîntul toamnei pe cuprins, 

Șontîc, șontîc din aripi glorioase. 

I-a moleșit prea leneșa plimbare

Pe cursul vîntului nehotărît 

Și de salvat i-ar mai salva atît 

De-ar vrea și contra vîntului să zboare. 

79 de ani de la nașterea lui Adrian Păunescu

 Somn în post

Ați stat de veghe sus pe malul sterp

Dintre pământ și minus infinit

Și simt că picotiți, cu ochii orbi, 

Și simt că-ncet, încet ați adormit. 

Nu vi-i cafeaua tare de folos

Și nici o spaimă n-o să vă trezească, 

Prea ne păziți de mult, spre-a mai putea

Să vă treziți din liniștea firească. 

Ați adormit, sintetici grăniceri, 

Ce haine-aveți, croială acru-veche, 

Vă râde arma-n mâini și cade-n râu, 

Furnicile vă intră în ureche. 

Păziți un mal de frica altui mal

Și-ați adormit de-atâta așteptat 

Iar între timp noi am plecat și noi

Și minus infinitul s-a mutat. 

11 ani de la moartea lui Adrian Păunescu

Un 5 noiembrie apăsător, greu, de toamnă vagă, ruginită, cu drumuri spre nicăieri, cu suișuri spre niciunde... 

78 de ani de la nașterea lui Adrian Păunescu

Zece ani de la moartea lui Adrian Păunescu, zece ani de deșert

Zece ani de deșert. Nisip în sufletele noastre, nisip peste ochii noștri orbi, castele de nisip spulberate de o apă tulbure și învolburată, grăunți de nisip în clepsidra unor evenimente fără noimă, margini în relațiile dintre noi, un curs al istoriei către șovăire, o lume scufundată în propria confuzie, o lume pornită în nu se știe ce direcție, oameni deposedați de sensibilitate, oameni ce-și deleagă emoțiile pentru etichete ieftine, oameni care renunță la propriul contur existențial pentru a se împărtăși din schematisme dogmatice, buruieni crescute în adâncul trăirilor noastre. Și o mare LIPSĂ. 

Nu v-ați săturat să primiți lecții de democrație, de bun simț, de moralitate, de principialitate de la copiii turnătorilor, activiștilor, securiștilor, privilegiaților, torționarilor regimului comunist?

Ați râs de Dragnea că e fiu de milițian, ați afișat superioritate, poate că justificată, față de Dăncilă, dar un ocean de indiferență în cazul lui Băsescu, Tismăneanu, Patapievici, Cioloș, Kovesi, T. Baconschi, L. Orban, A. Cornea, M. Ioniță, T. Chirilă, A. Caramitru. Adică față de copiii turnătorilor, activiștilor, securiștilor, privilegiaților, torționarilor regimului comunist. Băieți de centru, nu de periferie.
Iar în memorabilele cazuri când cutezanța luminii adevărului depășește gravitația întunericului minciunii, aflăm că tatăl anticoruptului Vlad Voiculescu se boteza în Iordanul Securității, spovedindu-i cu dosare penale pe enoriașii clasei muncitoare. 

Și astfel, încă un idol al generației Robespierre de Carton, al câtelea oare, e dezbrăcat de umbrele trecutului. Înfășurat în privilegiile culese de pe urma turnătoriilor tatălui său, fiul a urlat în stânga și în dreapta cu plângeri penale cât a fost ministru al sănătății.

Tatăl ne-a salvat de capitaliști, fiul ne salvează de comuniști.
Odată dat în fapt, fiul cere clemență publică, ca păcatele tatălui să nu maculeze aura salvatorului națiunii.
Poate că acesta ar fi reflexul normalității, dar când trăiești în țara în care bătrânii au fost condamnați pentru păcatul lipsei dinților, pentru păcatul lipsei asigurărilor private de sănătate, pentru păcatul pensiilor sub limita decenței, pentru păcatul că umblă doar cu mijloacele de transport în comun și, nu îl ultimul rând, pentru păcatul votului contracandidaților, atunci nu-ți rămâne decât să închizi ușa oricărei clemențe. E chiar un gest de sancționare a ipocriziei.
Ce rămâne din cazuistica acestei imposturi, e perfecta și eterna geometrie a adaptabilității acestor familii abonate la binefacerile oricărui regim.

Jegurilor, nu vă mai agitați pe tema cursului leu - euro?
Nu mai cresc creditele, prețurile, facturile?
Dacă era PSD-ul la guvernare, era măcel. Acum doar o tăcere de prost gust. Asta arată cine sunt cei mai proști oameni de pe planetă.

Bă, ce morții mamei voastre ați fi vrut să se întâmple la 10 august? Să intrați în guvern ca la voi acasă? Să fiți invitați să luați puterea? Cine sunteți voi? Ce ați făcut în viața asta? Unde morții mamei voastre vă credeți? Cum ar fi ca 20 de mii de omeni să forțeze acum intrarea în guvernul României? Ar fi ei legitimi doar prin agresivitate? Bă, gunoaielor, ce ar fi să ne pișăm pe voi și să vă trimitem în lagăre numai pentru simplul fapt că sunteți adepții unei ideologii? M-am saturat de voi, nulităților!

9 ani de la moartea lui Adrian Păunescu

Bucovina, autoportretul lui Dumnezeu - Adrian Păunescu

În tinerețea lui îndepărtată,

Când Universul se-nchega alene

Și, înainte să ne fie tată,

Probabil, Dumnezeu făcea desene.

Lucra, precum se pricepea și Dânsul,

Cu lava din Geneză-n călimară,

Greșelile și le-ndrepta cu plânsul,

Pictând tot ce știa pe dinafară.

Prin aburii planetei somnolente,

Artistul contura din lut icoane,

Oceane, porumbei și continente

Și fețele condiției umane.

Și, astfel, într-o noapte suferindă,

S-a vindecat cu-n orizont de rouă

Și a pictat, privindu-se-n oglindă,

O lume veche, cu lumină nouă.

Tablou cu oameni, munți, păduri, coline,

Izvoare, capre negre, zimbri-n tropot

Cu mănăstiri, care-l purtau în sine,

Și-o iarba unică, și-un plâns de clocot.

Și, cum era la început de lume,

Iar Dumnezeu nu le făcuse toate,

El a dorit lucrării să-i dea nume,

Căci îi plăcea aceasta peste poate.

Și s-a gândit, aproape o vecie,

A întrebat amurgul și lumina

Și-a hotărât ce trebuia să fie,

Și a numit-o simplu: Bucovina.

Și demiurgul, ce făcea desene,

A lăcrimat, surprins de-atâta bine,

Când a văzut că-n brazde pământene

El, în oglindă, s-a pictat pe sine.

Pătruns de duioșia suverană,

El a-nțeles, încetul, cu încetul,

Că litografiind acea icoană,

El își făcuse autoportretul.

20 iulie - ziua de naștere a lui Adrian Păunescu

Când conștiința creează demnitate, când cuvântul se dăruie, când "a fi" nu e doar întâmplare, ci eu și tu, când distanțele își vorbesc, atunci... e Adrian Păunescu.

Elene și elini

Azi e ziua Elenelor și a elinilor?

Te pomenești că Mazăre a vorbit cu Ăl de sus să bage o furtună la aterizare să crape terfeliștii de ciudă că nu-l trag în poză!

Facebook sau face sens?

Din 5 în 5 secunde apare prin presă un titlu din categoria "Schimbarea radicală pe care o va face Facebook". Au fost atâtea schimbări și atâta radicalism, încât jucăria iobagilor cu tastatură arată la fel. Nu apucă să pună Zucă un buton inutil, că și cade-n extaz prostimea mondială. Mai zugrăvește un colț de pagină, apare și orgasmul virtualilor.
Acum, pe bune, dacă ar fi fost măcar 10 schimbări din astea radicale, Facebook ar fi fost mașina electrică, nu oficina securismului mondial!

Duplicitatea care nu vindecă

Apelul la memorie e întotdeauna un medicament contra repetării greșelilor istoriei.
Dacă ne-am arunca privirea nu mai departe de câteva luni, am afla că a mai fost un referendum. Referendumul pentru familie.
În acele zile, o etichetă lipită cu mult succes pe fruntea referendumului a fost aceea a cheltuirii inutile a 40 de milioane de euro.
În zilele noastre, Iohanis ne propune un referendum cu mult mai inutil decât cel enunțat, dacă judecăm după natura întrebărilor formulate. Căci e la îndemâna oricărui om, dotat cu un neuron, să constate că referendumul este zero din punct de vedere constituțional. Legea nr. 3/2000 detaliază modalitatea de modificare a constituției prin intermediul referendumului.
Numai că de data asta propaganda nu amintește nimic despre cele 40 de milioane de euro cheltuite inutil. Unii mai proști vor argumenta că referendumul se suprapune cu alegerile europarlamentare, deci se împușcă două ținte cu un glonț. Asta, subliniez, pentru cei mai proști. Căci rațiunea ridică întrebări legitime. De când tipărirea buletinelor de vot nu costă nimic? De când campaniile de promovare nu costă nimic? De când observatorii prestează pro bono publico?
Însă deontologii de serviciu par că nu mai au grija celor 40 de milioane de euro vărsate în neant.
Duplicitatea lor vâscoasă se varsă cu spume în mintea seacă a tefelistului înghițitor de zgură a realității.
Pansamentul propus e doar o frunză de păpădie pentru un cancer social. Așa tratament, așa rezultat!

Van Damme e rudă cu Notre Dame?

8 ani de la moartea lui Adrian Păunescu

In memoriam: Ilie Balaci

Cu zâmbetul furat din vreo Giocondă

În iarbă ne-ncântai, tu, suflet copt, 

Ca Dunărea driblai, minune blondă, 

Un infinit căzut în cifra opt. 

Brâncuși ți-a dăltuit în sânge geniu, 

Iar Jiul ți-a turnat sclipiri în fente, 

Tu ai unit un capăt de mileniu

Cu nemurirea-n puncte congruente. 

Pe cerul verde-al ierbii din Bănie 

Ne-ai învățat iubirea alb-albastră, 

Acum privim spre-un cer numit Ilie

Prin ochii-ți larg deschiși ca o fereastră.

Până și Trump și Kim Jong-un au ajuns la un numitor comun, în timp ce războiul româno-român ne macină până la ultima fibră. Mașina de generat ură scrâșnește din metalicii dinţi, împroșcând veninul în minţile nu prea mobilate ale unei generaţii inutile. Ce se întâmplă în România zilelor noastre e nazism. Locul de naștere a devenit criteriu al meritocraţiei. Tinerețea, de asemenea. Nu ești din București, Cluj, Iași, ești un paria! Ești bătrân, mori! Ești sărac, dispari! Ce plus prezintă această generaţie? O generaţie pentru care bacalaureatul e o încercare mai grea decât traversarea oceanului cu barca, pentru care facultatea se face în rate, o generaţie fără repere, fără logică, fără căutări interioare. Copilul prostului clasei a ajuns mare. Și a intrat în viaţa cu frustrările părintelui care nu a avut niciodată coroniţă. A pășit în societate cu tupeul pe care părinții lor și-l antrenau în primii ani ai postcomunismului. Nu generalizez. Mai sunt și excepţii câștigate de cauza unor lozinci. Dar și ele sunt tot victimele unui sistem de învăţământ din ce în ce mai diluat, diminuat, anulat. 1+1 o să ajungă întrebare pentru intrarea în Academia Română. Mai rău e că există o pseudoelită care girează această nebunie. Însă girul e pur lucrativ în favoarea egoismului lor, în favoarea bogăţiei lor, în favoarea statutului lor. Iar mizeria lor sufletească, mai mare decât un iad, întreţine acest război inutil. V-aţi văzut președintele? O tinichea umană, goală pe dinăuntru, agăţată de câteva cuvinte pe care le scrâșnește cu obsedantă plăcere. O simplă fotografie, livrată de lumina raţiunii, ne-ar developa un oportunism vecin cu infinitatea. Pe când nu era generalul campaniilor electorale, individul era plimbat din sufrageria Grivco la anticamera mandatului de prim-ministru. Generaţie inutilă, ai uitat? Ai știut vreodată?

În ţara lui haștag marionetă

Iohanis, haștag marionetă, declară că modificările la codul penal sunt făcute în viteză. Sau un căcat de genul ăsta. După miliarde de discuţii. După miliarde de secole de amânări. Firele invizibile ale păpușarilor sunt lăsate să atârne la vedere pe lângă aranjamentele vestimentare corect îmbrăcate de butucănosul dulap prezidenţial. De după manșetele Armani și gulerul Versace apar etichetele SRI, freza DNA, ţara de provenienţă a multinaţionalelor și dinţii ONG-urilor. Ambasadele plusează. Dau dictare și dictate. Ca de la seniori la vasali. Într-o ţară al cărei vot a fost confiscat chiar din a doua zi după alegeri, discreția nu mai e nici măcar mimată. Ţinută cu bocancii pe capul unui popor divizat pînă și în virgulă, biata marionetă e resuscitată cu promisiunea unui nou mandat. Pentru partidul lui, pentru casele lui, pentru poporul lui. În numele justiției, hrănită de aceiași păpușari, a crescut o sectă de robespierri: martorii lui Kovesi. Se reclamă din huma internetului, ca și cum progresul câtorva minţi geniale s-a transferat, prin laptop, în șmechereala lor atavică. Vitaminizaţi cu un rol de primi soliști în societate, talibanii își calcă în picioare bunicii, trecutul, tradiţiile. Lovind în cea mai legitimă instituţie a democraţiei, Parlamentul, lovesc în propriul viitor. Și asta pe refrenul marionetei cu apucături de președinte.

Nu mai departe de anul trecut, Raluca Prună, liftiera cabinetelor de la Bruxelles, modifica prin ordonanţă de urgenţă codul penal și codul de procedură penală. ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ! Restrângând drepturile cetățenești. Fără ca secta lui Kovesi să-și arate virilitatea civică. Monica Macovei, ayatolahul codurilor, a adoptat în 2005 legile justiției prin asumarea răspunderii guvernamentale. Adică fără votul parlamentarilor. Desigur, o variantă constituţională, dar întotdeauna trebuie analizat contextul, atât diacronic, cât și sincronic. Ce rezultă? Pe de o parte, manipulare, interese, pe de altă parte, multă prostie, ipocrizie și ticăloșie. Pentru o colonie ca actuala Românie, generaţia robespierrilor de carton e fix tichia de mărgăritar pe capul chelului.

100 de ani de la marea revoluţie bolșevică

Cu toții am învățat la orele de istorie despre răscoala de la Bobâlna, războiul țărănesc condus de Gheorghe Doja, răscoala lui Horea, Cloșca și Crișan, răscoala din 1907. Oprimatul se răscula împotriva asupritorului. Toate aceste mișcări sociale au fost compromise, anihilate, învinse. Mulți am fost revoltați de finalitatea acestor răscoale, revolte, războaie spontane. Învinsul era din aceeași tabără. A celui oprimat, a celui slab, a celui strivit, a celui nenorocit, a celui hăituit, a celui lipsit de drepturi, a celui lipsit de libertate, a celui condamnat la mizerie, la dezumanizare. Pe plan mondial lucrurile s-au petrecut în același fel. Istoria nu e îngăduitoare cu învinsul. Abia revoluția din Franța din 1789 a dat o altă dimensiune luptei dintre cele două tabere: asupritori și oprimați. Dar revoluția franceză a reușit parțial. L-a creat pe Napoleon. Care a creat restaurația. Ca etape intermediare, fără a intra în detalii și fără a epuiza mișcările de pretutindeni, au fost Comuna din Paris și revoluția rusă din 1905. Cu același rezultat: multă moarte și prea puține schimbări favorabile. Apoi a fost anul 1917. Revoluția din 1917 a avut două etape: cea democratic-burgheză (din februarie) și cea bolșevică (din octombrie). Prima etapă este impropriu a fi numită o revoluție burgheză, căci cauzele care au dus la răsturnarea țarismului au fost cele sociale, iar actanții de asemenea: soldații din regimentul Petrograd și muncitorii capitalei. Guvernul Provizoriu, cel care a preluat puterea, a fost incapabil să gestioneze o Rusie aflată în război (primul război mondial), o Rusie paralizată din punct de vedere al aprovizionării, al prestării unor servicii minimale către populație. De ce burgheză? Pentru că era incapabilă de a răspunde cel puțin idealurilor celor care înfăptuiseră revoluția. Dar și pentru că socialiștii moderați (social-revoluționarii, menșevicii) considerau că o revoluție trebuie să se conformeze teoriei marxiste. Simplist, teoria spune că burghezia răstoarnă feudalismul (monarhia), creând spațiul ca socialismul să răstoarne burghezia. Numai că Imperiul țarist nu se găsea în stadiul descris de teorie.

Pentru a înțelege Rusia anului 1917 trebuie înțeleasă măcar situația politică și socială a acelui moment. Existau câteva forțe politice care jucau la masa istoriei: social-revoluționarii (sau eserii – majoritari în țară, căci își găseau adresabilitatea în masa țăranilor, dar și a electoratului urban), menșevicii (social-democrați – cu puternice adeziuni în mediul muncitoresc), bolșevicii (social-democrați – adresându-se electoratului de extrema stângă, adică muncitorilor care doreau naționalizarea, țăranilor care doreau împărțirea pământului și soldaților care doreau pace), socialiștii populari, cadeții (partid liberal), pro-monarhiștii. Acestora li se adăugau structurile sociale active: sovietele, sindicatele, zemstvele, obștile, gărzile roșii. Dintre cele enumerate, cele mai puternice și mai reprezentative erau sovietele. Sovietele erau modele preluate din revoluția din 1905. Soviet înseamnă consiliu și exprima o modalitate de manifestare a democrației. Acestea se formau, adesea, prin simpla participare și implicare a muncitorilor, țăranilor, soldaților în viața socială. Componența lor partinică nu era stabilă, ci varia în funcție de evoluția publică a partidelor. La începutul anului 1917 erau dominate de menșevici și social-revoluționari. Când nu au mai răspuns ritmului cerut de revoluție, ele au devenit majoritar bolșevice.

Revenind la Guvernul Provizoriu, cu timpul, acesta a părut în ochii revoluționarilor un simbol al vechii societăți prin: întârzierea reformelor pământului, amânarea alegerii unei Adunări Constituante, continuarea războiului, îngrădirea libertății presei. Masele erau cu un pas înaintea Guvernului Provizoriu: în multe sate, țăranii împărțiseră pământul, muncitorii preluaseră controlul factorilor de producție, soldații refuzau să mai lupte, iar populația cerea ca toată puterea să treacă în mâna sovietelor. În iulie 1917, împinși de populație, bolșevicii sunt puși în fața preluării puterii pe care, din cauza nepregătirii, o scapă. Acest lucru nu se va mai întâmpla la 25 octombrie 1917, când, în ajunul Congresului tuturor sovietelor deputaților muncitorilor și soldaților din Rusia, printr-o insurecție organizată de Comitetul Revoluționar Militar din Petrograd, bolșevicii preiau puterea. Astfel a avut loc revoluția din octombrie (pe atunci 25 octombrie, acum 7 noiembrie, conform calendarului gregorian).

De ce este importantă această etapă a omenirii? Aș răspunde simplu:

• pentru prima dată în istoria umanității, oprimații reușesc să demoleze sistemul asupritor;
• pentru prima oară de la datele primare ale organizării sociale (atunci când, conform lui Cervantes, nu exista ”al meu”), societatea nu s-a mai bazat pe proprietatea privată.

A reușit socialismul marxist-leninist? Dacă ne uităm la lumea actuală, pare că nu. Dar votul universal, ziua de muncă de 8 ore, învățământul gratuit, sănătatea gratuită, construcția de locuințe, industrializarea? Mai mult, lumea o să tindă mereu spre un ideal de egalitate socială, de egalitate în drepturi, de solidaritate, de voință comună. Socialismul (cu atât mai puțin comunismul) nu și-a epuizat idealismul, idealul și menirea. Istoria a consemnat o etapă, omenirea a experimentat un pas. 

7 ani de la moartea lui Adrian Păunescu

Poezii de Adrian Păunescu

Lozincile

Trăiască frica, azi și-n veac,
trăiască starea celor care tac,
trăiască felul celor care plâng,
trăiască tremuratul lung,
trăiască neîncredea în toți,
trăiască bucuria că nu poți,
trăiască iepurele cel mai laș,
trăiască, trăiască proștii uriași,
trăiască frica, frica de orice,
trăiască temerea de tot ce e,
trăiască ce e mort în ce e viu,
trăiască lemnul de sicriu,
trăiască biciul demn peste cei mici,
trăiască educația prin bici,
trăiască țepile de pe arici,
trăiască ce se naște de aici,
trăiască dinastia sfintei frici.

Constructorii de colivii

Înfloritor comerț de colivii,
Paradoxală este pofta care
Le dă acestor păsări de mâncare,
Ca libere să nu mai poată fi.

Și meșterii lucrează, zi de zi,
Și cât de mulțumit e fiecare
Că păsările nu mai pot să zboare
De pe podeaua cu dejecții gri.

Și-n vremea-n care pasărea se zbate
În gratii speciale pentru ea,
Constructorii de colivii și-ar da
Și bani, și viață, pentru libertate.

Și, vai, nici unul parcă nu mai știe
Că e și el, acolo-n colivie.

 Corul lăudătorilor

Un cor infam de laude obscene,
la-ngenuncherea țării face larmă,
poporul zace pe un pat de armă
și cabotinii delirează-n scene.

Și corul mincinoaselor sirene
promite viitoruri, să ne-adoarmă,
să facă zob sistemul de alarmă
și sclavi de lux să devenim, alene.

Infamul cor narcotizează mase
și se preface că reforma-l doare,
dar ia din ea cât poate fiecare,
ca plată a traducerii frumoase.
 
E-un drum făcut anume să ne mintă
și nici măcar nu știm: spre care țintă?


Și câteva poze de la Cenaclul flacăra

JE SUIS MIREL PALADA!

Remember Adrian Păunescu: 20 iulie 1943 - 05 noiembrie 2010

Ca un fum de ţigară mi-e sufletu-n trup...

noi suntem tara unde pumnul dat de basescu unui copil s-a tradus prin pixelul albastru, iar caseta cu inregistrarile lui covesi prin sonate de mozart.

pe de alta parte, sint unii care mai degraba cred aberatia cum ca psd ar plati 100 de mii de euro pentru un vot in favoarea motiunii decit ca inregistrarile lui covesi ar fi autentice. adica au disponibilitatea de a crede ce nu vad/aud, dar de a nu crede ceea ce aud/vad.

asta inseamna sa rezisti! sau sa ezisti!

În mai 1957, Malenkov, Molotov și Kaganovici încearcă să-i fure lui Hrusciov atât partidul, cât și guvernul. Acționând energic, Hrusciov îi declară pe cei trei ca fiind antipartinici și îi exclude din partid.
În 2017, securiștii, grindenii, malenkovii din PSD vor să preia guvernul și partidul. Lupta e în curs de desfășurare. Haștagii primitivi l-au reevaluat pe Ponta. Asta e frumos la curve. Au principii.

Realitatea prin ochii sclavilor

În urma întâlnirii dintre Trump și meditator, România a obținut:
- confirmarea statutului de plătitor de 2% din PIB (măsura luată de Liviu Dragnea);
- câteva închisori ale CIA pe teritoriul nostru;
- încă o tonă de căcat asupra imaginii ţării din partea unor lingători de cur de covesi;
- și ceva cu Qatarul (prin prisma ponderii subiectului în totalul conferinţei, am crezut că e vorba despre emirul Qatarului; nu vi se pare că plăvanu seamănă cu Al Thani?).

Cum s-a văzut evenimentul în presa din USA? Nu a existat. În ziarele online americane (The New York Time, The Washington Post, CNN, Fox News), înainte și după conferinţa de presă, nu a existat nici o știre despre România. CNN, după conferință, a vorbit despre cu totul altceva decât despre acest "succes" văzut doar de cei din România.

Ochiul sclavului râvnește înălțimi, dar cuprinde doar frânturi.

din ce in ce mai agresiv s-a impus ca tema de batut cimpii cea a asistatilor sociali. la o simpla inventariere, cei care m-au agresat cu aceasta imbecilitate erau: unu care nu intocmeste factura pentru ceea ce vinde, unul care nu plateste impozite pentru imobilul inchiriat, unul care a obtinut contracte cu statul prin trafic de influenta, unul care da salarii la negru. data viitoare, pentru credibilitate, o sa dau nume. 

si daca se dau ajutoare sociale, care-i problema, ba, nesimtitilor? nu mai sint bani sa-i furati voi (caci ceea ce am enumerat, tot furt este)? rolul statului care e? de ce exista un stat? nu sa ofere echitate? nu sa ofere protectie? nu sa ajute? nu sa echilibreze? constitutia ati citit-o? pina la urma, cine sinteti voi? niste anonimi, lingusitori cu sefii, aprigi cu subalternii, prosti, dar mindri, foarte prosti, dar agresivi, o cantitate negociabila la pret derizoriu, copiii unei societati contorsionate in maduva ei, care si-a deversat intestinele pentru a va intrupa. da, sinteti la suprafata acestei societati, dar si rahatul pluteste.

p.s. in piata victoriei n-au fost niciodata in acelasi timp mai mult de 120-150 de mii de ipochimeni. ca n-au fost. cit s-ar screme propaganda sa ne convinga ca ar fi iesit in strada poporul chinez. dintre acestia, aproximativ 70% au fost cei din categoria mai sus enuntata.

Știrea care te face mai prost

DCNews.ro a postat următoarea știre despre Coreea de Nord.

Sunt absolut convins că peste 90% dintre cei care au citit această știre sunt convinși de veridicitatea informației. De ce? Pentru că propaganda occidentală (care e uriașă în comparație cu cea a țării în cauză) a făcut acest lucru sistematic, agresiv, în aceeași notă de ridicol, cu tușe grotești de extravaganță, pe o perioadă îndelungată. Vă mai amintiți știrea conform căreia generalul Ri Yong-gil fost executat? Nimic mai fals. Generalul a reapărut alături de Kim Jong-Un. 

Povestea nu are morală. Căci trăim într-o țară în care amenințarea cu venirea rușilor a câștigat trei runde de alegeri prezidențiale. Unde mai pui și țara ordonanței nr. 13. 

N-am scris nimic despre dementa din piata victoriei. Din lene. Si pentru ca vreau sa fie ceva elaborat. Sau poate ca aceeasi lene...

In schimb, pot sa spun fara reverva: covesi este o mediocritate care intrupeaza caracteristica de baza a majoritatii acestei Romanii: tupeu, minciuna, despotism, prostie, lipsa de carte, amatorism.

Poate o invata cineva pe individa asta ca nu se pronunta DieNieA.

In limba romana, litera D comporta doua proununtii: Dî si De.

D si de la capat.

România la 02.01.2017

Mai dați-i lui Iohannis niște cuvinte! Poate așa ajunge să-și completeze vocabularul pînă la 100. La 200 face chef. Penalule, casa, casa din meditații!

Șordan nu s-a obișnuit cu parlamentul. Crede că e un fel de facebook bun de tras pe nas. Șordane, lasă protestele, o să-ți prindă bine prevederile OUG nr. 13/31.01.2017. Vorbește tăcînd, aia cu donațiile e autodenunț! DeNeA, să vină să te ia! Sau tu ai interzis la Covesi?

Frumoasă ironie ca după 27 de ani să protestezi pentru securitate! Știu, știu, tinerii naziști și proști au ieșit pentru corupția ucide. Ei n-au copiat niciodată, n-au dat/luat șpagă niciodată, nu și-au sunat un prieten din poliție cînd ăla de circulație voia să le dea amendă, n-au apelat niciodată la un prieten să-i ajute în n-situații administrative, și-au plătit impozitele, amenzile la timp, n-au luat bani la plic, n-au circulat niciodată cu RATB-ul fără bilet, își declară toate veniturile pînă-n virgulă. Băăă, pînă și mărțișorul dat la tovarășa, după legea de care habar n-aveți, dar pe care o apărați, e șpagă! La pușcărie!

Eu zic să dați ordonanță de urgență cu decret în coadă să desființați PSD-ul, să vă pișați pe noi care votăm să nu vă vrem și să vă luați prostu' și să-l faceți împărat pe două vieți! E bine așa?

Firea bate tradiția, prostoneții iau bătaie de la zăpadă

Străzi la negru, dar goale. Mai goale decât pe vremea când se circula cu soț și fără soț. Capitaliștii n-au mai fost capitaliști la ei acasă. E greu cu lopata, greu cu munca.
E bine și cu zăpadă asta, redescoperă unii ca au picioare. Și că le pot folosi. Dacă tot n-au cap...
I-a cam făcut Gabriela Firea la obraz. Rău de tot! Ce-ar mai fi țipat viermii basiști camuflați în iohaniști!

Mica realitate a prostoneților de drepta

Ce face Trump ăsta, își angajează neamurile la palat? Corupția ucide! Să vină kovesi să-l aresteze pe il presidente! Trump o fi din Teleorman?

Internațional și intern

Internațional
Securiștii Americii ne spun cum rușii sunt oameni răi, însă ei sunt atât de proști încât nu au putut preveni atentatul de pe aeroportul Fort Lauderdale. Mai rău e că există unii și mai proști care să-i creadă.

Intern
Program economic: desființarea hipermarketurilor sau forțarea acestora să ofere salarii de cel puțin 3000 de lei pentru angajat; obligarea tuturor multinaționalelor cu profil de asistență telefonică (Accenture, Apple, Oracle, Microsoft etc.) la plata impozitului pe cifra de afaceri; desființarea tuturor offshore-urilor; controlul companiilor care practică prețuri de transfer; introducerea impozitului în trepte; eliminarea facilităților acordate domeniului IT (prea costisitor în raport cu beneficiile produse); creșterea investițiilor în cercetare și sănătate; reducerea bugetului serviciilor secrete și a bugetului justiției; refacerea sistemului de irigații; construirea de autostrăzi în sudul și estul țării.  
Program politic: desființarea tuturor ONG-urilor care primesc finanțare străină și care nu vizează programe de asistență socială; redefinirea rolului CCR; demiterea și arestarea tuturor judecătorilor, procurorilor, securiștilor promovați în timpul mandatelor lui Băsescu și Iohannis; arestarea pentru trădare națională a tuturor celor care au anulat votul din 2012; revizuirea tuturor proceselor politice; condamnarea regimului Băsescu și Iohannis; confiscarea tuturor averilor care nu pot fi probate.

România la 04.01.2017

Azi am aflat că e lezmajestate plus atentat la siguranța națională dacă întrebi de sănătate un judecător sau procuror. 

E greu să fii Moromete când tu ești Lică Sămădăul. Ne-a arătat-o Iohannis la învestirea guvernului. 

romania la 22.12.2016

e dementa in romania. iohanis amina propunerea premierului. basescu pare mai viu decit oricind. mai ieri se pisa pe iohanis. azi, iohanis isi curteaza idolul. ca parte a tirgului, dosarele lui basescu dispar precum houdini din hambar. prostonetii si-l vor pe ciolos. ei vor orice. ei cred orice. ca trump nu va fi presedinte. ca anglia ramine in ue. ca pamintul e plat. ca shhaideh e fina crestinilor. ca mortii lor. ei vor dictatura. dictatura lor. inainte era dictatura proletariatului. unora nu le-a convenit. unora le-a convenit. dupa, si-au facut-o convenabila. dragnea o arde pacifist. ca si cum bashar ar putea sa se pupe pe epoleti cu opozitia. romania e un spital fara medici.

ma inspaiminta nivelul de credulitate deja depasit, instalat cu lingura propagandei in romani. supradoza isi face efectul. prostonetii, teleghidati, recita. la pavlovianul stimul "dragnea" se declanseaza potopul: au votat mortii, penalul, coruptul. baaa, ati citit sentinta? mortii vostri au votat? sau ai vostri sint de dreapta?

similitudini?

sergiu moroianu a fost exclus din usr.

clotilde armand e sotia lui sergiu moroianu.

clotilde armand e vicepresedinte al usr.

clotilde armand e inca vicepresedinte al usr.

viaceslav molotov a fost președinte al consiliului comisarilor poporului al urss (prim-ministru)/comisar al afacerilor externe/membru al politburo/membru al prezidiului sovietului suprem al urss.

polina jemciujina a fost sotia lui viaceslav molotov.

polina jemciujina a fost arestata in 1948.

viaceslav molotov a divortat de polina jemciujina.

viaceslav molotov si-a pastrat statutul de membru al politburo, chiar si pe cel de ministrul al afacerilor externe pina in 1949.

alexander poskrebisev a fost secretarul personal al lui stalin.

bronislava poskrebiseva a fost sotia lui alexander poskrebisev.

bronislava poskrebiseva a fost arestata in 1939.

bronislava poskrebiseva a fost impuscata in 1941.

alexander poskrebisev a ramas secretar personal al lui stalin pina in 1952.

Lecții despre vot

Acum v-ați liniștit?
Trump e președinte. Nici nu avea cum să nu fie. Democrația, sistemul electoral, constituția sunt repere sfinte ale cetățeanului american. Ca electorii să fi votat în masă împotriva mandatului delegat și statuat constituțional ar fi însemnat trădarea unui ideal, subminarea ideii de american, de stat model și exportator al democrației (conceptual, nu neapărat real). Ar fi însemnat moartea Americii. America ar fi încetat să mai fie America.
Împotriva zgomotului disperat promovat de mass-media americane și din țările bananiere (precum România), Clinton nu numai că nu a fost aleasă președinta SUA, ci a reușit să piardă mai mulți electori decât Trump. În urma alegerilor, Trump avea 306 electori potențiali de partea sa, iar Clinton 232. În urma votului electorilor, Trump a primit 304 voturi, iar Clinton 227. CNN, NYT, Washington Post etc. s-au întrebuințat degeaba.
Asta înseamnă să nu arunci la gunoi votul alegătorilor, să nu manevrezi conceptele fundamentale care stau la baza unei națiuni precum ai manevra un sac de cartofi.
Același lucru se va întâmpla și cu Anglia. Câtă spumă la gură vor face propagandiștii, câte argumente demente vor lansa intitulații analiști, câte scenarii vor croșeta traficanții de influență, Anglia tot va părăsi UE.

un nene, pe nume christian schuster (la astia chiar nu exista nici un roman?), de la usr, a declarat:

"Cred că ar fi un mod responsabil de a rezolva lucrurile dacă ar numi alt premier, unul care să fie, totuşi, acceptat nu doar de majoritatea care îşi poate impune punctul de vedere în Parlament, ci şi de opoziţie, pentru că un astfel de premier va şti să guverneze mult mai bine ştiind că nu este opozat şi oprit din partea partidelor care nu sunt la guvernare."

va dati seama cam ce politician e asta? retardatul asta ne spune ca putem sa ne pisam pe votul si pe optiunea electoratului. ne invita la un premier acceptat. pai pe ciolos cine mortii ma-sii il accepta ca premier, exceptind pnl-ul, usr-ul si sistemul? ca daca l-ar fi acceptat si altcineva (adica MAJORITATEA), atunci raminea ciupitul premier. mizerabilii astia de la usr se si vad vreun virf. scorul lor electoral este egal cu un pirt. sa nu uitam ca pp-dd-ul lui dan diaconescu a obtinut 14% din voturile electoratului si nimeni nu s-a inchipuit stapin al tarii. baietii astia finantati obscur, exploatind precaritatea analitica a unor indivizi creduli, se si vad un soi de mintuitori, cind de fapt nu sint decit niste nulitati care isi dau examenul competentei pe pielea prostovanilor care i-au ales.

gasca basista revopsita

iohanis (malacul), presedintele punct si de la pas; traficant de moarte in scenariul guvernul meu; catarator de cadavre; un maimutoi pus sa recite clisee; depersonalizat, robotizat, teleghidat;

cilos (ciupitu'), beneficiarul traficului de moarte; o nulitate intelectuala livrata ca salvatorul galaxiei; distrugatorul agriculturii si al intereselor economiei romanesti;

nicusor dan (sordan), un limbric efeminat; om al sistemului sau mai degraba om de care sistemul se foloseste;

kovesi (plagiatoarea), o javra angajata a agenturilor straine; patroana unui sistem infect de strivire a personalitatii umane;

gorgiu (gorghiu-dej), o isterica domesticita cu gologani de la electrica.

toti trebuie sa plateasca pentru tradarea intereselor nationale, pentru subminarea economiei nationale, pentru incompetenta, pentru vinzarea Romaniei!

Șase ani de la moartea lui Adrian Păunescu

Trec. Unul după altul. Pînă devin...
Apăsători, încărcați, egali. Urme...

Noțiunea timpului - Adrian Păunescu

Pierd noțiunea timpului și scriu,
Nu mi se pare că există moarte,
Cînd eu, arzînd în focul sfintei Arte,
Nici nu mai știu devreme sau tîrziu.

Se-ncheagă tîmplăria într-o carte
Ca lemnele subțiri într-un sicriu,
Și-mi pipăi mîna stîngă, mai sunt viu,
Mai e atît de mult pînă departe.

Și, uneori, cînd mi se face frig
Și nu mai știu ce se mai poate scrie,
Eu moartea mea o simt în mine, vie,
Ca pe-o prietenă încep s-o strig
Și noțiunea timpului cîștig
Și iar o pierd, cînd scrisul mă îmbie.

De la România lucrului bine tăcut pînă la masa tăcerii

Uitați-vă la prostul statului. Dorește domnu' o ciorbiță? Cu smîntînică?

Bă, gămane, dă-te jos de pe statuie! Opriți-l pe ăsta să nu se cațere-n corcoduș (Coloana recunoștinței fără sfîrșit).

Iohanis penalul

Uitați-vă penalul http://www.justitiarul.ro/doamna-kovesi-cu-mafia-imobiliara-sibiana-care-a-jefuit-statul-ca-si-mafia-anrp-cum-ramane/

Tupeul e mare, chiar mai mare decât tăcerea care bate câmpii. http://m.luju.ro/klaus-von-munchhausen-presedintele-klaus-iohannis-minte-constient-cand-afirma-nu-am-fost-niciodata-in-nicio-calitate-urmarit-penal-nu-am-avut-dosare-nu-am-avut-probleme-iata-dovada-ca-presedintele-a-fost-urmarit-penal-pentru-abuz-in-serviciu-si-i-s-a-dat

Morții din Teleorman îi cer penalului Iohanis să-și bage vorbele-n gaura gîtului. 

Cea mai julien ceapă

Cioloș a cuvântat: "Am avut azi o discuție foarte bună cu președintele PNL, Alina Gorghiu..."

Pe bune? Pe "bună"? Și discuția asta ce fel de mâncare e? Dacă o iei în cantitate mare, ți se apleacă? Mie, da. Căci nu suport sfertodocții. Poți avea o discuție plăcută, agreabilă, constructivă. Sau pe sens invers. Bine că nu ne-a spus că discuția a fost foarte multă. Să ajungă și la ăștia de stânga! Că Julien e de pe dreapta. 

PS: Kovesi e o plagiatoare. Demisia! Penala Kovesi a plagiat. Demisia! Kovesi e o penală. La pușcărie!

Kovesi prinsă la furat

Kovesi e plagiatoare. Kovesi e plagiatoare. Kovesi e plagiatoare. Kovesi e plagiatoare. Kovesi e plagiatoare. Kovesi e plagiatoare. Kovesi e plagiatoare. Kovesi e plagiatoare. 
Kovesi a plagiat. Kovesi a plagiat. Kovesi a plagiat. Kovesi a plagiat. Kovesi a plagiat. Kovesi a plagiat. Kovesi a plagiat. Kovesi a plagiat. Kovesi a plagiat.

Cioloș - un pipi făcut în spirală de cîteva servicii de forță. Sau pe ăsta îl cheamă Ciolcoș? 

Nicușor Dan - un diminutiv crescut cu mărunțiș rămas de la ultimele șosete ale lui Soroș. 

Acum pe bune, știe cineva vreo măsură luată de umbra asta de guvern?

Dacă s-a urcat nobelul pe dylan, ducu bertzi ce are?

cum stam cu papadia de rosia montana? duduie turismul in zona? e bataie pe galeriile romane, alea cele mai romane? pietrele ale de interes intergalactic sint protejate sau trebuie salvate de ochii miliardelor de turisti din zona?

pe de alta parte, de la ceva distanta: tot cu masinile poluante mergem sa facem pipi in centrul vechi? aurul mai e la moda pe planeta?

uniti, salvam! nu de alta, dar sapte-opt sute de milioane de dolari (despagubiri) nu cred ca se platesc singure.

d'ale prostonetilor

prostonetii sint anacronici si imbecili. de ceva timp le-a intrat in cap un nou rahat. ca din rahat nu si-au scos capul niciodata, nu mai e vreo cacareaza de mirare. dar ca ne flutura violent rahatul lor pe sub nas, asta e insuportabil. acum le-a venit cu bicicletele. au vazut ei asta in occident! dar ca aia au alta clima, ca au o alta abordare a mersului in trafic, ca au conditii de a se spala cind ajung la serviciu, asta nu le-a fost cu invatare de minte. ei vor sa puta.

au rezolvat rosia montana, au rezolvat cu guvernul politic, acum o rezolva si cu biclele (asa am inteles ca se spune). si cum modul lor de manifestare se rezuma la bitiieli, tipete si talibanism, isteria lor e gata sa ne impuna toate aberatiile preluate fara cintar. n-am intilnit un popor mai iubitor de imprumuturi. numai ca inainte de a-ti cumpara o haina, trebuie s-o probezi. numai ca si atunci cind o probeaza, prostonetii o fac pe dos. se incalta cu minecile.

daca iei bucurestii la picior nu gasesti o strada fara gropi, fara denivelari, fara canale prost montate. o ploaie de 5 minute e suficienta pentru a inunda orasul. dar berbecii au alte preocupari. inainte de piste pentru biciclisti, trebuie sa ai drumuri. drumuri, nu ulite asfaltate pe curbe de nivel. inainte de a emite un sunet, trebuie sa ai ceva in cap. nu e cazul prostonetilor. emisia lor de sunete e un continuu bruiaj, o continua deriva alimentata de trei biscuiti aruncati in scirba de citiva dresori de instincte. tineretea ruleaza mai repede decit pedalatul in gol. se vor trezi pe o pista a invinsilor cu idoli de cauciuc la palmares. dar si cu o batrinete urita pe capul lor.

batrinii sint de vina

aia de la gindul au gasit vinovatii pentru brexit. cica batrinii sint de vina. unii ne spuneau sa-i cumparam daca nu-i avem. se pare ca acum s-au ieftinit in regatul unit, asa ca putem lua doua trei garnituri.

molahul chirila, ayatolahul guran, talibanul mindruta, tolontan de torquemada, nimic? nici o erata? i-o fi stimulat dragnea pe foloase nepatrimoniale?

placa de vinil a prostonetilor

Cit tupeu are si papagalul asta de Iohanis! A intrat incompatibil in mandat si tot repeta ceva cu justitia, coruptia. Pai, bai, nenorocitule, tu esti un infractor salvat de un mandat dat de toti aspirantii la averi de tipul "m-am descurcat"! Unde mai pui ca nevasta-ta a pierdut doua case luate pe drepturi litigioase. Plus o avere facuta prin lipsa "ghinionului" din meditatii. Stie cineva cum se spune "mars" in germana?

credeti ca aveam vreo sansa cu albania daca juca si kovesi? dar nicusor dan?

iohannis in bulgaria, cilos in canada, tara sub ape. ginditi-va ce s-ar fi intimplat sa fi fost ponta calator extern pe timp de diluvii nationale! bocitoare, cobitoare, inchizitii se aliniau in tipete mai ceva ca planetele lui iliuta numerologie.

cind a plecat ponta in concediu l-au scotocit basistii vopsiti in iohannisti si-n chifla din hamburgerul mcdonald's.

prostonetii sint. atit.

Iar a obținut România o înfrîngere cît o victorie. Focul la ei! 

Bîrfe europene

200 de români au vizionat meciul România - Franța în curtea ambasadei României din Paris. 
Supărați, fanii din Franța au protestat că Ponta nu a deschis mai multe ambasade la Paris. 

Candidata usb la primăria sectorului 1 s-a culcat Clotilde Armand și s-a trezit Mircea Geoană. 

Califatul prostiei, cultivat de instituțiile de forță în mentalul mlăștinos al unor repetenți morali și sociali, nu și-a mai îndeplinit norma de demență. Ayatolahii și molahii de feisbuc au băsit din rărunchi, împotriva oricărei legi electorale. Spânzurați de propria limbă, au vituperat, și-au răsucit verbele în golul puturos al neputinței. Fabrica de invenții și-a luat o mică pauză. Numai una mică, căci prostului îi trebuie o preocupare. 
Duplicitatea a ținut să ne arate că nu e un cuvânt cultivat întâmplător în Dex. Azi a avut loc o explozie. Corupția n-a mai fost criminală. Prostoneții n-au mai fost indignați. Reacția lor e direct proporțională cu butonul binoamelor. Rolurile în care îi plasează dau cu rest. Resturi le va oferi și viitorul.

internationalismul patronimului electoral

USB, gălăgia cu nume IT, are următorii candidați la primăria Bucureștilor/Bucureștiului: Clotilde Armand, Antoaneta Bugner, Roxana Wring, Dumitru Dobrev, Mihai Daneș și Florin Grigorescu. Ușor le poți asocia o naționalitate, cu atît mai mult cu cît unii dintre ei chiar o posedă. În ordinea numerelor de pe tricou: Franța, Germania, Anglia, Bulgaria, Cehia și România.
Lionel Messi nu candidează? Sau nu mai sînt sectoare?

lectura la zi(d)

Destin in bataia vintului de Evghenia Ghinzburg

Iti trebuie nerv sa te extragi dintre cuvinte, acolo e durere, singe, frig, frica, tradare, moarte. Viata e un concept, o disciplina, nu o valoare. Absurdul se propaga, miscat de o centrifuga inextricabila, in toti plaminii societatii sovietice. Cancerul suspiciunii cuprinde intregul organism social. Nimeni, in afara citorva, nu scapa de malaxor. Greu de explicat acea perioada. Autoarea, parca decupata din propria existenta, parca intangibila cu amintirea, povesteste cu calm, de multe ori liric, delirul pe care l-a trait. Istoria nu se invata. Se scrie.

Santierul fantoma de Juan Carlos Onetti

Onetti, cel mai apropiat de Faulkner. Dar mai poetic. Si mai volubil. Faulkner era mai ascuns, mai pe dedesubt.

O adunatura de ratati obsedati de Joc, de conventie, de faliment. Santierul, un personaj decadent, un pretext. Seductia minciunii creste in maruntaiele acestor pariori pierzatori agatati de o lume ruginita, imputinata de timp, saracita de continut. Doar moartea mai poate rindui aceasta lume.

Zorii Robilor de V. Em. Galan

Un roman bun. Pe cit de propagandistic il considera unii, pe atit de bine realizat e. Stilistic, nimic de reprosat. Memorialistic, prea putin.

Marx si interpretarea marxismului

Marx miza exclusiv pe dezvoltarea intelectuala a muncitorilor. Ce vremuri!

Deci Alliluievii voiau o lume mai buna! Taica-sau era doar practic. O spune ea. Svetlana.

definitii modernoide

definitia anti-femeii: individa imbracata intr-un costum elegant peste care aplica un rucsac de laptop... totul, asteptind taximetrul.

cred, nu cred

nu cred in proletariat, ci in binele lui, nu cred in saraci, ci in necesitatea eradicarii saraciei, nu cred in angajamentul literaturii (a se citi puterea de a schimba lumea), ci in estetica ei, nu cred in logica omenirii, ci in necesitatea unei logici, nu cred in oameni, ci in umanitate...

prostiti, salvati nimic

alegerile locale nu mai ruleaza pe ruta candidat-alegator. jocul e in culise, in cancelariile institutiilor de forta, in haznaua numita feisbuc, adica in colateral, in auxiliar.

cristian popescu piedone nu mi-e nici simpatic, nici antipatic. destul de primitiv, dar gospodar acceptabil. asta nu ma impiedica sa nu observ cum institutiile de forta ii blocheaza drumul spre candidatura. motivul? simplu, daca individul ar cistiga alegerile, ceea ce ar fi foarte probabil, atunci toata constructia vinovatiei de la clubul colectiv s-ar prabusi. piedone e vinovat de dezastrul de la colectiv atit cit este vinovat orice cetatean din tara asta. la fel ca participantii de la concert, la fel ca iohanis, la fel ca orice popescu de oriunde din romania. de ce? pentru ca vietuitorul de romania a fost si este actant pasiv, imoral, amoral, indecis, manipulat, sedus de orice bazaconie halita fara discernamint. asadar delegitimat, declasat moral din categoria bunului simt. pretentiile sint valide cind emitentul e valid. valid moral, cetatenesc, institutional, emotional, social.

am inteles ca, in latrina feisbucului, corporatistii isi unesc neuronii pentru a mai face un pas spre maimuta. darwinism pe invers. prostonetii o contesta pe gabriela firea. motive ar fi, dar zgura din teasta nu le-a livrat vreun argument credibil. si atunci, schimonositi de prostie, scremindu-se cu tavalituri au livrat o imbecilitate. cica femeia e gospodina. ma, mai la indemina era faptul ca e om. ce atita rafinament culinar in supe ideologice? spuneti, ma, ca merge, ca respira, ca are ochi! astea da argumente!

Timpul regasirii totalitare

Dupa decizia CCR cu privire la neconstitutionalitatea sintagmei "ori de alte organe specializate ale statului" din cuprinsul art. 142 alin. (1) al codului de procedura penala, guvernul prostonetilor a copt o ordonanta de urgenta prin care i-a atribuit SRI-ului calitati de organ de cercetare penala. Rezulta ca SRI-ul si-a pus la breloc procuratura.

Exact cum se intimpla pe vremea lui Beria, seful NKVD (Comisariatul Poporului pentru Afaceri Interne). Mai exact, in timpul lui Stalin. Ca atare, voi cita din cartea Beria, o mitologie a crimei de Amy Knight (istoric american).

"Prestigiul NKVD era deosebit de mare in special in comparatie cu statutu altor institutii sovietice, ca procuratura, care a suferit un declin clar dupa demiterea lui Andrei Visinski. Succesorul acestuia, Mihail Pankratov, nu era pe masura lui Beria, iar acesta a reusit in scurt timp sa aiba procuratura la degetul mic. Angajatii din procuratura au ajuns atit de nemultumiti de aceasta situatie, incit au scris o scrisoare colectiva adresata secretarului CC Andrei Jdanov la sfirsitul lunii octombrie 1938, pentru a se plinge de Beria. Ei au afirmat ca acesta ignora cerinta legala care stipula dreptul procuraturii de supervizare a NKVD..."

Beria, o mitologie a crimei de Amy Knight a aparut in 1993 la editura Elit.

Imn Universitatii Craiova

În al Ştiinţei frate un Jiu nebun trăieşte
Ce duce-n harta firii doar ape alb-albastre
Chiar mîlul de ne trage în al năpastei cleşte
Un mugur de speranţă va creşte din dezastre

Se-nvolbură albastrul filtrat de toată zarea
Iar albul se aşterne pe frunţile de val
Oltenia de-i pînza, Craiova e culoarea
Ce-mbracă faima noastră pe socluri, piedestal

De ne lovi urgia, urcarăm leu-n stemă
Din tronu-i să vegheze şi pavăză-n pustie
"Cetate, uite-ţi Banul", "Cetatea mea supremă
Promit să fiu insemnul oltenilor de glie".

axiome politice

toti basistii sint iohanisti. toti basistii sint ticalosi. si foarte prosti. inventivitatea lor curge intr-o singura directie: ura. te si miri de unde atita creativitate a naturii incit sa iasa specia asta de retardati! visinescu? copil. nu va puteti explica grozaviile lui hitler, atila, stalin? luati viermii astia si dati-le puterea. fanatismul in persoana.

O noua epurare

A venit rindul prefectilor. Vreo 19. De incalzire. Sint psdisti. Inlocuiti cu basisti camuflati. Nimeni nu protesteaza. Nu e pe agenda prostonetilor. Ei joaca in liga institutiilor de forta. Pina cind vor deveni victime. Victime anonime, fara aparare, fara speranta.

Coruptia ucide

Isteria Colectivului nu creeaza replica. Nu are urmare. Desi similitudinile se topesc in identitate. Niste bebelusi au murit. Tacere. Cum? Tinerii frumosi si prosti nu protesteaza? Nu-i cu Ponta? Deci nu se pune. Ministrul sanatatii experimenteaza omerta. Nici o explicatie. De ce ar da-o? Sint tehnocrati! Scuza perfecta. Pe de alta parte, prostonetii, aceste voci verticale si ragusite, nu vad, nu aud. Nu-i cu Ponta, nu se pune. Tontolane, nici o ancheta? Inchizitorule de cornere, nici o infectie, nici o ciuperca? Mai trage-l de bretele pe Banicioiu, mai faulteaza doi-trei doctori! Gorghiu vrea bani pe cancer. Internetul tace. Ea, din milioanele stoarse din contracte exact ca ale lui Sova, are sa-si achite preventiile, tratamentele. Busoi va vrea in vot. Vreti sa-i numarati conturile lui Busoi? Va trebuie o zi. Si asta e de dreapta. E de-al vostru. Nu ma credeti? Cititi-i declaratia de avere. Hai, ma, e de-al vostru. 

Diaspora ce mai face? S-a intors acasa? A luat-o neamtu' in gazda? Rusii nu ne mai fura tara? Or fi uitat sa fure. Coruptia ucide si nici un tinar frumos si prost nu e in strada. Inainte de a ucide coruptia, ucide prostia. Prostia e de dreapta? Asa imi pare!

Epurarea tehnocrata continua

Ciupitu' (mai era unu in istorie, va las sa-l gasiti) i-a demis pe nicolae gheorghe (seful dipi) si pe gelu diaconu (seful anaf). Aduce a marea epurare. Mai urmeaza sa-i impuste. Daca ponta ar fi demis chiar si-un sef de la vreun wc ratacit, decrenetii i-ar fi stirnit instantaneu pe prostoneti, provocind o galagie isterica. Si cica tinerii frumosi si prosti sint intelectuali, cititi... Poate cititi de servicii si storsi in avantajul propriu. Mi-e sila. 

ratarea unei istorii

Cum sutele de mii de muncitori moscoviți, însetați de răzbunare indusă, protestau în jurul Casei sindicatelor, cerînd moartea lui Zinoviev și Kamenev, în același mod turbat și stupid, prostoneții aplaudă orice acțiune a DNA. Crescuți sub zodia lui „a te descurca”, aceștia sînt categoria cea mai pretabilă la acțiuni de corupție, la morală minoră, la compromis imediat. Cu ochii împăienjeniți și cu mintea relaxată, par a juca de cealaltă parte a realității. Admiratori ai succesului facil, titulari ai bacalaureatului promovat în cîteva ture, absolvenți ai dosariadelor universitare, prostoneții se înseriază la filele propagandei de serviciu. Faptul că servesc ca ferment social nu este în sprijinul lor, nu le dezvoltă vreo calitate morală, nu le rafinează intervenția civică, ci îi toarnă în tipare asamblabile jocurilor din spatele cortinei. Puținătatea intelectuală îi transformă într-un accelerator al acțiunilor instituțiilor de forță. Ce dacă aceste instituții vor fi cele ce-i vor toca de vii, ce dacă aceste instituții își vor prelungi cîștigurile pe seama naivității lor, ce dacă aceste instituții se vor substitui barometrului democratic, ce dacă aceste instituții se vor erija în referințe absolute, eludînd echilibrul unei societăți armonizate prin decizie cetățenească? Preferința aparenței devine certitudine. Își semnează renunțarea. E un crescendo studiat cu care instituțiile de forță îi ademenește. Întîi îi învestește în decidenți majori prin teme pseudo-cetățenești, apoi le exploatează dezamăgirea eșecului implicării, izolîndu-i în autism civic. Înspămîntătoare este ușurința cu care reușesc să-i cîștige prin subiecte demente: diaspora, coloane oficiale, venirea comuniștilor ruși, moguli mass-media. O singură idee consolatoare: istoria nu lucrează cu mase, ci cu personalități. O idee teribilă: cum instituțiile de forță nu sînt personalități în sine, vom avea o istorie lipsită de substanță.

Lectii absurde de istorie

Visinescu a fost condamnat de curtea de apel bucuresti la 20 de ani de inchisoare si la degradarea militara pentru savirsirea de tratamente neomenoase. In curind vom ajunge sa condamnam toti boierii ca si-au altoit slugile, toti aristocratii ca si-au umilit servitorii, in fapt toata istoria umanitatii. Din perspectiva unui prezent neangajat,vom inlatura, chirurgical, toate nedreptatile savirsite de la adam pina la homo sapiens. Cu logica asta propun sa lasam deoparte prezentul, caci se va gasi timp, peste timp, pentru corectarea acestuia. 

Cind gindirea tace

Iohanis, lasindu-se prins in hora unirii cu babute trase-n trese camuflate, a replicat, in dulcele-i stil al tacerii gindirii, la remarca unui mos ion roata cum ca a ajuns sluga americanilor: Decit a rusilor, tot e mai bine asa!
Are si prostul nostru mindrie, doar conteaza ce fund pupa!

Pentru prostonetii de dau in groapa de dotati ce sint

Oprea, generalul cu un kil de stele, e acuzat ca a avut antemergatori. In aceeasi calitate de posibili infractori se afla toti copiii (de la 9 luni pina la 2 ani) care se afla in posesia unui premergator. Mamicute, la lupta!

Drumul ingust al fatarniciei prezidentiale

Iohanis a pierdut o casa. Presa de casa nu s-a sinchisit sa discute acest subiect.
Iohanis a respins decizia instantei. A comentat-o. A negat-o. Prostonetii nu comenteaza nimic. In alte cazuri...
Iohanis are imunitate. Mai multa decit orice individ din Romania. Dar are tupeul sa latre impotriva imunitatii (limitate) a parlamentarilor.
Iohanis vorbeste (sau da din gura) despre cinste. Dar nu si-o justifica pe a sa in raport cu averea acumulata.

De ziua unirii

1. Parca voind sa confirme versul "hai sa dam mina cu mina", iohanis a vorbit romanilor. Din mina. Din miini.

fara saracie!

preiau stindardul luptei impotriva saraciei! impreuna vom construi o lume a echitatii, a egalitatii sanselor de a accesa resursele, de a participa la distributia veniturilor, impreuna vom construi o societate a cunoasterii, o societate umanizata, o societate fara a fi impregnata de goana dupa profit, o societate fara spirala lacomiei, fara infectia mic-burghezismului. vom construi viitorul pacii si pacea viitorului. prea multi saraci in lumea asta. prea putina preocupare pentru ei. prea multa sfidare din partea mic-burghezilor, capitalistilor, imperialistilor. prea putina preocupare pentru destinul lor. prea multa excludere. o revolutie a mentalitatii, o indepartare de intunericul ce guverneaza astazi lumea. asta e calea, cealalta e umbra care trebuie sa ne tina mereu in alerta. nimeni nu da nimanui incredintarea ca ar avea vreo preemtiune asupra vietii celuilalt. formele de exploatare de azi sint deghizate in cele mai bizare clisee, in superficialitate, in dezinteres, in basme auto-motivationale, in succese prezentate ca panacee, in tinerea mintii ocupate cu subiecte facile. saracia e o stare intretinuta, nu o boala. bolnavi sint cei care se balacesc in mlastina suficientei de sine, in orgolii exploatate pina la dunga. lupta vine din interior, exteriorul ofera tentatia usuratatii, constiinta trebuie sa fie normatorul balantei. cine sinteti voi care ne tot repetati ca vi se cuvine totul, scuipind pe cel de linga voi? nu cumva cei mai josnici din spita umana? ati unit paralelele? ati masurat universul cu batul de chibrit? si atunci, de unde atita mirsavie? sclavia vi se potriveste, ingustimea va impiedica sa luptati impotriva ei, preferind sa va imitati stapinul si sa va umiliti semenul.

spuneti nu saraciei, spuneti nu arogantei mic-burgheze!

d'ale tehnocratilor

epurarile continua. acum in ministerul afacerilor interne. ati reusit! hai, prostonetilor, bateti din palme! da, asa, sa va curga bale. sinteti oaie de tot. coruptia ucide! prostia voastra va ucide!

leul se devalorizeaza de la o zi la alta. nimeni nu pare a fi ingrijorat. daca era ponta premier, toti prostonetii tipau la ordin ca leul, ca economia, ca nimic. acum tacere.