În ţara lui haștag marionetă

Iohanis, haștag marionetă, declară că modificările la codul penal sunt făcute în viteză. Sau un căcat de genul ăsta. După miliarde de discuţii. După miliarde de secole de amânări. Firele invizibile ale păpușarilor sunt lăsate să atârne la vedere pe lângă aranjamentele vestimentare corect îmbrăcate de butucănosul dulap prezidenţial. De după manșetele Armani și gulerul Versace apar etichetele SRI, freza DNA, ţara de provenienţă a multinaţionalelor și dinţii ONG-urilor. Ambasadele plusează. Dau dictare și dictate. Ca de la seniori la vasali. Într-o ţară al cărei vot a fost confiscat chiar din a doua zi după alegeri, discreția nu mai e nici măcar mimată. Ţinută cu bocancii pe capul unui popor divizat pînă și în virgulă, biata marionetă e resuscitată cu promisiunea unui nou mandat. Pentru partidul lui, pentru casele lui, pentru poporul lui. În numele justiției, hrănită de aceiași păpușari, a crescut o sectă de robespierri: martorii lui Kovesi. Se reclamă din huma internetului, ca și cum progresul câtorva minţi geniale s-a transferat, prin laptop, în șmechereala lor atavică. Vitaminizaţi cu un rol de primi soliști în societate, talibanii își calcă în picioare bunicii, trecutul, tradiţiile. Lovind în cea mai legitimă instituţie a democraţiei, Parlamentul, lovesc în propriul viitor. Și asta pe refrenul marionetei cu apucături de președinte.

Nu mai departe de anul trecut, Raluca Prună, liftiera cabinetelor de la Bruxelles, modifica prin ordonanţă de urgenţă codul penal și codul de procedură penală. ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ! Restrângând drepturile cetățenești. Fără ca secta lui Kovesi să-și arate virilitatea civică. Monica Macovei, ayatolahul codurilor, a adoptat în 2005 legile justiției prin asumarea răspunderii guvernamentale. Adică fără votul parlamentarilor. Desigur, o variantă constituţională, dar întotdeauna trebuie analizat contextul, atât diacronic, cât și sincronic. Ce rezultă? Pe de o parte, manipulare, interese, pe de altă parte, multă prostie, ipocrizie și ticăloșie. Pentru o colonie ca actuala Românie, generaţia robespierrilor de carton e fix tichia de mărgăritar pe capul chelului.