Somn în post
Ați stat de veghe sus pe malul sterp
Dintre pământ și minus infinit
Și simt că picotiți, cu ochii orbi,
Și simt că-ncet, încet ați adormit.
Nu vi-i cafeaua tare de folos
Și nici o spaimă n-o să vă trezească,
Prea ne păziți de mult, spre-a mai putea
Să vă treziți din liniștea firească.
Ați adormit, sintetici grăniceri,
Ce haine-aveți, croială acru-veche,
Vă râde arma-n mâini și cade-n râu,
Furnicile vă intră în ureche.
Păziți un mal de frica altui mal
Și-ați adormit de-atâta așteptat
Iar între timp noi am plecat și noi
Și minus infinitul s-a mutat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu