Zece ani de deșert. Nisip în sufletele noastre, nisip peste ochii noștri orbi, castele de nisip spulberate de o apă tulbure și învolburată, grăunți de nisip în clepsidra unor evenimente fără noimă, margini în relațiile dintre noi, un curs al istoriei către șovăire, o lume scufundată în propria confuzie, o lume pornită în nu se știe ce direcție, oameni deposedați de sensibilitate, oameni ce-și deleagă emoțiile pentru etichete ieftine, oameni care renunță la propriul contur existențial pentru a se împărtăși din schematisme dogmatice, buruieni crescute în adâncul trăirilor noastre. Și o mare LIPSĂ.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu