vineri, 12 iunie 2015
luni, 25 mai 2015
eurovision, punct si de la capat!
feisbasistilor, luati-va behaiala inapoi!
atit ati putut? locul 15? penibililor! sinteti ceea ce ati votat!
vineri, 13 martie 2015
marți, 13 ianuarie 2015
vineri, 9 ianuarie 2015
luni, 24 noiembrie 2014
mic tratat de prostit prostii
Votarea la sectiile din strainatate: Proasta organizare, cozi interminabile, multi nervi si oameni care nu au ajuns sa voteze
Surprinsi de numarul mare de
votanti si depasiti de propria incapacitate, autoritatile romane care au
organizat votarea la sectiile din strainatate au starnit manie si dezaprobare.
In Viena, Paris, Londra, Bruxelles, Torino sau in alte orase s-au format cozi
interminabile pe motivul ca "s-au distribuit prea putine stampile sau
buletine de vot". Dupa ce au stat in frig sau in ploaie ore intregi,
oamenii s-au trezit ca sectia se inchide si ei nu mai pot vota. Huiduieli,
injurii si geamuri sparte, cam asa s-a incheiat ziua de votare in multe din
sectiile de peste hotare.
Londra
“Stau la coada la votare. Iti
vine sa crezi?” spunea o femeie la telefon in timp ce isi astepta randul sa isi
parafeze dorinta in capitala Marii Britanii. Londra a fost unul dintre orasele
din strainatate unde romanii au stat la coada pentru a vota viitorul presedinte
si pentru a-si exprima parerea in privinta referendumului impus de Traian
Basescu. “Pai au facut doar trei sectii de votare in Londra, era de asteptat sa
se aglomereze”, a venit si raspunsul unui domn ce o insotea.
In Marea Britanie au fost
organizate opt sectii de votare: trei in Londra, si cate una in Canterbury,
Cardiff, Leeds, Birmingham si Glasgow. Doua dintre sectiile de votare din
Londra au fost notate de MAE ca fiind sectii care au inregistrat un numar mare
de votanti. Comunitatii de romani din UK, estimata a numara aproximativ 80.000
de membri, i-au fost alocate 14.000 de buletine de vot.
Bruxelles
Sute de romani s-au strans in
fata Ambasadei Romaniei din Bruxelles si au infruntat frigul si vantul cu
speranta ca vor putea decide viitorul tarii. Alegatorii au venit in flux
continuu si au asteptat, in medie, doua ore pentru a pune stampila pe buletinul
de vot. Multi dintre ei nu-i cunosteau decat pe principalii trei candidati,
insa cu totii au votat pentru a se putea intoarce in tara si a trai decent.
Pana la orele 15:30, aproximativ 2.500 de romani isi exprimasera deja optiunea.
Viena
Votarea s-a incheiat cu
huiduieli si geamuri sparte dupa ce sute de oameni nu au mai putut sa voteze.
"Am votat in Viena. A fost
o organizare execrabila. Am stat 3 ore la coada la vot. Nu e posibil ca intr-un
oras cu foarte multi tineri romani la studii sa fie organizata o sectie cu
foarte putine persoane ce asigura desfasurarea alegerilor. Argumentul
organizatorilor a fost ca nu se asteptau sa vina atatia oameni sa voteze",
spune unul dintre votanti. "Multi nu au reusit sa voteze din cauza cozii
infernale. Eu am renuntat dupa o ora si jumate de asteptare, atunci cand am
realizat ca mai aveam probabil inca pe atata de stat; indraznisem sa-mi cumpar
un bilet de tren pentru seara asta, si indraznisem sa nu-mi rezerv 4 ore din
timp pentru un vot", ne scrie alt roman care a vrut sa voteze la sectia
din Viena.
Paris
Sute de oameni au asteptat
astazi la Paris in ploaie si vant ca sa voteze. A fost doar o singura sectie de
votare in Paris, si doar 5 STAMPILE de vot! Acelasi scenariu: oameni care nu au
mai ajuns sa voteze, huiduieli si injuraturi.
Torino - 5 ore pentru un vot
La Torino, oras in care se
estimeaza ca sint peste 60.000 de romani, organizarea a fost execrabila fiind
doar o singura sectie de votare cu patru cabine.
"Am reusit sa votez dupa
CINCI ORE de asteptare !!!! La ora 16 inca mai erau citeva mii de persoane la
coada si cu siguranta nu toti vor reusi sa voteze. Va iesi din nou scandal,
precum la referendumul pentru suspendarea presedintelui, cind nu au putut vota
foarte multi romani", spune un alt cititor.
Castellon
Si romanii din Castellon au
mers in numar mare la vot astazi. La ora 18.30 circa 40 de persoane se aflau in
sectia de votare iar alte 140 de persoane asteptau la coada.
REFERINTE
“Noul presedinte sa faca ceva
pentru cei din tara, fiindca daca-i bine acasa, ne intoarcem si noi”
Alegatori la Bruxelles:
"Daca era candidat Ceausescu merita sa stam la coada, asa stam si nu stim
pentru ce!"
Românii la urne in Italia:
“Votam, e un drept al nostru. Poate intr-o zi ne intoarcem in tara”
Tanar roman la Viena:
"Chiar daca nu ma reprezinta niciunul din personajele care candideaza
pentru postul de presedinte al Romaniei, a trebuit sa votez"
Indignare mare. Bataie de joc. Romani
calcindu-se-n picioare. Cozi imense. Organizare sfidatoare. Defectuoasa. Geamuri
sparte. Pitita, Speranta. Corcita cu prostia. Si cu multa baseala. Cu baseala,
prostie si dementa. Si iar cu prostie. Si cu tineri frumosi si prosti. Si cu cei
mai putin tineri, dar la fel de prosti ca tinerii frumosi si prosti. Ce ati
citit nu sint evenimente intimplate in 2014, ci in 2009. Tinerii frumosi si
prosti, precum si cei mai putin tineri, dar la fel de prosti n-au mai dat in
fierbere de suparare pe 22 noiembrie 2009. N-au mai prostestat. Nu s-au mai
scandalizat. N-au mai luptat pentru libertate, pentru vot, pentru decenta. N-au
fost scuturati de tremurul nedreptatii, al arogantei, al abandonului celor din
diaspora. Caci liderul spiritual le era basescu. Cu tot cu sluga lui, boc. Organizatorul
de atunci al alegerilor prezidentiale. Propaganda n-a mai mestecat tone de
apocalipse. N-a mai furnizat senzationalul, n-a mai zugravit insusi iadul. Caci
bani veneau din baseala. Baseala-i cancer si n-are tratament!
vineri, 14 noiembrie 2014
mi-e basila de baseala
am auzit in ultimul timp la teme basiste ca imi vine sa vomit. smecherie, vrajeala, sminteala, dementa, prostie. la pachet. la pachet cu niste handicapati civici. cica-s tineri. nu-i o calitate. nici un defect. defecti sint ei. au crescut in superficialitate, nimic vietuiesc. nu poti sa le demonstrezi nimic. n-ai cu cine.
iar mitinguri. pentru votul liber din diaspora. pe bune? liber? cine nu-i lasa? sa ia avionul si sa vina sa voteze. tiriac asa a facut. asa sint capitalistii. cumva astia din tara au devenit cetateni de mina a doua? baseala asta imi aminteste de sclavii din america intorsi in liberia. nu stiti despre ce e vorba? de asta sinteti basisti prosti.
pretul benzinei in 2014. 7 eurocenti mai mult. intre 2009-2011, exact anii lui basescu-boc, pretul benzinei a crescut cu 84%. n-am vazut tineri in strada. nu-si descoperisera vocatia. basismul nu le atacase placinta din curul testei.
puterea totala. basescu-boc nu erau in aceeasi barca. nu aveau totul? tinerii si prostii mai putin tineri n-au tinere de minte? invirteala de judecata.
coruptia din psd. asta la oha, clar pe linie de justitie independenta. basescu, videanu, berceanu, udrea, falca, iohannis, anastase, zei ai mani pulite. mai mult pulite in sufletul lor de jeguri.
suferintele confuzului werner
precum nefericitul werther, confuzul werner sufera. nu din iubire. ci de comunicare. macar asta are case.
duminică, 9 noiembrie 2014
Secvente si inconsecvente basiste
Ieri, 08.11.2014, unii, cei mai prosti dintre romani, au protestat. Pentru basism. Pentru continuitate in basism. Pentru ca sint foarte prosti. Pentru neant. Nu neantul chestionabil metafizic, ci bezna din dovleacul de pe umerii lor. Au cerut, printre alte bazaconii, si demisia lui ponta. Le vind un pont, pe 16.11.2014 se duc la vot, il stampileaza pe ponta si, ce sa vezi, scapa de ponta din functia de premier. Altfel, il vor mai avea pe cap ceva timp.
Cei mai prosti dintre romani rostogolesc singura chichita a alegerilor din 02.11.2014. Treaba cu diaspora. Aceeasi diaspora care la suspendarea boschetarului n-a catadicsit sa rupa portile urnelor de votare. Atunci nu mai aveau drepturi civice, nu mai erau buni romani. Aceeasi diaspora care de atita bine cu jigodia in fruntea tarii au navalit, mai ceva ca tatarii pe vremuri, in jumatatea ailalta de europa.
Tot cei mai prosti dintre romani si-au armonizat prostia intr-o aberatie constitutionala. Cica ponta-presedinte va mari taxele. Prostilor, presedintele mareste taxele? Nu guvernul? Asta nu scrie pe facebook? E greu cu cititul? Sau erati obisnuiti cu betivul vostru care se pisa pe boc preluindu-i si functia de premier si discursul si prerogativele legale?
Cred ca "lupii astia tineri" isi extrag mare parte din prostie din haznaua facebookului. O fi in mintea lor ceva care tine de o apartenenta elitista, adica daca dai like la toate timpeniile, automat accezi la un statut de diferentiere civica. In zilele noastre, totul se bazeaza pe "scurtatura". Nu cartea, nu documentul, nu cititul, nu sursa sint cele ce te pun in situatia judecatii proprii, ci traducerea, titlul, schema, trompeta sint cele care configureaza mentalitatea acestor pierduti. Scoala a incetat de mult timp sa mai fie un formator de constiinte. Nu mai creeaza dimensiuni, ci liniaritate. Din programul ei a fost anulata congruenta cu devenirea, locul fiindu-i luat de adaptabilitate. Ca rezultat, s-au creat tipologii ale oportunismului, parvenirii, non-judecatii, smecheriei existentiale, cupiditatii. Adaosul fiintarii merge in directia comunizarii oricarei evidente a valorii. Valoarea e tolerata.
In schimbul infierarii de tip nazist practicate de telectualii basisti, mai bine i-ar indemna pe acesti pierduti sa-si adape mintea din izvorul cunoasterii. Dar atunci nu le-ar mai fi utili!
miercuri, 5 noiembrie 2014
4 ani de la moartea lui Adrian Păunescu
Muzica fără justiție - Adrian Păunescu
Dacă pianul ar putea povesti
Prin ce-au trecut
Toate părțile lui componente
Ca să ajungă pian,
În el n-ar mai încăpea
Nici o muzică,
În el ar avea loc
Numai procese de partaj
Și chemări în judecată
Pentru stricarea liniștii publice.
luni, 3 noiembrie 2014
baseala pe bani publici
E delir basist la tvr. Televiziunea cu audiente cit mintea lui goise muran, adica zero spre zero, baseste mai ceva ca andreea pora. In cocina l-au luat, pe post de cioclu, si pe potiomkinul deontologiei de dimbovita. Omu' se joaca pe sine, insa fara sa-i iasa. Cel mult, un talmacean. Mesteca apocalipse, panseaza demente, scuipa platitudini. Basismul e boala, nu iarta pe nimeni.
luni, 27 octombrie 2014
mizeriile basiste
Cit de prost sa fii sa o votezi pe macovei? Raspunsul nu se lasa gidilat in manifestare: foarte prost. Adica hipster sau corporatist sclav. Asta daca nu esti pe parnos.
Lista basistilor basisti: johannis, udrea, macovei, branza.
Ei sint cei care au redus salariile, ei sint anchetatorii sistemului opresiv, ei sint cei care v-au vindut, ei sint cei care v-au furat, ei sint cei care v-au anulat pina-n identitate, ei sint cei care au urinat pe demnitatea voastra, ei sint cei care au violat bunul simt!
Nulitatilor basiste, rezultanta voastra faptica e zero! Ca atare, matematica noastra va izgoneste in cantitatea de dincolo de virgula de dupa zero!
luni, 6 octombrie 2014
trebuie sa fii foarte prost sa votezi cu macovei!
Cine voteaza cu macovei are mama curva si e nazist! O dementa mai dezechilibrata decit asta n-a inregistrat specia umana de la facerea lumii pina in prezent. Chemati tomberonul, pregatiti formolul! Purtatoarea ilegala de chip uman mai avea un pic si aresta si microfonul moderatorului.
marți, 23 septembrie 2014
Acoperiti la parte, dar descoperiti la carte
Ia citiţi cum scrie ăsta: "Sint pregatit sa indur oprobiul public..."
Bă, analfabetule, bagă-ţi bilele în cur, eşti un maro nenorocit, cu siguranţă ţi-ai atras OPROBRIUL etern! Băsistule, jegule, eşti un jeg! Ăsta e românul de 1 milion de euro pe 3 ani de bătut cîmpii! De succes, nu? Da-v-aş în suflet de mărturisiţi la apelul serviciilor!
luni, 22 septembrie 2014
o tara de acoperiti
unii acoperiti de nevoi, acoperiti de mizerie, de saracie, de boala, de deziluzii, de viata, altii acoperiti in presa, in justitie, in politica, in economie, in sufletul gol si-n buzunarele pline.
vineri, 29 august 2014
dai hard cu base si rusii
bine ca-l avem pe cichi ceanul asta. salveaza tot. si pe noi de noi insine.
marți, 29 iulie 2014
dostoievski si vasea
ne dam cu curu' de pamint pentru natiunea nascuta direct in cartea de istorie. la schimb, pentru ucrainieni, romanii sint doar carne de moarte. linia intii. plus politica de asimilare. plus nerespectarea statutului de minoritate. etnicii romani au de ales intre exterminare si exterminare. de-aia cu propaganda. sau din aia cu rachete, plumb si pucioasa. acolo unde + este egal cu crucea.
prinsi in jocuri asimetrice, diplomatia romana e sluga neconditionata a occidentului. curata scoala de curtare a dosului! ce si-or fi zis eligibilii momentului, daca 7,4 milioane de voturi pot fi atit de usor invalidate de trei-patru boschetari mondiali, atunci musai sa facem coate la curu' vestului. pe coate. tiris. cum ii sta bine unei slugi. in fapt, scoala brancoveneasca, cantacuzina.
mai e ceva. ura impotriva muscalilor. degeaba il citesti pe dostoievski, caci dincolo e vasea. care vasea? cum care, betivul, salbaticul. nu ala care a ajuns primul in cosmos, nu ala cu pasarea de foc, nu ala cu evgheni oneghin, nu ala cu tabla de 8 pe 8? nu, vasea... betivul, salbaticul...
presa romana despre conceptul de Adevar la rusi: probabil, posibil, ar fi.
presa romana despre conceptul de Adevar la ucrainieni: desigur, cu certitudine, trebuie.
Morala lui Dostoievski
Numai la Dostoievski iertarea/purificarea decaderii trupesti putea veni prin copii (vezi capitolul cu Marie din romanul Idiotul).
miercuri, 23 iulie 2014
copiii care nu conteaza
mortii vostri de revoltati la comanda, de indignati la apel, ati umplut media cu o retorica dementa de aparare a unei ucraine a neantului istoric si a artificialitatii geografice, insa nu vedeti moartea copiilor din fasia gaza. cintarul tragediei se deconteaza in alinierea la semnal, tradusa in cacat uman si bani. moartea are grade de vizibilitate. vizibilitatea interesului. moartea are grade de umanitate. umanitatea banilor. moartea are instrumentar. instrumentarul publicitatii. moartea are interese. interesul fortei.
moarte, moarte, interese, bani, capitalism, salbaticie, moarte, dementa, moarte, saracie, moarte, moarte, strigat, durere, moarte, condamnare, disperare, moarte, masacru, genocid, moarte, exterminare, copii, moarte, copii, ai lor, nu ai vostri, moarte, a lor, nu a voastra, moarte, abrutizare... dupa nebunie se asterne groapa copiilor. ai lor. ai celor ce nu conteaza.
duminică, 20 iulie 2014
In memoriam - Adrian Păunescu
Pe cont propriu
Intr-o lume aflată permanent
sub stare de risc,
uităm adesea că există, totuși există
și riscul pe cont propriu.
Poezia este
un risc pe cont propriu.
E noapte. Luna se află,
cum se spune,
in mijlocul nostru.
Imi iau capul in pumni
ca pe-o cloșcă cu puii de aur
recuperată,
incep să mă invirt in mijlocul pieţii
și vă intreb, doamnelor și domnilor,
"cine riscă in seara asta cu mine?"
așa cum v-aș intreba:
"cine dansează cu mine?"
Intr-o lume aflată permanent
sub stare de risc,
uităm adesea că există, totuși există
și riscul pe cont propriu.
Poezia este
un risc pe cont propriu.
E noapte. Luna se află,
cum se spune,
in mijlocul nostru.
Imi iau capul in pumni
ca pe-o cloșcă cu puii de aur
recuperată,
incep să mă invirt in mijlocul pieţii
și vă intreb, doamnelor și domnilor,
"cine riscă in seara asta cu mine?"
așa cum v-aș intreba:
"cine dansează cu mine?"
sâmbătă, 19 iulie 2014
marți, 15 iulie 2014
trenul spre buzău
Una bună. Blondă. O ridică. Are loc în altă parte. Ce rahat!
Mamă şi fiică. Mama, cuprinsă de lectură. Citeşte ca o apucată. O zice,
domne, revista aia ceva!
Tînără, grasă, posibil studentă, citeşte pe telefon. Pare că-l mănîncă.
Tată şi fetiţă. O îndoapă cu McDonald’s. Dă-i cu un cartofior, dă-i cu un suculeţ. Aşa,
de 6.00 dimineaţa. Pînă o culcă.
Faţă de zugrav. Trece intelectual. Poate şi pentru că rezolvă integrame. Asta
cînd nu doarme. Cine ştie, poate aşa găseşte soluţiile. Are spirite cu naşul. Rîde
doar el. E încîntat. Îşi trage gluga. O altfel de moarte!
Băsist. Citeşte băsisme. Uite, dom’le, aştia de dreapta merg cu trenul!
Un bou. Se ridică. Trînteşte rucsacul în spatele colegei de bancheta.
Rîd!
joi, 5 iunie 2014
cind pasarea pe limba ei piere
"În Brazilia există aproape un milion de persoane care lucrează în industria sexului, iar asociația prostituatelor din statul Minas Gerais (Aprosmig) a lansat o inițiativă de lăudat: cursuri de limbi străine, dar și îmbunătăţirea cunoştinţelor de portugheză pentru prostituatele din zonă." linkul aici .
credeati ca prostituatele vor merge la cursuri de salvat pinguini cu gusa? ba bine ca nu. ca un nou babel sa nu se mai trinteasca in plin secol 21, initiativa e mai mult decit laudabila: doamnele vor urma cursuri de limbi... straine. s-or fi saturat de cele locale!
romanii, acesti razboinici de birt
put romanii de atitudini impotriva rusiei. latra, oracaie. cica se razboiesc. prin circiumi, la televizor, cu baietii la gratar. strategic. intre un cur de iarba si un cur pus la adapost. i-a prins istoria. aia cu unificatori, cu sfinti, cu daci, cu buricu' buricului, alba la capitolul infringeri. mai sa sara din carte. sub talpa americii. in gitul ursului. n-am vazut popor care sa se livreze cu atita talent. occident, occident. nu e bine sa fii sluga la rusi, bine e la americani. aia urineaza democratie din cap pina-n picioare. si mai ramine si de-un dus de libertate. bilet de intoarcere pare sa nu mai fie. caci haul nu are scari.
duminică, 4 mai 2014
doar o vorba sa v-o trag!
futu-va-n gura de valorosi, uitati-va cit cistiga actorul mitica popescu! stiu, cu voi plesneste pib-ul de sanatate, voi sinteti viitorul viitorului, voi pansati spitalele, voi meritati, voi construiti, voi munciti, voi dati de mincare amaritilor, voi contribuiti, voi sinteti destepti, voi sinteti voi!
hai sictir, gunoaielor!
Popescu!
Acest articol este proprietatea Ring Media Group şi este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare integrală sau parţială a conţinutului se poate face doar cu citarea sursei, astfel: pentru publicaţiile tipărite - Ziarul "ring", iar pentru publicaţiile online - http://www.ziarulring.ro/stiri/monden/235360/2014/DRAMA-lui-Mitica-Popescu-Nu-stiu-ce-m-as-face-fara-ea-
Acest articol este proprietatea Ring Media Group şi este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare integrală sau parţială a conţinutului se poate face doar cu citarea sursei, astfel: pentru publicaţiile tipărite - Ziarul "ring", iar pentru publicaţiile online - http://www.ziarulring.ro/stiri/monden/235360/2014/DRAMA-lui-Mitica-Popescu-Nu-stiu-ce-m-as-face-fara-ea-
!
Acest articol este proprietatea Ring Media Group şi este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare integrală sau parţială a conţinutului se poate face doar cu citarea sursei, astfel: pentru publicaţiile tipărite - Ziarul "ring", iar pentru publicaţiile online - http://www.ziarulring.ro/stiri/monden/235360/2014/DRAMA-lui-Mitica-Popescu-Nu-stiu-ce-m-as-face-fara-ea-
Acest articol este proprietatea Ring Media Group şi este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare integrală sau parţială a conţinutului se poate face doar cu citarea sursei, astfel: pentru publicaţiile tipărite - Ziarul "ring", iar pentru publicaţiile online - http://www.ziarulring.ro/stiri/monden/235360/2014/DRAMA-lui-Mitica-Popescu-Nu-stiu-ce-m-as-face-fara-ea-
!
Acest articol este proprietatea Ring Media Group şi este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare integrală sau parţială a conţinutului se poate face doar cu citarea sursei, astfel: pentru publicaţiile tipărite - Ziarul "ring", iar pentru publicaţiile online - http://www.ziarulring.ro/stiri/monden/235360/2014/DRAMA-lui-Mitica-Popescu-Nu-stiu-ce-m-as-face-fara-ea-
Acest articol este proprietatea Ring Media Group şi este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare integrală sau parţială a conţinutului se poate face doar cu citarea sursei, astfel: pentru publicaţiile tipărite - Ziarul "ring", iar pentru publicaţiile online - http://www.ziarulring.ro/stiri/monden/235360/2014/DRAMA-lui-Mitica-Popescu-Nu-stiu-ce-m-as-face-fara-ea-
!
Acest articol este proprietatea Ring Media Group şi este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare integrală sau parţială a conţinutului se poate face doar cu citarea sursei, astfel: pentru publicaţiile tipărite - Ziarul "ring", iar pentru publicaţiile online - http://www.ziarulring.ro/stiri/monden/235360/2014/DRAMA-lui-Mitica-Popescu-Nu-stiu-ce-m-as-face-fara-ea-
Acest articol este proprietatea Ring Media Group şi este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare integrală sau parţială a conţinutului se poate face doar cu citarea sursei, astfel: pentru publicaţiile tipărite - Ziarul "ring", iar pentru publicaţiile online - http://www.ziarulring.ro/stiri/monden/235360/2014/DRAMA-lui-Mitica-Popescu-Nu-stiu-ce-m-as-face-fara-ea-
marți, 29 aprilie 2014
ţaţele de cursă lungă
aţi văzut că persoanele care ţin cu tot dinadinsul să dea sfaturi, puţind de platitudine, cu ocazia nunţilor sînt primele care dau consultaţii la divorţ? bineînţeles, pe sens contrar!
joi, 17 aprilie 2014
primavara patriarhului
gabriel garcia marquez a murit. nu toamna, ci intr-un ceas rau de primavara. vestea a venit ca o vijelie peste cotidianul unei lumi pline de solitudine, pentru a aluneca printre aleile labirintului tuturor coloneilor carora nu are cine sa le scrie. o moarte anuntata de un veac de singuratate.
miercuri, 9 aprilie 2014
tiriştii culturii române
după revoluţie, intelectualul deveni ditamai feaşca de tabu. nu că înainte de Dincolo îşi dădea mîna şi chenzina cu proletarul. cu un tupeu de pus în ramă, 'telectualii deveniră obiecte de cult pentru pulime, deşi în spatele tejghelei politice negociau mai ceva ca mata hari. musai din poziţia de disidenţi. de raft. raftul de cultură. intransigenţii hîrtiei, în dispreţul tuturor, îşi eternizară avantajele, răspunzînd cu sec şi cu indignare de revista 22 la orice acţiune îndreptată împotriva lor. titanii din găoaza lui noica sînt liderii de bandă la aceasta coterie. li se cuvine orice, puşchea pe limbă să le zici pardon. pleşu cade-n virgula care desparte delirul de caracterul zero. îl urmează suporterii săi cu peluze cu tot. liiceanu, mai charismatic ca un cocean, se crăcănează ca o gaură de muiere la orice injecţie cu parnos. filosof bre, stoic, mai ştii! de nu, epicur(te)an de cotroceni! tiriştii culturii române se vînd oricărui regim la kil. pentru scopuri metafizice: şaorme, funcţii, edituri, alifii, siegfriezi cu sute de cai putere. metafizică le e şi indignarea pe care şi-o revarsă asupra oricărui pîrlit de tupeist care se mai pomeneşte în secolul ăsta să le bată obrazul. cum democraţia e cu majoritatea şi grămada, intangibilii o dau în petiţii, mitinguri, c.a.r-uri. numai că democraţia lor e o spîrcîială de duminică mică. amin!
marți, 4 martie 2014
democratia iubind moartea
futu-va mortii-n gura de umanisti nenorociti, unde va e democratia, irakul e un desert de moloz, tic-tac, tic-moarte, tic-moarte, petrolul mortilor vostri de fascisti, voi bine, ceilalti saracie, mizerie, boala, plaga, moarte, afganistanului i se face respiratie gura la gura cu arma si cu avionul, futu-va-n gura de jeguri umane, fii ai lacomiei, copii ai dementei, cheltuiti de miliarde de ori mai mult pe moarte decit pe viata, unde e democratia din libia, vopsiti cu singe, vopsiti cu vise, inocenta e tirfa voastra, cum mortii-n vostri-n git judecati, kosovo da, crimeea nu, ucraina da, romania nu, baga-ne-am in mortii civilizatiei voastre, iubitorilor de oameni ce iubiti cu moartea si cu lacomia subsolul, petrolul, mortii utili ai occidentului, niste state nu mai sint state, cica au iubit prea mult democratia si cica democratii le-au ajutat sa importe democratia, musai occidentala, futu-va-n gura de morti umanisti...
"Adesea ne acuza de actiuni lipsite de legitimitate, dar cand ii intreb de actiunile lor, spun mereu ca sunt legitime. Trebuie sa reamintesc tuturor Irak, Afganistan si Libia, unde au actionat fara acordul ONU." - Vladimir Putin
miercuri, 26 februarie 2014
joi, 30 ianuarie 2014
d-ale romanilor!
am invatat ceva din istorie? ba bine ca nu! altfel am ridica si noi ochii spre cer!
nu e ciudat ca un popor care sa revendica de la cer, sa priveasca atit de mult in pamint?
la romani, biserica e referinta de sondaj. nici dumnezeu n-o mai da jos de pe primul loc!
nu e ciudat ca un popor care sa revendica de la cer, sa priveasca atit de mult in pamint?
la romani, biserica e referinta de sondaj. nici dumnezeu n-o mai da jos de pe primul loc!
cind zapada e inamicul numarul unu al unui popor... propun sa faca alianta cu ploaia!
romanii au invatat sa numere exersind cu durerile existentei sale!
romanii... un popor de circari. fara piine!
marți, 7 ianuarie 2014
soc, lipsa de cultura!
fie ca e vorba despre fotbal, chiloti, alifie, manichiura, dude sau parasute, exista niste unii care sar ca arsi de cur, gituindu-te cu sarmanta apoftegma "lipsa de cultura". ca si cum cultura asta ar curge numai prin sufrageria mintii lor, inundind cele cinci suluri de hirtie igienica citite pe toate partile disponibile. oare plesu se caca? lipsa de cultura! sincer, la cita cultura incape in ala, sa se tot cace.
credeti ca exista vreo legatura intre dalai lama, liiceanu si coelho? pregatiti wc-urile!
miercuri, 4 decembrie 2013
s-au descoperit semne de basism in creierul lui jack cristoiu
cristoiule, nu ne mai unim? (anal)istule, ti s-au in(fund)at caile de navigatie ale mintii, mai esti pro(fund) interesat de betiile verbale ale matelotului, te mai (cur)teaza vreo gaina cu tita de aur?
P.S.
David Cameron: ”Sunt foarte interesat de ceea ce se întâmplă în China în termeni de
cale ferată rapidă… Mă refer la HS2 (High Speed 2), primesc cu mare
plăcere investițiile chineze în infrastructura britanică”.
sfinta britanie, vin chinezii... nu ne vindem imperiul! i-auzi, ba, basescule, regina le deschide poarta, pe noi ne impiedica poignet-ul ideologic! mars ba, mars in... bafta uitarii!
luni, 2 decembrie 2013
observatii pasagere
cristoiu e-n delir. scrie dement. pe facebook. despre ponta-china. ii inventeaza functii pe statul de plata al pcc.
alt delir. ceva cu istoria, cu moldova, cu unirea, cu omul providential de la spitalul cotroceni. chestie de obisnuinta.
...........................................
basescu vrea multe ha. udrea, la fel. iubire de tara se cheama acest sacrificiu.
marți, 5 noiembrie 2013
Trei ani de la moartea lui Adrian Paunescu,
trei ani de timp gol, mocirlos, greoi, apasator, nefertil...
Marele Orb - Adrian Paunescu
E cineva care absoarbe peştii
Ca un magnet din fluviu şi din lac,
E cineva ce lasă în golul negru al fereştii
Această lună de-nceput de veac.
E cineva care trăieşte-n papuri,
Care domneşte-n scrum şi arde-n guri,
Nu l-am putut vedea, erau doar aburi
La roşiile stelelor încheieturi.
E cineva, e cineva, e cineva,
El pare duh pentru că nu-şi arată corpul,
Dar are mii de corpuri şi ar putea umbla
Din corp în corp. E cineva. E orbul
Acesta care-şi ţine ochii-nchişi,
Însă urechi cît foile de năduşeală
Ale ecuatorului - pieziş -
Pe suprafaţa lumii în groaza lui vitală.
E orbul; cred că-i orbul; cine mai poate fi
Stăpân pe el, pe tainicele-i creşteri
Cînd el este insinuat oriunde şi
Poartă în tîmple două goale peşteri.
Bastonul lui izbeşte caldarîmul
Şi caldarîmul răsunînd mereu
Preface peisajul în uruit, şi drumul
În strigăt, şi în geamăt greoiul defileu.
E cineva ce are puteri nelimitate
Amestecînd rigide regnuri vii
Mai nevăzut ca aerul, mai mare decît toate,
Definitiv pătrunde pe cursul apei în copii.
Copiii noştri-l beau, le umple gîndul
Marele orb ce ne va ocupa;
Se sperie de suflul lui pămîntul,
Nici Hamlet, nici Isus şi nici Ulise, nechemîndu-l,
El nici n-are orgoliul să-l numim cumva.
Marele Orb - Adrian Paunescu
E cineva care absoarbe peştii
Ca un magnet din fluviu şi din lac,
E cineva ce lasă în golul negru al fereştii
Această lună de-nceput de veac.
E cineva care trăieşte-n papuri,
Care domneşte-n scrum şi arde-n guri,
Nu l-am putut vedea, erau doar aburi
La roşiile stelelor încheieturi.
E cineva, e cineva, e cineva,
El pare duh pentru că nu-şi arată corpul,
Dar are mii de corpuri şi ar putea umbla
Din corp în corp. E cineva. E orbul
Acesta care-şi ţine ochii-nchişi,
Însă urechi cît foile de năduşeală
Ale ecuatorului - pieziş -
Pe suprafaţa lumii în groaza lui vitală.
E orbul; cred că-i orbul; cine mai poate fi
Stăpân pe el, pe tainicele-i creşteri
Cînd el este insinuat oriunde şi
Poartă în tîmple două goale peşteri.
Bastonul lui izbeşte caldarîmul
Şi caldarîmul răsunînd mereu
Preface peisajul în uruit, şi drumul
În strigăt, şi în geamăt greoiul defileu.
E cineva ce are puteri nelimitate
Amestecînd rigide regnuri vii
Mai nevăzut ca aerul, mai mare decît toate,
Definitiv pătrunde pe cursul apei în copii.
Copiii noştri-l beau, le umple gîndul
Marele orb ce ne va ocupa;
Se sperie de suflul lui pămîntul,
Nici Hamlet, nici Isus şi nici Ulise, nechemîndu-l,
El nici n-are orgoliul să-l numim cumva.
miercuri, 30 octombrie 2013
Ciinii negri, Ian McEwan
desi este un roman conceptual care ar putea genera aderenta intelectuala, actiunea disputindu-se predominant in planul ideilor, atractivitatea lui nu invita cititorul la un dezmat al senzatiilor. personajele se agaseaza principial, insa fara prea mult miez, fara prea multa vigoare, fara ca aceasta antiteza sa creeze prea multa chimie, fara sa disloce adrenalina necesara implicarii lectorului in trama romanului. o naratiune bolovanoasa, greu inchegata, replici incarcate cu un dramatism fortat, un vis dominant, citeva decoruri plictisitor descrise si niste intimplari care reclama unitatea cartii, dar care nu au farmec... iata romanul unei angoase corect intuite, dar prost construite din punct de vedere fictional!
joi, 26 septembrie 2013
istoria eroilor unui tinut de verdeata si racoare - radu aldulescu
lumea romanului gifiie in limitele supravietuirii - personaje amorale, ratate, abrutizate, telurice, inchise in grote existentiale, strivite de gravitatia unei lumi aflate in prag de explozie, personaje amanetate cotidianului la un pret de nimic, birocrati fara scrupule, santajisti, personaje necurtate de vreo convingere, plus un decor care vlaguieste existenta, o distorsioneaza, ii uriteste continutul. inlantuirea dintre personaje potenteaza starea de anomie in care acestea baltesc, insa singuratatea interioara nu ofera protagonistilor nici o posibilitate de scapare. aurel golea, aspirant la statutul de romancier, traieste asimetric colajul interior-exterior, vislind in siajul unei realitati lipsite de compasiune, traindu-si romanul vietii intr-un exil ideatic de verdeata si racoare. pina la publicarea unui roman mereu aminat, aurel golea ajunge sa lucreaze, in urma intilnirii unui vechi coleg - andrei ilies -, ca turnator de tuburi la unitatea de prefabricate si constructii metalice a cooperativei glina, devenita un fel de mosie a lui mos victor gomoiu, administratorul acesteia. aici are prilejul sa-si intilneasca varul - laurentiu trandafir, un adolescent viril care-si foloseste propriul trup, instinctul, primitivitatea nativa pentru a supravietui intr-un perpetuu execitiu al fugii de responsabilitate, intr-un derapaj continuu de la stabilitate. itele existentei marginale impletesc destinele celor trei pentru o bucata de timp, distorsionindu-le variabilele existentiale intr-un mod hidos. andrei ilies pare a fi si el in postura unui etern aspirant la terminarea unei facultati, frinturi de drumuri care nu l-au angajat pe autostrada unei vieti linistite. adaptabilitatea pe care a capatat-o il face imun la agresiunea cotidianului, ba si-a dezvoltat si o filosofie eclectica a licentiosului conjugat cu rugaciunea. peisajul romanesc este completat de matusile lui aurel (motanica, tarantoaca, nasoasa), definite caracterologic mult mai bine prin porecle decit prin orice trasatura, porecle care vin sa le fixeze in avatarurile timpurilor. romanul este dezechilibrat moral, social, nici un personaj nu poate sa stabilizeze aceasta masinarie, totul se zbate intr-o "debalansare" deopotriva acceptata, deopotriva bolnava.
la locul de munca aurel golea o intilneste pe viitoarea sotie, insa nici aceasta intilnire nu sta sub eticheta normalului, relu napustindu-se, intr-un delir carnal, asupra acesteia. ortansa, caci acesta e numele ei, graviteaza in jurul lui viorel gomoiu, fiul lui mos victor gomoiu, un privilegiat al timpurilor, dar care isi plateste acest lux prin inclinatiile homosexuale pe care le are.
dupa fuga/disparitia lui laur (laurentiu trandafir) de la unitate, relu si andrei isi planuiesc eliberarea, angajindu-se in aventura vietii lor - trecerea granitei. formalitatile evadarii cad in slujba "parintelului" andrei ilies. pentru aceasta bucata de verdeata si racoare pun la cale furtul lui victor gomoiu. din acest punct lumea scapa, aluneca, furtul este urmat de descoperirea cadavrului administratorului si de reintilnirea neasteptata cu laur. banii obtinuti din vinzarea bunurilor de la unitate ajung doar pentru a achita evadarea celor doi, astfel ca laur devine obiectul disputei intre tributul singelui si cel al complicarii situatiei. pina la urma santajul sentimental cistiga si laur este carat la timisoara, locul unde vor intra in contact cu negociatele calauze. cosmarul se prelungeste, pare ca acapareaza fiecare particica de speranta, caci mediatorul fugii, bilbiitul pepino, nu este gasit acasa. in schimb, exista si o supapa, una a promiscuitatii, in persoana stelutei, nevasta lui pepino. aceasta devine partenera sexuala a celor trei, detensionind carnal, pina la un punct, acest angrenaj cu trei capete. cind in sfirsit pepino se intoarce acasa si cind amanuntele trecerii granitei pareau definitivate intervine din nou neprevazutul. laur si steluta fug, deposedindu-i totodata si de bani. in aceasta incurcatura ii gaseste izbucnirea revolutiei de la timisoara. totul se dizolva, totul se dezintegreaza, moartea nu mai e un martor, ci complice, mizeria, foametea, frigul isi cer, in sfirsit, privilegiile, moartea a cazut de acum in revolutie, "omoara, omoara"... "fute-le mortii-n git de jeguri nemernice si sa le fie tarina in ciorba copiilor si parintilor lor, pentru c-au tras in popor"...
scapat din vecinatatea mortii, aurel golea se intoarce intr-un bucuresti la fel de devastat de consecintele revolutiei, avind insa prilejul s-o reintilneasca pe ortansa. revolutia nu pare sa fi adus schimbari majore in viata personajelor, cu mici exceptii. cei doi se casatoresc, unindu-se intr-un bizar mariaj mai mult conjunctural, decit sentimental, relu reusind sa-si vada tiparit romanul vietii. andrei ilies a fugit "dincolo", steluta s-a aciuat la motanica, mama lui laur.
romanul e zgircit in recompensarea personajelor. finalul il gaseste pe relu intr-o evadare nedefinita ca termen. fugit din peisajul constringerilor materiale, de acum are si un copil, aurel golea isi ofera singurul lux pe care si-l permite: un bilet, fara intoarcere, la trenul spre litoral.
la locul de munca aurel golea o intilneste pe viitoarea sotie, insa nici aceasta intilnire nu sta sub eticheta normalului, relu napustindu-se, intr-un delir carnal, asupra acesteia. ortansa, caci acesta e numele ei, graviteaza in jurul lui viorel gomoiu, fiul lui mos victor gomoiu, un privilegiat al timpurilor, dar care isi plateste acest lux prin inclinatiile homosexuale pe care le are.
dupa fuga/disparitia lui laur (laurentiu trandafir) de la unitate, relu si andrei isi planuiesc eliberarea, angajindu-se in aventura vietii lor - trecerea granitei. formalitatile evadarii cad in slujba "parintelului" andrei ilies. pentru aceasta bucata de verdeata si racoare pun la cale furtul lui victor gomoiu. din acest punct lumea scapa, aluneca, furtul este urmat de descoperirea cadavrului administratorului si de reintilnirea neasteptata cu laur. banii obtinuti din vinzarea bunurilor de la unitate ajung doar pentru a achita evadarea celor doi, astfel ca laur devine obiectul disputei intre tributul singelui si cel al complicarii situatiei. pina la urma santajul sentimental cistiga si laur este carat la timisoara, locul unde vor intra in contact cu negociatele calauze. cosmarul se prelungeste, pare ca acapareaza fiecare particica de speranta, caci mediatorul fugii, bilbiitul pepino, nu este gasit acasa. in schimb, exista si o supapa, una a promiscuitatii, in persoana stelutei, nevasta lui pepino. aceasta devine partenera sexuala a celor trei, detensionind carnal, pina la un punct, acest angrenaj cu trei capete. cind in sfirsit pepino se intoarce acasa si cind amanuntele trecerii granitei pareau definitivate intervine din nou neprevazutul. laur si steluta fug, deposedindu-i totodata si de bani. in aceasta incurcatura ii gaseste izbucnirea revolutiei de la timisoara. totul se dizolva, totul se dezintegreaza, moartea nu mai e un martor, ci complice, mizeria, foametea, frigul isi cer, in sfirsit, privilegiile, moartea a cazut de acum in revolutie, "omoara, omoara"... "fute-le mortii-n git de jeguri nemernice si sa le fie tarina in ciorba copiilor si parintilor lor, pentru c-au tras in popor"...
scapat din vecinatatea mortii, aurel golea se intoarce intr-un bucuresti la fel de devastat de consecintele revolutiei, avind insa prilejul s-o reintilneasca pe ortansa. revolutia nu pare sa fi adus schimbari majore in viata personajelor, cu mici exceptii. cei doi se casatoresc, unindu-se intr-un bizar mariaj mai mult conjunctural, decit sentimental, relu reusind sa-si vada tiparit romanul vietii. andrei ilies a fugit "dincolo", steluta s-a aciuat la motanica, mama lui laur.
romanul e zgircit in recompensarea personajelor. finalul il gaseste pe relu intr-o evadare nedefinita ca termen. fugit din peisajul constringerilor materiale, de acum are si un copil, aurel golea isi ofera singurul lux pe care si-l permite: un bilet, fara intoarcere, la trenul spre litoral.
... un roman fara intoarcere...
marți, 17 septembrie 2013
un fel de anacronism
in anii '90, minerii decideau pentru protestatarii pietei universitatii. in 2013, protestatarii decid pentru minerii aurului.
tara, nu?
luni, 9 septembrie 2013
pentru cei de la rosia montana, salvarea vine din roman
1996. prea mult pentru memoria acestui popor. unii votau. cu cdr. implicit pentru inchiderea minelor. pentru scoaterea statului din economie. aceiasi sint prin piete. acuza statul ca nu investeste in rosia montana. ca redeventele sint mici, participatia poporului, nesemnificativa. cind argumentele pica, pe rol intra ecologia. cianura. moartea. au uitat de mucurile de tigara aruncate pe jos. in garaj au cel putin un automobil. nu l-ar abandona nici cind trag un pirt. ei sint capitalisti, deci merita. unii mai bizari. altfel n-ar sustine interventia statului in economie. lor li s-au inhaitat niste tineri care ar pune botul la orice bizarerie. mai putin la esential. votul anulat a 7,4 milioane nu i-a deranjat. nu era cool. transbucegiul n-a avut chemare. acolo e rost de gratare, manele si atvuri. taierea padurilor n-a tresarit vreo geana. protestatarii mesteca aceleasi idei salvatoare. paducelul, gisca salbatica, turismul. la unison par sedusi de ideea ca dau piept cu o adevarata conspiratie mediatica. corut e la putere. daca legea nu va trece, vor avea subiect de discutie la o bere de 10 lei in centrul vechi. pentru cei de la rosia montana, salvarea vine din romanul lui garcia marquez - colonelului n-are cine sa-i scrie:
"Femeia îşi pierdu răbdarea.
- Şi pînă atunci ce mîncăm? întrebă ea, şi-l apucă pe colonel de gulerul flanelei. Îl zgîlţîi cu putere.
- Spune-mi ce mîncăm?
Colonelul avu nevoie de şaptezeci şi cinci de ani - de cei şaptezeci şi cinci de ani ai vieţii sale, minut cu minut - ca să ajungă la această clipă. Se simţi pur, conştient şi invincibil la clipa în care răspunse:
-Rahat!"
- Şi pînă atunci ce mîncăm? întrebă ea, şi-l apucă pe colonel de gulerul flanelei. Îl zgîlţîi cu putere.
- Spune-mi ce mîncăm?
Colonelul avu nevoie de şaptezeci şi cinci de ani - de cei şaptezeci şi cinci de ani ai vieţii sale, minut cu minut - ca să ajungă la această clipă. Se simţi pur, conştient şi invincibil la clipa în care răspunse:
-Rahat!"
Ferma animalelor
S-a dat startul la nebunie! Demența a cuprins România. Îmbrăcați în straie curate de inchiziție nouă, adulatorii de cîini își dezarhivează intoleranța în doze de otravă sectaristă. Deocamdată le lipsesc intrumentele puterii prin care să-și exercite mînia. Altfel ar fi dezlanțuiți. În siajul fanatismului, barbariei. A devenit o erezie să nu-ți placă aceste animale. Imediat ești excomunicat, amenințat, blestemat, opozabil iubirii, divinității. A devenit un neajuns a fi om. Un handicap. Și nu e totul. Demența pluseză. Se fac tot felul de echivalări, corespondențe între faptele/drepturile/pedepsele oamenilor și cele ale cîinilor. Conform noii doctrine canine, ieșitul din casa e o lezare a drepturilor acestor patrupede. Eclectismul justificărilor dansează chiar și la brațul religiei. Ca și cum divinitatea, plictisită de fundamentul creației, a migrat în coasta acestor animale. Translația de la sufletul omului la cel al cîinelui s-a făcut pe cale de consecință.
Un copil a fost mîncat de cîini. În parc, nu în pădure. În secolul 21. Vă întrebați cine sînt vinovații? Bineînțeles că bunica, n-a știut doar că parcul nu e un loc de relaxare, ci o adevărată junglă. Trebuia să vină înarmată, pregătită de luptă. Sau copilul, doar a încălcat dreptul de proprietate, ca și cum acesta avea însușită toată măreția dreptului proprietății. Vă dați seama ce răspunsuri au găsit aceste vietăți!? Obloanele rațiunii au fost trase. Definitiv.
Un copil a fost mîncat de cîini. În parc, nu în pădure. În secolul 21. Vă întrebați cine sînt vinovații? Bineînțeles că bunica, n-a știut doar că parcul nu e un loc de relaxare, ci o adevărată junglă. Trebuia să vină înarmată, pregătită de luptă. Sau copilul, doar a încălcat dreptul de proprietate, ca și cum acesta avea însușită toată măreția dreptului proprietății. Vă dați seama ce răspunsuri au găsit aceste vietăți!? Obloanele rațiunii au fost trase. Definitiv.
Toți handicapații de umanitate au dezertat în iubiri paranoice, nocive, dezaxate, agresive. Toți incapabilii de umanitate au migrat în forme bolnăvicioase de aproximare a iubirii. Toți demenții s-au înhăitat la formele degenerative ale afecțiunii.
Feriți-vă de astfel de creaturi!
PS! Vinile sînt colective, vechi, coapte, alocabile, însă această ofensivă susținută, ineptă a iubitorilor de cîini sfidează rațiunea, bunul simț, esența normalului.
vineri, 6 septembrie 2013
cheta pentru rosia montana
ma gindeam ca daca tot e rost de protest pentru rosia montana si daca tot li se zbate inimioara pentru ecosistem, atunci baietii aia care sint impotriva proiectului sa puna mina de la mina si sa le plateasca salariile celor din zona. ca pret al sacrificiului comun. nu-i asa, baieti, ca puteti renunta la berea din centrul vechi?
dar cu aerul poluat de masinile idolatriei voastre nu faceti nimic?
dar cu aerul poluat de masinile idolatriei voastre nu faceti nimic?
miercuri, 4 septembrie 2013
corporatistii romani, specia campioana mondiala la prostie
reiterez: cei mai prosti romani sint "corporatistii". procentul e de 99,99. prostia lor e vecina cu infinitatea. cum prostia nu le e de ajuns, corpusul lor devine firma pe care o reprezinta. esuata specie!
vineri, 23 august 2013
Capitanul Cerului - Costica Stefanescu
La Craiova e razboi si-n Cer. Si tot cu minus. Capitanul a plecat Dincolo. Linga Ion Oblemenco, linga Petre Deselnicu, linga Zoli Crisan. Alaturi de Adrian Paunescu.
Nici jos nu-i mai bine. Lupte fratricide, orgolii, cuvinte, ura si lacrimi. Universitatea Craiova... clona ei. In fapt, atitea Universitati Craiova, citi suporteri.
Costica Stefanescu se transfera pentru a doua oara la Universitatea Craiova. De data asta definitiv si-n Definitiv. Macar craiovenii stiu sa plinga. S-au deprins cu asta.
Pentru acest ultim transfer n-a mai avut nevoie de nici o aprobare, de nici o semnatura a vreunui secretar de judet, de nici un acord al vreunui comandant de club, de nici o cerere scrisa. Pe vremuri juca in si pentru echipa. In fata Bolii, a Mortii esti singur. A incercat sa le fenteze, dar defensiva corpului sau era prea obosita. N-a vrut sa faca egal cu Moartea. A ales Golul spitalului. Un GOL egal cu toata durerea noastra...
marți, 13 august 2013
locul intilnirii a fost la jumatatea distantei dintre noi. intilnirea in sine a fost jumatate cedare dorintei, jumatate raspuns la acea tristete cu care ma coplesise si de care ma simteam intr-un fel vinovat. cu ceva timp in urma, in intreminabilele si irepetabilele noastre convorbiri telefonice, mi-a reprosat, opunindu-mi printr-un plins disperat egal cu toata singuratatea ei, ca nimeni nu face nimic pentru ea, lasind ca aceasta solitudine sa apese pe umerii mei ca o greutate imensa si la a carei gestionare nu am gasit alt raspuns decit promisiunea ca in curind si in sfirsit ne vom cunoaste. ea era creierul, impulsul, imboldul, organizatorul, eu un simplu receptacul, doua reprezentari a doua fiinte nefericite a caror intersectie urma sa fie o gasire neasteptata, dar binemeritata. ea dintr-o lume dupa propria inchipuire, eu din cealalta, ea cu entuziasm, eu cu timiditate, ea cu dezinvoltura, eu cu framintari, ea cu gingasie, eu cu teama, ea cu prapastia minciunii, eu cu limpezimea adevarului, ea cu stapinire de sine, eu cu prabusire, ea cu zi, eu cu noapte, ea solara, eu teluric. asa ne-am intilnit. bineinteles ca tot drumul am vorbit la telefon, ea eliberindu-se in tipete prelungi, pure, salbatice, pline de candoare, rupte parca din pacatul originar, dar care-mi amplificau pe de o parte temerile, pe de alta parte imi dadeau certitudinea si bucuria ca am rasplatit un suflet neimplinit. in fapt, continuam jocul care incepuse din nimic, cu infinite rezerve, eu fiindu-mi primul si cel mai considerabil obstacol, foc pornit dintr-o joaca, ce-i drept, o joaca pe care ea o programase, dar de care pe atunci n-aveam nici cea mai mica idee, obstacole multiplicate de propria mea situatie, de parca eram miza cine stie carui pariu nefericit. ne-am cunoscut inainte de a ne cunoaste. sau asa credeam. era atit de credibila incit m-am oferit pina in cele mai mici amanunte. luind in deridere orice gest, orice fapta, impingind ironia pina la limita explicitului, inventindu-ne in cele mai intime situatii, translatindu-ne in cele mai familiare circumstante, consumind minutele parca tuturor abonamentelor de telefonie din lume, devorind tot timpul de la facerea lumii pina la ora oboselii noastre din pragul unei noi zile, astfel ne-am petrecut o jumatate de an de intersectii intangibile, imaginate. in curind avea sa se intimple ceea ce ne imaginasem de nu stiu cite ori, distanta dintre noi se topea precum zapada sub greutatea unei ploi seci. am ajuns la destinatie inaintea ei. nu era cu mult in intirziere. un ultim telefon a pus la punct detaliile care aveau in sfirsit sa ne redea pe viu unul altuia. ca de obicei, am fost cu un pas in urma ei. eu pierzindu-ma in explicatii, in descrieri, in identificari, ea venind spre mine si intinzindu-mi mina, un "buna" pe care-l stiam pe de rost, dar atit de viu, atit de aproape de mine, eu intimidat, incropind citeva vorbe, probabil citeva stingacii la care mi-a zimbit pe masura previziunilor mele. asa a inceput o poveste...
joi, 1 august 2013
tortionarii de azi si de miine
romanii, in 90% din cazurile care le definesc existenta, actioneaza la gramada, la stimul, la comanda, nediferentiat, abuziv. sint solidari numai cind ultima picatura de umanitate le-a fost stoarsa, dar si atunci dupa un tipar, dupa o reteta alogena, se bucura cind se redescopera prin prisma unor baliverne identitare in cine stie ce fauritori de istorie, sint indignati de adincimea unor evidente numai cind farurile sint indreptate din interes spre astfel de fapte, nefiind insa deranjati de intensitatea adevarului traitor atita timp linga ei, acuza gregar, la general ca nu cumva sa fie identificati, traiesc in majoritatea timpului prin delegare, familia e alibiul favorit al oricarei lasitati, rafinamentul, automat, il gasesc in strainatate, o dulce farniente e opozabila coloanei vertebrale, sint zgomotosi cind cerul e senin, infinit de lasi in actiune.
dupa 24 de ani, aflam de existenta tortionarilor. ca sint printre noi si ne respira aerul. valuri de indignare la concurenta cu valurile de bere. toti ridica pumnii. chiar si tortionarii. e clar, ne-a prins din urma constiinta. peretele autismului s-a dizolvat. avem voce, avem coaie. condamnare, condamnare! ingeniosi pina la infinitate in metode de dictat pedepse. indeosebi pe bloguri, adica la fereala de asumarea datelor din buletin. ma si mir ca nu noi am fost aia de-am inventat ghilotina. la un popor atit de rotund in ortodoxie, mai sa cazi in sfinta milostivenie de atita intoleranta. ii luam iar la rind: maniu, mihalache, argetoianu, bratienii etc. macar asa ii mai bagam in poza cu esca si mindruta prin cartile de istorie. ca apoi sa-i uitam printre manele si hahaieli prezidentiale.
dupa vreo alti 24 de ani vom afla cu surprindere ca roata e rotunda. si iar vom urla de indignare, o indignare reglata de regizorul care joaca pe miini dibace sforile nevazute ale marionetelor. pina atunci, chiar si ultimii tortionari isi vor gasi finalul unei vieti tributare poate ca timpurilor, poate ca hazardului, poate ca mizeriei umane, poate ca regretelor tardive sau dimpotriva. dar nu-i nimic, tortionarii din noi, tortionarii de pe bloguri, tortionarii animalitatii noastre vor astepta prima usita pentru a intra pe scena fatalitatii unei specii ce se iluzioneaza cu sa fie bine si sa nu fie rau.
ps. jandarmii aia care bateau batrini, femei la protestele din 2012 nu tot ordine indeplineau? sau aia erau umani? sau aparau democratia, statul si toate cacaturile astea insirate de toti sobolanii care au capul doar pentru a nu le ploua in git?
dupa 24 de ani, aflam de existenta tortionarilor. ca sint printre noi si ne respira aerul. valuri de indignare la concurenta cu valurile de bere. toti ridica pumnii. chiar si tortionarii. e clar, ne-a prins din urma constiinta. peretele autismului s-a dizolvat. avem voce, avem coaie. condamnare, condamnare! ingeniosi pina la infinitate in metode de dictat pedepse. indeosebi pe bloguri, adica la fereala de asumarea datelor din buletin. ma si mir ca nu noi am fost aia de-am inventat ghilotina. la un popor atit de rotund in ortodoxie, mai sa cazi in sfinta milostivenie de atita intoleranta. ii luam iar la rind: maniu, mihalache, argetoianu, bratienii etc. macar asa ii mai bagam in poza cu esca si mindruta prin cartile de istorie. ca apoi sa-i uitam printre manele si hahaieli prezidentiale.
dupa vreo alti 24 de ani vom afla cu surprindere ca roata e rotunda. si iar vom urla de indignare, o indignare reglata de regizorul care joaca pe miini dibace sforile nevazute ale marionetelor. pina atunci, chiar si ultimii tortionari isi vor gasi finalul unei vieti tributare poate ca timpurilor, poate ca hazardului, poate ca mizeriei umane, poate ca regretelor tardive sau dimpotriva. dar nu-i nimic, tortionarii din noi, tortionarii de pe bloguri, tortionarii animalitatii noastre vor astepta prima usita pentru a intra pe scena fatalitatii unei specii ce se iluzioneaza cu sa fie bine si sa nu fie rau.
ps. jandarmii aia care bateau batrini, femei la protestele din 2012 nu tot ordine indeplineau? sau aia erau umani? sau aparau democratia, statul si toate cacaturile astea insirate de toti sobolanii care au capul doar pentru a nu le ploua in git?
luni, 29 iulie 2013
un an de la cea mai mare umilinta din istoria romaniei
... un an de la cea mai mare umilinta din istoria romaniei. cu atit mai dureroasa cu cit este incorporata marotei numite democratie. ue este egal cu (urss - centralizarea militara). intr-un fel, compenseaza nato. urss-ul devine pansament moral. cel putin era impus prin forta. acum ti se impune prin minciuna imbracata in umanitate, in civilizatie, in valori eterne. aparenta a inlocuit dictatul. perversitatea democratiei consta in faptul ca nu-ti ofera nici o curte de apel. esti executat cu toate drepturile omului de partea ta. democratia e un fel de biserica din vremea inchizitiei. democratia se negociaza precum curvele ieftine care emit axiome morale din postura de mamicute.
... ne-au facut ca pe prosti. intii ne-au impus cvorumul. si-au dat mina peste recomandarile comisiei de la venetia, bagindu-ne pe git contrariul obiectului de activitate al alora. apoi au invalidat legea referendumului. cu o erata semnata pe sestache la o ora cind spargatorii de case se pun la masa sa-si numere prada. asta n-a fost totul. au bagat sub pres un recensamint egal cu indeplinirea cvorumului din orice pozitie. mai aveam putin si deveneam un popor de vreo cinci-sase sute de milioane de cetateni. daca mai dura o saptamina, bateam poporul chinez. piciorul in moalele capului ni l-a dat un boschetar american care jongla cu cifrele mai ceva ca soros cu miliardele. ne-a aruncat din cot o frauda de 2,5 milioane de voturi. slugile cu diploma de procurori s-au activat in a sustine dementa. cu biblia la purtator. din directia unei institutii grotesti, devenita peste noapte religie constitutionala, un grajdar s-a usurat pe noi, udindu-ne cu maretia dreptului din cap pina-n picioare. o alta coechipiera, fosta spagara la examenele de admitere, s-a contrazis pe sine insasi minus citeva saptamini. cam atit i-au trebuit aspaziei pentru a vomita contradictii nepuse de nimeni in gura ei. probabil ca pe patul de moarte o sa fie egala cu maica tereza. dar pina la copirseu, a votat cu mina binevoitoare a securitatii. de atunci si de acum. demisiul s-a reales. cu vot de la merkel, licurici si barroso. nu si de la popor...
... ne-au facut ca pe prosti. intii ne-au impus cvorumul. si-au dat mina peste recomandarile comisiei de la venetia, bagindu-ne pe git contrariul obiectului de activitate al alora. apoi au invalidat legea referendumului. cu o erata semnata pe sestache la o ora cind spargatorii de case se pun la masa sa-si numere prada. asta n-a fost totul. au bagat sub pres un recensamint egal cu indeplinirea cvorumului din orice pozitie. mai aveam putin si deveneam un popor de vreo cinci-sase sute de milioane de cetateni. daca mai dura o saptamina, bateam poporul chinez. piciorul in moalele capului ni l-a dat un boschetar american care jongla cu cifrele mai ceva ca soros cu miliardele. ne-a aruncat din cot o frauda de 2,5 milioane de voturi. slugile cu diploma de procurori s-au activat in a sustine dementa. cu biblia la purtator. din directia unei institutii grotesti, devenita peste noapte religie constitutionala, un grajdar s-a usurat pe noi, udindu-ne cu maretia dreptului din cap pina-n picioare. o alta coechipiera, fosta spagara la examenele de admitere, s-a contrazis pe sine insasi minus citeva saptamini. cam atit i-au trebuit aspaziei pentru a vomita contradictii nepuse de nimeni in gura ei. probabil ca pe patul de moarte o sa fie egala cu maica tereza. dar pina la copirseu, a votat cu mina binevoitoare a securitatii. de atunci si de acum. demisiul s-a reales. cu vot de la merkel, licurici si barroso. nu si de la popor...
sâmbătă, 20 iulie 2013
In memoriam - Adrian Paunescu
Iesirea din soba - Adrian Paunescu
Noi, care ca lemne fusesem aruncati in soba,
noi, care ca vreascuri, ca aschii si ca butuci,
noi, care ca flacara, noi care ca scrum si cenusa,
noi, care incalzeam intreg acest acordeon
al dumneavoastra,
noi, care ne vedeam linistiti de treaba
in soba cuvenita fiecaruia sau unora dintre noi,
noi, care n-am protestat niciodata
(da, erau prea multi oameni, trebuia
sa fie cineva si lemn si vreasc si aschie si butuc)
noi care - teracota sau nu - soba o respectam,
noi care - tantos sau pravalit - hornul il
suiam cu fumul fibrei noastre,
noi care stiam
ca nu sintem lemne, nici vreascuri, nici aschii,
dar acceptam sa ne facem ca sintem,
noi care ne nascusem la fel
ca si gospodarii presupuselor odai cu sobe
deodata am inteles ca e vara
si ca isi bate cineva joc de noi,
cheltuindu-ne in plina canicula.
Atunci, cu scafirliile pe jumatate arse,
vaduvi si turbulenti, cioate inabusite,
aratindu-ne dintii sparti de jeratic,
am izbucnit din soba,
afara, afara,
in presupusele dumneavoastra odai.
Unde sinteti frigurosilor? Nici urma
de iarna, turture linga turture negru,
crengile adevaratilor copaci.
Ardeam in sobe batjocoritoare
noi, oameni in toata firea,
noi, oameni care, intr-un moment istoric,
creduli si gingavi, credeam ca n-are cine
incalzi aceste sobe de pripas.
Intr-o padure, vara, cind pasarile
lumii se rostogolesc pe broboanele de sudoare
ale lui Dumnezeu,
intr-o padure - in canicula apasatoare -
trosnea in sobe, in ridicole sobe,
salele noastre aprindeau focul
unei farse groase, unei umilinte.
Unde sinteti voi, frigurosilor? Mai auzim
hohote de ris undeva, in casele
ingropate in racoarea poienilor.
Si cu scafirliile pe jumatate arse,
cu piciaorele arzind, semnalizind din miinile
acestea pline de cenusa,
o luam dupa voi prin padure,
arzind, flacara linga flacara,
prin padurea ce-ncepe si ea
sa arda pe ruinele
sobelor batjocoritoare, in care fusesem inchisi,
lemne, vreascuri, aschii, butuci,
intr-un moment istoric.
Noi, care ca lemne fusesem aruncati in soba,
noi, care ca vreascuri, ca aschii si ca butuci,
noi, care ca flacara, noi care ca scrum si cenusa,
noi, care incalzeam intreg acest acordeon
al dumneavoastra,
noi, care ne vedeam linistiti de treaba
in soba cuvenita fiecaruia sau unora dintre noi,
noi, care n-am protestat niciodata
(da, erau prea multi oameni, trebuia
sa fie cineva si lemn si vreasc si aschie si butuc)
noi care - teracota sau nu - soba o respectam,
noi care - tantos sau pravalit - hornul il
suiam cu fumul fibrei noastre,
noi care stiam
ca nu sintem lemne, nici vreascuri, nici aschii,
dar acceptam sa ne facem ca sintem,
noi care ne nascusem la fel
ca si gospodarii presupuselor odai cu sobe
deodata am inteles ca e vara
si ca isi bate cineva joc de noi,
cheltuindu-ne in plina canicula.
Atunci, cu scafirliile pe jumatate arse,
vaduvi si turbulenti, cioate inabusite,
aratindu-ne dintii sparti de jeratic,
am izbucnit din soba,
afara, afara,
in presupusele dumneavoastra odai.
Unde sinteti frigurosilor? Nici urma
de iarna, turture linga turture negru,
crengile adevaratilor copaci.
Ardeam in sobe batjocoritoare
noi, oameni in toata firea,
noi, oameni care, intr-un moment istoric,
creduli si gingavi, credeam ca n-are cine
incalzi aceste sobe de pripas.
Intr-o padure, vara, cind pasarile
lumii se rostogolesc pe broboanele de sudoare
ale lui Dumnezeu,
intr-o padure - in canicula apasatoare -
trosnea in sobe, in ridicole sobe,
salele noastre aprindeau focul
unei farse groase, unei umilinte.
Unde sinteti voi, frigurosilor? Mai auzim
hohote de ris undeva, in casele
ingropate in racoarea poienilor.
Si cu scafirliile pe jumatate arse,
cu piciaorele arzind, semnalizind din miinile
acestea pline de cenusa,
o luam dupa voi prin padure,
arzind, flacara linga flacara,
prin padurea ce-ncepe si ea
sa arda pe ruinele
sobelor batjocoritoare, in care fusesem inchisi,
lemne, vreascuri, aschii, butuci,
intr-un moment istoric.
vineri, 5 iulie 2013
boschetarul şi matematica
boschetarul de la cotroceni taie bilete la suprapreţ pentru un circ de mîna a doua. are şi cui. pentru el, propunerile pentru modificarea constituţiei reprezintă capriciile unei găşti. o gaşcă de 7,4 milioane de votanţi. matematica lui, în care un ccr e mai mare ca 7,4 milioane, nu numai că e una îndrăzneaţă, ci şi confirmată. de nişte indivizi care din matematica lui cauchy au reţinut doar mărginirea şi monotonia. numai că băieţii aleşi să restabiliească teorema bunului simţ în ţara unde domneşte măreţia dreptului bat în crucea matematicii noastre cu nesimţirea tuturor axiomelor de pe pămînt, inventînd parabole şi matrice de coabitare.
umblînd cu ranga la supapele regulilor adunării, boschetarul ne va preda cum să ne trezim definitiv cu semnul minus infinit înfipt în băsul istoriei şi cu semnul plus pus pe mormîntul respiraţiei noastre.
umblînd cu ranga la supapele regulilor adunării, boschetarul ne va preda cum să ne trezim definitiv cu semnul minus infinit înfipt în băsul istoriei şi cu semnul plus pus pe mormîntul respiraţiei noastre.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)