Pe 5 noiembrie se fac doi ani de tulburătoare neîmpacare cu viaţa, cu dispariţia, cu sensul, cu mersul lumii, cu neputinţa în faţa acestui pămînt pofticios care ne vrea pe fiecare în parte...
"O, cît de repede se face toamnă,
mult peste floare, puţin peste ghimpi,
aud cuvintele cum se îndeamnă
să-l nască pe Domnul Acestei Limbi.
Atunci iubirea dintre cuvinte,
iubirea dintre noroi şi rai,
iubirea dintre frig şi fierbinte,
îl naşte pe Domnul Acestui Grai.
Cînd unul geme şi altul contemplă,
vine furtuna, norii se coc,
înscăunîndu-l pe popa de treflă,
pe antonpannul fără noroc,
ce este şi Domnul Acestui Joc."
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu