dezabonarea de la normalitate

departarea, traita pina in 1989, de modelul occidental a creat idolatrii medicore. orice boritura occidentala e lustruita, impachetata si pusa sub perna. ba chiar periata cu gesturi de sacralitate, si, nu de multe ori, aparata pina la fanatism cu tot felul de clisee, de maniheisme caraghioase, contagioase.

nulitatile au un apetit grozav de a-si face relicve din fecalele occidentului, iar occidentul nu intirzie in gestul de a le intari aceasta coprofagie. plus ca le raspunde cu o portie mare de colonizare la care berbecii nu numai ca nu gindesc sa se opuna, ci chiar li se pare o datorie sa si-o puna, precum un jug, pe dupa umeri, scutindu-i pe stapini de gestul inhamarii. sintem in momentul in care chiar si indiferenta occidentului pare o noima axilogica pentru neofitii jugului. insomnia nulitatilor s-ar declansa numai in momentul in care nu cumva saliva occidentalului sa nu cada direct pe fata lor.

rebusul social a devenit un tarim in care definitiile sint cioturi ale enervarii unor parveniti care se tot incurca in solutiile propuse. incrucisarile de cuvinte curg numai pentru a aduna noroiul si aluviunile nulitatilor, dar niciodata pentru a descifra palierele vindecarii.

dupa ce au furat cu toate bratele oportunismului, musai sa opuna si tupeu. si picioare in coastele celui care nu s-a invrednicit sa cedeze din substanta sinelui. iar asta in timp ce occidentalii se inchid in ipocrizie si cultiva, in continuare, orbirea.

dezabonarea de la normalitate pare culoarul pe care alearga haotic aceste nulitati cu genunchii zdreliti de la atitea matanii batute in fata cosmopolitismului ieftin. o dezabonare care le inchide ultima usa spre treapta vindecarii!