de ce are nevoie societatea romineasca...

voi puncta citeva ipoteze de lucru pentru depasirea actualei situatii rominesti:
- concentrarea eforturilor financiare, pragmatice, programatice pentru conturarea viabila a trei piloni esentiali pentru viitorul acestei tari: 1) cercetarea; 2) sanatatea; 3) protectia sociala. cele trei domenii trebuie sa constituie tinta tuturor masurilor pe care un guvern responsabil trebuie sa le aiba in arsenalul politicilor pe care le practica; numesc domeniile enumerate ca fiind majore pentru existenta unei natiuni, deoarece defectarea lor poate genera distrugerea esentei unei natiuni;
- identificare si definirea domeniilor secundare, domenii care sa asigure si sa constituie reperele identitatii economiei rominesti; ele vor fi cele care vor genera particularitatea economiei nationale, cele ce vor aduce avantajul competitiv in sistemul economiei mondiale; la o prima vedere, s-ar putea individualiza citeva sectoare cu potential de valorificare: investirea in infrastructura; agricultura (insa totul trebuie privit cu metodele analizei si nu pe baza unei creditari nefondate, hazardate);
- lupta impotriva saraciei; imediat trebuie abandonate toate politicile care vizeaza numai categoriile sociale deja avantajate (renuntarea la impozitul unitar, etapizarea raspunderii sociale, a contributivitatii fiscale); trebuie limitat caracterul de propaganda al asa-zisei "clase de mijloc", in fapt cea mai nepotrivita modalitate de fundamentare a mediocritatii; toti cetatenii unei tari trebuie sa tinda spre limita superioara a dezvoltarii, nu sa ramina in modelarea unei medii relativ convenabile;
- analiza diagnostic a situatiei actuale a economiei in vederea identificarii resurselor antropice, naturale cu potential de valorificare, a identificarii capacitatii de exploatare a resurselor, a identificarii suportabilitatii, pe termen lung, a modului de gestiune a mediului natural;
- lupta impotriva furtului national; aplicarea masurilor radicale se impune ca o necesitate de eliminare a tuturor modalitatilor de a spolia, de a jefui, de a insela, de a obtine avantaje nemeritate, de a parazita societatea; nici o concesie nu trebuie luata in considerare;
- construirea unei societati a "meritocratiei"; criteriul natural al ascensiunii in orice domeniu de activitate trebuie sa fie examenul de validare, oricarei functii asociindu-i-se evaluarea morala, profesionala, creativa;
- adoptarea unei linii radicale, de maxima intransigenta in eliminarea anormalitatii din societate (sanctionarea incalcarii regulilor de buna-cuviinta, interzicerea unor curente subculturale, interzicerea mijloacelor de propaganda a acestei anormalitati).

ce mai aflu de la tv

din comentariile "imbecililor-tv" (prezentatorii tv) aflu lucruri noi:
- de existenta unui nou cuvint in limba romana: verbul "a vipera"; ca semidocta (una de pe la realitatea tv) a vrut sa spuna "a vitupera" e lesne de inteles, insa impaunarea ei verbala iti lasa impresia ca rosteste cel mai grav cuvint din istoria omenirii;
- David Poisson e un schior francez; numai ca ai nostri comentatori ii pronunta prenumele in acord cu fonetica engleza: ˈDeɪvɪd; bine ca nu i-au contaminat si numele! cum ar fi sunat enuntul: "acum concureaza schiorul francez ˈDeɪvɪd `Pɔɪzn"?;
- cum substantivul feminin "presedintie" s-a transformat in "presedentie"; ca si cum am spune presedente si nu presedinte;
- de lipsa oricarui acord gramatical: "ora doisprezece" in loc de "ora douasprezece", "doisprezece fete" in loc de "douasprezece fete"...si tot asa;
- ca aproape nimeni nu stie ca se spune: "i-am dat baiatului celui bun..." si nu "i-am dat baiatului cel bun..."; tot problema de acord;
- ca e depasit sa rostesti "sincronizare" (sincronizare a gesturilor, a trupului, a emotiilor) in conditiile in care avem cuvintul: timing.

in schimb, "imbecilii-tv" rid de gafele lui vanghelie...putin spirit critic, tovarasi lingvisti!

constatare

din multe puncte de vedere rominia a ajuns copia modelului american de societate. adica o societate amorfa cu foarte multi prosti. dar exista si o diferenta majora.
societatea americana isi permite sa aiba o populatie imbecila, contrabalansind prin doua masuri:
1) existenta unei elite valoroase;
2) programul de recrutare a "virfurilor extra-nationale".
rominia nici nu promoveaza, nici nu are posibilitatea financiara de a-si construi un astfel de program. mai mult, nu e nimeni interesat de asa ceva.
optica generala a rominilor e aceea de a se descurca. in masura in care reusesc acest lucru, practic isi valideaza componenta existentiala. un simulacru al organicitatii vietii. rominii sint dintre cei care au reusit sa echivaleze doua verbe cu functionalitati diferite: "a se descurca" si "a se desarvirsi". prin urmare, nu mai exista componenta depasirii, ci doar cea a supravietuirii. nimic din intensitatea demersului de acumulare intelectuala nu se mai regaseste in echilibristica vietuirii. totul decurge intr-un registru microscopic, lipsit de valoare, lipsit de maretie, lipsit de componenta amprentei istoriei. se traieste animalic, instinctual, docil, multi fiind pusi in situatia de a nu-si antrena o componenta definitorie a omului: capacitatea de reflectie.
la nivel de vizibilitate imediata, avantajul e de partea ambelor parti implicate in aceasta poveste: atit al formatorilor acestor comportamente, cit si al celor care sint vizati de formatori. primii se dispenseaza de o presiune permanenta, asigurindu-si libertatea de a-si face jocurile in voie, ultimilor creindu-li-se ideea de necesitate, de utilitate.
pe termen lung...dezastru.

lectia "ion iliescu"

sint incintat de discursul (de la congresul psd) lui ion iliescu, de tusele ideologice pe care le-a punctat, de capacitarea temelor subscrise zonei sociale, de consecventa mesajului stingist, de adevaratul continut al socialismului!
continutul unui partid are ca rezervor de exprimare cuantificarea optiunilor celor caruia i se adreseaza si pe care il reprezinta. un partid unificat in jurul unor nume e o institutie a inutilitatii.
un partid fara radacina populara e nul in demersul reprezentativitatii.
un partid e o lupta a ideilor pe care le reprezinta.

nici urma de vinovati

am fost la tara. neschimbat. ca saracie. gresesc. mai multa saracie. am recunoscut aproape toti oamenii copilariei mele. intr-un fel ai zice ca-s neschimbati. in fapt, cu doisprezece ani mai batrini. mai batrini si mai saraci. tablou al deznadejdii, tablou al revoltei. al disperarii. pentru ei e un dat. pentru mine revolta si neputinta. o sa moara unul cite unul. si nici urma de vinovati. ca intotdeauna, mortul e cel in cauza.
erau saraci de pe vremea comunismului. administrau saracia. a venit revolutia. unii si-au primit pamintul. tot saraci. au venit integrarile, aderarile. tot saraci. mai saraci. mai saraci si mai batrini. mai pustii, mai ignorati, un capat de lume, sfirsitul lumii, reverberatia nimicirii. si nici urma de vinovati.
cu timpul vor fi pamint. un pamint secetos, hranit numai cu moartea lor, un pamint respectat, dar care niciodata nu i-a respectat, un pamint care le-a vazut povestea, dar care nu a vrut sa le-o inteleaga. l-au iubit mai mult decit s-au iubit...ei, infinit de saraci...si nici urma de vinovati...

isi iubesc creatorii creatia?

unii da, altii nu. unii pina la autodistrugere, altii pina la distrugerea propriei creatii. unii din fanatism, altii din fatalism. unii pentru a se iubi pe ei insisi, altii pentru a fi iubiti. dumnezeu a creat omul. si nu l-a iubit. l-a ispitit, l-a incercat, atitea piedici incit nici o saminta moarta nu ar rodi. pygmalion a creat-o pe galateea. si a iubit-o. s-a sufocat sub valurile visarii, implorind-o pe venus sa-i insufleteasca creatia. si venus i-a raspuns chemarii. dumnezeu a creat omul, si pentru ca nu l-a iubit, i-a dat liberul arbitru. un copil ratacit in labirintul creatorului, un copil al fricii, un copil al dorintelor, un copil al foamei. dumnezeu vrea dovezi, pygmalion dovedeste. primul vrea sacrificiu, sacrifica...in numele iubirii. al doilea...doar iubeste.

despre socialism si comunism

pentru cei mai nestiutori dintre noi: nu va mai ambalati, cind discutati despre comunism insusiti-va si informatiile necesare abordarii unui astfel de subiect!
o sa fac unele precizari, nu prea multe, dar cit sa disloce umbra de pe creierul unora:
1) nu trebuie confundati termenii: socialism si comunism;
2) socialismul reprezinta o etapa in calea infaptuirii comunismului, adica o cale de tranzitie;
3) comunismul reprezinta o societate lipsita de clase sociale, lipsita de structurile aferente statului;
4) comunismul incorporeaza si o idee de anarhie: lipsa statului;
5) in adevaratul sens al cuvintului, pina acum, toate tarile revendicate de la acesti termeni au avut implementat un sistem socialist, nicidecum unul comunist;
6) in diferentierea celor doi termeni trebuie plecat de la origini: comunismul de la comunitate, socialismul de la societate;
7) exemple de comunism: cel al comunei primitive, cel al kibuturilor din desertul negev din israel, cel al eschimosilor;
8) exemple de socialism: URSS-ul, tarile de est in perioada 1945-1989.

pa, pa ignorantilor!

nu inteleg acest popor...

cum se face ca rominia e o tara cu aproape 10 milioane de persoane asistate social, dar optiunea lor ideologica e de dreapta (ultimele alegeri parlamentare arata ca peste 50% din totalul votantilor au optat pentru dreapta politica)?
oameni ajutati de stat sa supravietuiasca, dar care crediteaza capitalismul, oameni care traiesc la limita saraciei (in rominia rata riscului saraciei e de 23% din totalul populatiei; in europa, media e de 17%), dar care se incorporeaza in masa celor care ii priveaza de sanse, oameni care ii pling pe bogati, oameni care isi investesc ideea de bunastare in jocuri de noroc, in potentiale cistiguri - cam asa arata imaginea rominiei.
asta spune totul despre micimea acestui popor, despre gindirea lui nearanjata, despre modul complicat de a cunatifica si de a transforma privatiunile in mit, de a le incarca cu necesitate, suferind de complexul lipsei. rominii traiesc intr-o continua "recuperare" a viselor parintilor, a insucceselor acestora pe care si le raporteaza la propria viata, a copilariei, a neajunsurilor, incercind sa surmonteze, sa arda distantele normale ale developarii vietii. pe undeva e explicabil, dar sa faci din asta un mod de existenta, e prea mult.
nu pot sa inteleg acest popor care inca viseaza la rasturnari ale istoriei, care inca nu si-a depasit in intregime feudalismul existetial.

mizez pe comunism

capitalismul e o boala, proiecţia demenţei umane în raport cu semenii. dar biserica îl creditează, ea însăşi fiind o boală cu tradiţie. mi-am epuizat toate căile de analiză pentru a descifra îndîrjirea cu care biserica apăra capitalismul. e vorba de supremaţie. unul, şi anume capitalismul, îi garantează supremaţia, coabiteză, celălalt, comunismul, îi confiscă obiectul de propagandă. de aici e simplu de tras concluzia.
şi socialismul şi biserica propovăduiesc egalitatea oamenilor. primii concret, ultimii din ipostaza unei promisiuni. unii aici, ceilalţi în cer. pînă acum, şi unii şi ceilalţi au eşuat. primii din lipsă de pregătire, ultimii pentru că nu aveau cum să nu eşueze.
cînd omul o să-şi depăşească sfera de primitivism existenţial (foamea, teama, dorinţa) să vedeţi cîte biserici o să se prăbuşească, cîte conştiinţe vor fi salvate, ce eliberată va fi libertatea de orice condiţionare conjuncturală!
pînă atunci, mizez pe comunism.

putina politica

postez un fragment dintr-un editorial al lui cristian tudor popescu:
<<"Încetaţi cu obscurantismul şi misticismul, tovarăşi!" Am aşteptat aceste cuvinte ale d-lui Ion Iliescu ca la agenţia de pariuri. Ele au venit, sub forma: "Ne întoarcem la Nostradamus? Suntem în secolul XXI!" Bătrânul materialist dialectician este singurul din PSD care a zis-o răspicat. Ceva îmi spune că, dacă parapsoii îşi trimiteau fluxurile asupra ţestei d-lui Iliescu, le primeau înapoi reflectate total de le rupeau capetele.>>

intelegeti care e diferenta intre ion iliescu si asa-zisii politicieni?
mai mult, mergeti la o conferinta tinuta de ion iliescu si o sa ramineti surprinsi de vigoarea argumentatiei, de calitatea informatiilor, de sfera preocuparilor, de fidelitatea fata de ideologia insusita.
in contrapondere, imaginati-va in preajma lui basescu: fundal sonor sustinut de behaiala manelistilor, subiecte minore, pixeli voit insultatori, hahaieli stupide, aplaudaci pupindu-l in cur pe comandant...o sindrofie a mocirlei.

o mizerie de pelicula: avatar

am descarcat filmul avatar. nu am avut rabdare sa vad mai mult de doua-trei minute. nu m-a convins. o mizerie careia i s-a facut multa publicitate, cu niste maimutoi care nu stiu a cita oara invadeaza un spatiu (sper ca nu pe cel vital, nici pe cel inchis al lui lucian raicu), cu multe efecte speciale, facut cu multi bani pentru multi bani. de pe linga isteria asta, intreb: care din maimutoii aia o sa ia premiul oscar? de fapt nici asta nu ma intereseaza. dar vad multi gagauti care preiau comentariile unor dobitoci si afirma, confirmindu-si micimea: vai, ce film, viitorul!
baaaaaaaaaaaaaaaaaaa, mai cititi si carte adevarata, oamenii nu au ajuns nici macar pe marte si noi ne impaunam cu proiectii inutile!
sa reproduc un comentariu apologetic: "mama, frate, ce film, frate, e tare, ce efecte, sa-l vezi la x-dimensiuni, ce senzatii, frate, viitorul, frate, parca esti in film..."
sincer, nu vreau sa-l vad nici doi-d, nici x-d, nici cu bani, nici fara, desene animate sint destule, filme, de asemenea, dar pina acolo mai am o tona de carti.

fragment din "demonii" de feodor dostoievski

"demonii" e unul dintre cele mai frumoase romane ale literaturii universale. eu il consider cel mai "negru" roman scris vreodata. el subsumeaza si cel mai "negru" personaj existent in ansamblul personajelor marii literaturi. dar nu la acest personaj ma voi referi acum, nici macar la tesatura acestui roman. pe linga atitea superlative, mai incape unul: romanul contine poate cel mai frumos capitol din tot ce s-a scris pina acum. are idee, are psihologie, are nerv, are indoiala, are speranta, are doua personaje cu linia proprie a evolutiei, fara a-si imprumuta vreo clipa constructul interior, are dualitate, are negatie, are tensiune, dramatism, absurd...e un capitol identic cu viata. kirilov pe de o parte, piotr stepanovici pe de alta parte. primul, idealist, devastat de ideea de "om", al doilea, concret pina in cele mai mici amanunte. kirillov vrea sa se sinucida pentru a da un exemplu de "suveranitate a vointei", e sovaitor, intelege necesitatea existentei lui dumnezeu, dar nu crede in existenta lui (in aceasta lupta se deconteaza si actul sinuciderii), cele doua idei nu pot convietui intr-un om rational; in absenta lui dumnezeu, se ridica pe sine la acest statut.
piotr stepanovici e dominator, razbunator, prudent, tactician.
iata un fragment genial, genial, genial (prima replica ii apartine lui piotr stepanovici):

"— Am impresia că te lauzi în faţa mea prin aceea că te vei împuşca?
— Întotdeauna mă mira faptul că toţi continuă să trăiască, nu-i auzi remarca Kirillov.
— Hm, să zicem că e o idee, dar...
— Maimuţoiule, îmi cînţi în strună ca să mă subjugi. Taci, nu vei înţelege nimic. Dacă nu există Dumnezeu, atunci eu sînt Dumnezeu.
— Tocmai acest punct nu l-am putut înţelege niciodată la dumneata: prin ce eşti Dumnezeu, adică?
— Dacă Dumnezeu există, atunci totul e în voia lui, şi din această voinţă eu nu pot ieşi. Dacă nu există, înseamnă că totul este în voinţa mea, şi eu sînt dator să-mi afirm voinţa supremă absolut liberă,
— Voinţa absolut liberă? Şi de ce eşti dator?
— Pentru că întreaga voinţă a devenit a mea. E posibil ca nimeni din toată planeta aceasta, desfiinţîndu-l pe Dum¬nezeu şi crezînd în puterea absolut liberă a voinţei sale su¬verane, să nu îndrăznească să-şi afirme această voinţă abso¬lut liberă, în sensul ei integral? Ca şi cum un sărac ar primi o moştenire şi speriindu-se n-ar îndrăzni să se apropie de sac, considerîndu-se neînstare de a-l stăpîni. Vreau să-mi afirm voinţa absolut liberă. Chiar dacă voi fi singurul, dar o voi face.
— Fă-o atunci.
— Sînt dator să mă împuşc, pentru că expresia integrală a voinţei mele suverane absolut libere ar fi să-mi pun capăt zilelor singur.
— Dar nu eşti singurul care te omori; există mulţi sinuci¬gaşi.
— Din anumite cauze. Dar fără nici un fel de cauză, ci numai pentru a afirma libertatea deplină a voinţei suverane, o voi face numai eu.
„Nu se va împuşca", se gîndi iar Piotr Stepanovici.
— Ştii ce, remarcă el iritat, în locul dumitale eu aş de¬monstra această voinţă absolut liberă, omorînd pe altcineva şi nu omorîndu-mă pe mine. Ai fi devenit în felul acesta util. Şi-ţi voi indica pe cine anume, dacă nu te sperie acest lucru, în cazul acesta nu te mai împuşca astăzi. Am putea să ne în¬ţelegem.
— A omorî pe altcineva ar fi punctul inferior extrem al voinţei mele absolut libere, şi pe acest punct extrem te afli tu. Eu nu sînt tu: eu tind spre punctul extrem superior şi mă voi omorî pe mine însumi.
,.Rodul meditaţiei sale proprii", murmură mînios Piotr Stepanovici.
— Sînt obligat să afirm necredinţa, continua să se plimbe prin cameră Kirillov. Pentru mine nu există o idee supe¬rioară aceleia că Dumnezeu nu există. In sprijinul meu stă istoria omenirii. Omul n-a făcut altceva decît să-şi născoceaşcă un Dumnezeu, pentru a putea trăi fără să se ucidă; în aceasta constă întreaga istorie universală de pînă acum. Sînt primul în întreaga istorie universală care n-am voit să-mi născocesc un Dumnezeu. Să se afle acest lucru o dată pentru totdeauna.
„Nu se va împuşca", gîndi cu nelinişte Piotr Stepanovici.
— Dar cine să afle? îl aţîţă el. Nu sîntem aici decît eu şi dumneata; Liputin poate?
— Toţi trebuie să afle; vor afla toţi. Nu este nimic tăinuit care nu va fi cunoscut. A spus-o el.
Şi cu extaz febril Kirillov arătă spre icoana Mîntuitorului, în faţa căreia ardea candela. Piotr Stepanovici se înfurie.
— Va să zică, tot mai crezi în el, ba ai aprins şi candela; nu cumva „pentru orice eventualitate"?
Kirillov nu-i răspunse nimic.
— Ştii ce ţi-aş spune eu: am impresia că tu crezi mai mult chiar decît un popă.
— În cine să cred În el? Ascultă, se opri Kirillov rămînînd cu privirea fixă plină de extaz aţintită în gol. Ascultă, o idee grandioasă: a existat pe faţa pămîntului o zi şi în centrul pămîntului, trei cruci. Unul de pe cruce credea atît de mult încît i-a spus celuilalt: „Astăzi vei fi cu mine în rai". Se sfîrşi ziua, amîndoi muriră, porniră şi nu găsiră nici raiul, nici învierea. Cele spuse nu se adeveriră. Ascultă: omul acesta era spiritul cel mai sublim de pe faţa pămîntului, con¬stituia însăşi raţiunea lui de a fi. Întreaga planetă, cu tot ce există pe suprafaţa ei, fără acest om nu este decît o nebunie. N-a existat nici înainte, nici după el unul asemenea lui şi nici¬odată, pînă la această minune. Tocmai de aceea este o mi¬nune, pentru că n-a existat şi nu va exista unul ca el nici¬odată. Iar dacă este aşa, dacă legile naturii nu l-au cruţat nici pe acesta, nefiindu-le milă nici de propria lor minune, ci l-au obligat şi pe dînsul să trăiască în mijlocul minciunii şi să moară pentru minciună, înseamnă că întreaga planetă este o minciună, se întemeiază pe minciună şi pe o ironie stupidă, înseamnă că înseşi legile planetei sînt o minciună şi o farsă diavolească. Ce rost are atunci să trăieşti, răspunde, dacă eşti om?
— E un alt aspect al problemei. Mi se pare că ai con¬fundat aici două cauze diferite; ceea ce este departe de a oferi o certitudine. Dă-mi voie însă, să zicem, că dumneata eşti Dumnezeu?! Să zicem că s-a terminat minciuna şi dumneata ai ajuns să-ţi dai seama că toată minciuna provine din faptul că a existat pînă acum alt Dumnezeu. Mai departe?
— În sfîrşit, ai înţeles! strigă Kirillov entuziasmat. Va să zică, se poate înţelege, dacă şi unul ca tine a înţeles! îţi dai seama acum că salvarea tuturor stă în a demonstra această idee. Cine s-o demonstreze? Eu! Nu înţeleg cum a putut pînă acum un ateist, ştiind că nu există Dumnezeu, să nu se omoare imediat? Să-ţi dai seama că nu există Dumnezeu şi să nu-ţi dai seama imediat că tu însuţi ai devenit prin aceasta Dum¬nezeu, este o inepţie, altminteri te omori imediat. În momen¬tul cînd ai ajuns însă la această conştiinţă — tu eşti domn şi împărat şi nu te vei omorî, ci vei trăi în gloria cea mai sublimă. Şi numai acela care primul a ajuns conştient de aceasta trebuie să se omoare singur neapărat, altfel cine va începe şi va demonstra? Eu mă voi omorî negreşit, pentru a începe şi a demonstra. Eu sînt deocamdată Dumnezeu fără voie şi sînt nefericit, pentru că sînt obligat să-mi afirm voinţa suverană absolut liberă. De aceea omul a fost pînă acum atît de nefericit şi sărac, pentru că s-a temut să-şi afirme punctul capital, al voinţei absolut libere, şi se manifesta astfel numai periferic, ca un şcolar. Sînt foarte nefericit, pentru că mă tem groaznic. Frica este blestemul omului...Dar îmi voi afirma libertatea absolută de voinţă, sînt obligat să cred că nu cred. Voi începe şi voi termina, şi voi deschide porţile. Şi voi salva. Numai acest lucru va salva pe toţi oamenii şi în generaţia următoare chiar îi va regenera fiziceşte; pentru că în înfă¬ţişarea lui fizică de acum, după cum mi-am dat seama eu, omul nu poate exista fără Dumnezeul anterior. Timp de trei ani am căutat atributul dumnezeirii mele şi l-am găsit: atri¬butul dumnezeirii mele este Voinţa suverană, absolut liberă! Iată tot prin ce aş putea să-mi demonstrez, în punctul esen¬ţial, nesupunerea şi totodată libertatea mea nouă înfricoşă¬toare. Pentru că este într-adevăr înfricoşătoare. Îmi pun ca¬păt zilelor, ca să-mi afirm nesupunerea şi libertatea mea cea nouă înfricoşătoare."

a te ambala, mai corect a te enerva, iata un motiv de a fi pus la zid, o cantitate suplimentara de rotite care se invirt dezechilibrat, n-am putea spune in sens contrar, caci, in acest caz, nu am mai avea de-a face cu o miscare de rotatie, ci cu un colaps, cum spuneam, acele rotite care in loc sa genereze miscarea rectilinie a calmului, genereaza o accelerare a tensiunii interioare, care, la rindul ei, se transmite, ca o curea de transmisie, chiar sistemului care o gazduieste.
cind acele convulsiuni nu se mai inscriu in programul nostru prestabilit, se intimpla ca efectul lor sa ne depaseasca in asa natura incit orice intentie de a ne repune in starea normala devine un agregat foarte greu de imblinzit. bineinteles, nu poti avea o accelerare continua, fie si numai dintr-o delegare catre sfera oboselii a resorturilor fizice, ceea ce inseamna ca matca isi asteapta apele sau altfel zis, apele revin la matca lor.

tinara generatie sau cum sa demonstrezi inutilitatea existentei

despre tinara generatie: inculta, dar cu tupeu. o generatie care mimeaza faptul de a sti totul, nestiind sa spuna "nu". nu refuza nici o initiativa (si asta nu din avintul virstei, ci din prostia de a se postula atotstiutoare), isi insuseste cu usurinta orice demers. daca ai ghinionul de a te pozitiona in postura de "profesor", imediat vei fi invalidat prin unica ei constanta ontologica: "nu ma intereseaza". incercati un dialog cu un astfel de specimen, incercati sa purtati o conversatie pe o tema culturala. aproape instantaneu veti fi catalogat retrograd, inadaptat, apostrofat cu eticheta "dar ce vrei sa demonstrezi?", ca si cum cultura ar fi un avans cancerigen al existentei. e un chin sa inchegi o convorbire solida, pe argumente, cu ei. aceasta generatie (intuiesc ca multe altele de acum incolo) traieste o simplificare a esentei umane, dar nu dintr-un dat istoric, ci dintr-o orbire generalizata. nu stie sa scrie, nu stie sa vorbeasca, este entropica, abreviata in expunere, lipsita de parteneriatul tridimensionalitatii, transfuga din componenta "om". este expresia inventiei, dindu-i-se portii de necesitate, cu fixatii in zona carierei, angrenind-o astfel intr-o cecitate absoluta si disoluta. a reusit sa delomeze achizitia a citeva mii de ani si anume: luminarea mintii sau, cum considerau utopienii, eliberarea si luminarea sufletului (adevarata fericire a vietii). este captiva in conditionalitatea lui: "a fi realizat". "a fi realizat" inseamna a avea bani (includ aici toate subspeciile contemporane: cariera, masini, case, in fapt, prosperitati, proiectii ale evidentei materiale). atit. celelalte raporturi ale destinatiei "existenta" sint invalidate, niciodata facilitatea umanului nefiind mai bine confirmata decit acest construct aberant de realizare. in principiu, istoria pedepsea astfel de derogari ale fiintarii. prin extinctie. insa, dupa cum vedem, si istoria e in impas. cad baricadele culturale, functionale, organice a 3500 de ani (incepind cu civilizatia sumeriana). democratia (nu cea greaca, ci cea actuala), a deviat in imbecilitate, formindu-i omului toate reflexele de a se intoarce in zona pur animalica. si atunci intrebarea: la ce buna existenta?

excludere

Nu pot să cred! Nu mai pot. Nu mai am disponibilitatea mentală. Am impresia că toată viaţa mea se va desfăşura sub instituţia negaţiei. E incredibil. Ce ţară e asta? Ce fel de oameni sînt ăştia? Cine poate să înţeleagă? Ce mai vor oamenii ăştia? Cîte dovezi? Cîte exemple? Cîtă evidenţă? Cîte argumente? Cîtă convingere? Dacă nici după cinci ani de mizerie, de dispută, de hăituială, de ancorare în ură, dacă nici după cinci ani de dispută artificială, dacă nici după optsprezece ani de perindare pe scena politică, dacă nici după relevarea unor amănunte cu totul caracterizante despre persoana acestui individ oamenii nu au decriptat acest personaj atunci ce să mai zic? Cîtă prostie poate să fundamenteze convingeri (în fapt fanatism) de genul: geoană vinde ţara ruşilor, iliescu se reîntoarce, mogulii sînt de vină? Incredibil! Nu mai am nici o speranţă. Singurul pariu pe care l-aş cîştiga e cel de a miza pe eternitatea prostiei la romîni. Asta nu e ţara mea. E ţara tupeiştilor, a meschinilor, a proştilor a căror singură calitate e mimarea a orice. A celor ce mimează meritul, a celor ce mimează cultura, a celor ce mimează priceperea, a celor ce mimează experienţa. Sînt un factotum ficţional, agresiv. Să creadă cineva că basescu luptă pentru ei e de-a dreptul insultător. Păi ce a făcut în cinci ani? Nu a fost la putere? Cine i s-a opus? Tremur de indignare. Mi-e scîrbă! O să devin radical. Cine îmi va spune că a votat cu băsescu va exclus din cercul meu de prieteni. Nu vreau să am de-a face cu astfel de persoane, sînt prea jos pentru mine, nu pot să mă aplec atît de mult încît să-i văd.

lasa-ne!

traian basescu, ai dinamitat orice proiect in care ai fost implicat, ai fost curvarul politicii rominesti, ai fost groparul bunului simt, traian basescu, avem dreptul sa scapam de politica dihotomiei pe care ai promovat-o, traian basescu, esti inutil pe scena politica, s-a terminat cu epoca dezbinarii artificiale, traian basescu, cere-ti scuze in numele istoriei pe care, fara demnitate, o vei ocupa!

esti o rusine a istoriei, un produs al tupeului, al derivei nationale, esti un derbedeu fara scrupule, esti un om fara character, te-ai folosit de prieteni, de familie, de partid, de institutii, de naivitatea rominilor pentru a-ti promova propriile interese!

Nu ne-ai explicat nici pina acum ce s-a intimplat cu flota, cu afacerile fratelui tau, cu afacerile fiicei tale, cu fuga lui omar hayssam, cu repartizarea casei de la primarie, cu parti pris-urile pe care le-ai avut cu vintu, cu patriciu!

acuzi, dar nu ai nici un drept!

traian basescu, nu ai dreptul de a te erija intr-un model de moralitate!

traian basescu, fii demn si lasa-ne!

sint ciine cu porcu', recte cu baselu

da taticu', sint ciine. cu un porc. adica cu baselu. e furios, muribund. ca toti pedeleii. ultima suflare. citeva guri de aer prezidential (nu stiu cine l-a votat pe asta!), citeva hahaieli, citeva acuze. moare urit. ca orice sarlatan. e disperat, simte cutitul. electoral, bine'nteles. pedeleii latra, inveninati de ura. se vor otravi cu ea. daca ar fi sa-i ascult as intelege un singur lucru: ca marii maestri, arhitectii raului sint hrebenciuc, vintu si voiculescu. comandant suprem: ion iliescu. de cealalta parte, inevitabil binele, adica ei, aparatnicii, pedeleii, lacheii universali. lupta finala, batalia secolului, armele sint pregatite, codrul vuieste, urnele asteapta, binele face un pas cit un patrat, raul sah la morala, binele mai nebun ca niciodata declara razboi haosului si regelui lui, rocada in jumatatea raului, armate fiti pregatite, la ataaaaaaaaaaaaaaac si poate sah mat!
si apoi interveni povestitorul: da taticu', sint ciine, vreau sa scap de baselu, sa ma lase, sa nu mai vad udre, curve tupeiste, blagi, ridzi, anastase (sau anstasi), ebe (plebe) de 15000 de euro poseta, macoveie, boci (presul absolut), pogi (pocinoguri), negoiti!
poate ca am dreptul sa scap de gunoiul asta, sper asta de 15 ani. l-am urit dintotdeauna. nu mi-a placut niciodata. l-am urit inmiit din 2004. am fost uluit ca jegul asta a ajuns presedintele rominiei. rominiei lui. dar cam atit de la autor...
...pulbere, sulf (nu sulfina), cutite doctrinare, gloante ideologice si un cap. un cap de porc. al lui baselu. nu cu onoarea lui decebal. nu pentru cauza lui ioan botezatorul. un cap gol, dintotdeauna gol, dintotdeauna plin de vrajeala.
din nou vocea autorului: acum stiu de ce nu mi-a placut baselu! ca ii prostea pe prosti si prostii chiar il credeau. si eu turbam sa vad cum prostii sint prostiti. liniste, retragerea autorului, actul final...
multa liniste...ecoul: uitat e baselu...in ghena...hena...aaaaaaaaaaaaaaaaaa...atit

fara nimic

sint satul de tot, de toate, de fanatici, de moralisti, de elitisti, de idei, de reprezentari, de tupeu si iar tupeu. vad o singura rezolvare a ecuatiei mele: radicalizarea. ce-mi ofera, ce nu-mi ofera nu e in pretentia nimanui. sint satul, sint satul. si sint si vreau si voi fi radical in modul meu de a ma raporta la viata, la tot, la toate. un singur eveniment lucreaza in defavoarea oricarei idei, oricarei expuneri existentiale: moartea. mortii nu i te poti opune. restul e vrajeala, pacaleala si pentru prosti doar optimism. urasc prostii, urasc tupeistii, nu mai pot cu ei, nu-i mai vreau. simplu: vreau sa nu mai fie, fizic, moral, in orice forma. nu-i mai vreau. nu, deloc. nici ei pe mine. fie, si eu sa dispar, dar si ei. ce creatie e aia care nu-si vrea desavirsirea?
optimistii sint cei mai imbecili paduchi!

acum știu de ce îl votez pe geoana!

acum știu de ce îl votez pe geoana!
am aflat de la îmblînzitorul de sticle băse-walker că în spatele lui geoană stau iliescu, vanghele (că nu poate să pronunțe vanghelie), hrebenciuc, voiculescu, vîntu şi alţi "moguli". plecînd de la această ipoteză nu-mi voi propune a o demonstra, ci a-i găsi beneficiile. beneficii pe care de altfel le-am şi găsit: voi merge la vot în turul doi.
şi voi vota, şi voi pune ştampila pe geoana pentru că: votîndu-l pe geoana voi da votul lui iliescu (o compensaţie pentru faptul că, din motive de lene, nu l-am votat cînd acest lucru chiar conta); votîndu-l pe geoană voi da votul lui vanghelie (sînt sătul de intelectualii de doi bani gata oricînd să lingă orice os aruncat din bucătăria băsesciană, dîndu-şi ochii peste cap la reprezentativitatea populară); votîndu-l pe geoana voi da votul "mogulilor", "moguli" care, prin gestul de a duce o campanie împotriva nulităţii băsescu, îmi procură o satisfacţie uriaşă.
şi chiar vreau ca votîndu-l pe geoană să-l votez pe iliescu (pînă la urmă singurul politician din romînia). şi dacă mai sînt proşti care să-mi amintească de mineriade, de revoluţii, de regi respinşi, de crimele lui iliescu spun doar atît: 1) dovediţi-le (asta pentru voi); 2) mă doare în cur de ele.
la vot, la vot tra-la-la-la-la!

mai sint, dar nu vor mai fi!

mai sint citeva zile...ale regimului celui mai penibil presedinte din istoria rominiei. mai sint citeva slugi care il sustin pe bastardul basescu. mai sint citeva emotii care ne moduleaza impresiile inainte de a scapa de cel mai abject presedinte al anilor 2000. mai sint citiva disperati care se agata de acest regim al tupeului, al prostiei, al umilintei, al iresponsabilitatii, al nesimtirii evidente. mai sint citeva punti temporale care mai leaga palatul cotroceni de numele acestui derbedeu politic, personaj care a confiscat functia de presedinte suprapunind-o peste cea a unui simplu om. mai sint citiva fanatici ce-si exercita frenezia in sprijinul futilului.
mai sint, dar nu vor mai fi! dispari marinare!

SPUNEŢI "NU" LUI băsescu!

SPUNEŢI "NU" LUI băsescu!
l-aţi văzut dansînd manele, l-aţi văzut promiţînd ţepe pentru răufăcătorii patriei, l-aţi văzut lăcrimînd, l-aţi văzut simulînd dreptatea, l-aţi văzut făcînd carieră în două regimuri (din care unul comunist), l-aţi auzit perorînd toate prostiile din lume, l-aţi văzut depănînd poveşti absurde, înfierînd o ţară pînă la dezbinare, l-aţi văzut beat, l-aţi văzut în toate ipostazele existenţiale...nu v-aţi săturat?
parcă ar fi zîna cea bună sau diva supremă! nu are nici un scrupul, e un mîrlan infect, spune orice ca apoi, în funcţie de sfera de interes a publicului, să nege ca şi cum nimic nu s-ar fi întîmplat. a distrus totul, totul, totul.
l-aţi văzut pe marele marinar cum a reacţionat (în cadrul disputei cu antonescu) la auzul cuvîntului udrea? penibil! de fapt toată ceata băsesciană a reacţionat cît se poate de prost la rostirea acestui nume. însăşi udrea era o mască a descompunerii, o mască ce-şi divulga toate compromisurile pe care le-a făcut pentru a obţine privilegiile actuale (udrea asta a luat toate partidele la rînd, începînd cu psd-ul, pnl-ul şi terminînd cu pdl-ul). soţia lui băsescu (nici nu mi se pare potrivit să i se aloce un nume deoarece e o persoană terorizată de influenţa malefică a lui băsescu-soţul) era speriată, pusă în situaţia de a acoperi trădările conjugale, gata să marşeze în sfera unui "autism asumat". boc, aceeaşi dobitoacă de curte, privea spre un neant emoţional, ca şi cum numele udrea îi era o coordonată inhibantă.
acest personaj, preşedintele propriei coterii, croit pe dimensiunile tupeului romînesc, e cel mai mare rău din ultima sută de ani a istoriei romîniei. nici un personaj politic nu a avut atîtea deviaţii umane ca pretinsul preşedinte al tuturor romînilor. un impostor ajuns conducător al unei ţări spune mult despre destinul acestei naţiuni, despre capacitatea de analiză a acestui popor. se pare că în următoarele două milenii romînia nu are nici o şansă de a deveni: România!
SPUNEŢI "NU" LUI băsescu!

mersul lumii

Daca vrei succes în viaţă

Schimbă cinstea cu tupeul

De principii te dezvaţă

Chiar de altul ţi-e traseul;

Nu te-abate de la număr

Spre-a deschide-a lumii poartă

La minciună dă din umăr

Cucerit de a sa artă

Lupa timpului o-ntoarce

Cînd spre faţă, cînd spre coadă

Iar din ele prinde-a stoarce

Tot prezentul ce se-nnoadă…

Sfărîmîndu-şi a ei coajă

Ce te-abate, ce te-nhaţă

Nu slavi a clipei vrajă

Dacă vrei succes în viaţă

Ca aievea zugrăvirea

Visului să nu te-mbete

Încercînd să-ţi fure firea

Iară mintea să-ţi desfete;

Şi mai mult de a ta vrere

Fii de-acord cu fariseul

Căci prezentul ăstei ere

Schimbă cinstea cu tupeul

Lasă amintirea-n lături

Iar l-a sale dulci haremuri

Nu-ncerca să li te-alături

În chemarea altor vremuri;

Ci urmează căi subtile…

Răsucind pe dos şi faţă

Din cuprinsul vechii file

De principii te dezvaţă

Munţi mai mari, mai mici, chiar piscuri

Va găsi privirea-n cale

Tu străin de orice riscuri

Fruntea să le-o-admiri din vale;

Iar pornit pe-un drum, cu teamă

La ispită fă pe-ateul

Şi urmează-a lumii seamă

Chiar de altul ţi-e traseul

Nici mărirea a vechi castre

N-are cum să te înveţe

Că-n glosarul vieţii noastre

Fapte ce ne par măreţe

Nu-s mai mult de coloncifre

Chiar de-ar fi să ţi le-enumăr…

Cît e totu-ascuns în cifre

Nu te-abate de la număr

Judecînd că-n rostul vieţii

Unde-i plus, în spate-i minus

Fă-ţi deviză a justeţii:

„Firii reci, prin cald vecinu-s”

Iar de vremuri nu-şi descheie

Încifrata-a sorţii hartă

Foloseşte a lor cheie

Spre-a deschide-a lumii poartă

Viaţa-i un şuvoi ce-mparte

Lumea-n slab şi în puternic

Iar de vrea mai într-o parte

Să te-mpingă, tu cucernic

Să-ţi repeţi, urmînd şi-n faptă

„Printre voi şi eu mă număr”

Şi-n surîs scăldat în şoaptă

La minciună dă din umăr

Faptelor, a lor natură

Împărţind-o-n rău şi bine

Nu-i decît o scurtătură

A gîndirii clandestine;

Iar de poftele mulţimii

Către-un „da” sau „nu” te poartă

Stai în dosul înălţimii

Cucerit de a sa artă

Cucerit de a sa artă

La minciună dă din umăr;

Spre-a deschide-a lumii poartă

Nu te-abate de la număr;

Chiar de altul ţi-e traseul

De principii te dezvaţă

Schimbă cinstea cu tupeul

Daca vrei succes în viaţă