constatare

din multe puncte de vedere rominia a ajuns copia modelului american de societate. adica o societate amorfa cu foarte multi prosti. dar exista si o diferenta majora.
societatea americana isi permite sa aiba o populatie imbecila, contrabalansind prin doua masuri:
1) existenta unei elite valoroase;
2) programul de recrutare a "virfurilor extra-nationale".
rominia nici nu promoveaza, nici nu are posibilitatea financiara de a-si construi un astfel de program. mai mult, nu e nimeni interesat de asa ceva.
optica generala a rominilor e aceea de a se descurca. in masura in care reusesc acest lucru, practic isi valideaza componenta existentiala. un simulacru al organicitatii vietii. rominii sint dintre cei care au reusit sa echivaleze doua verbe cu functionalitati diferite: "a se descurca" si "a se desarvirsi". prin urmare, nu mai exista componenta depasirii, ci doar cea a supravietuirii. nimic din intensitatea demersului de acumulare intelectuala nu se mai regaseste in echilibristica vietuirii. totul decurge intr-un registru microscopic, lipsit de valoare, lipsit de maretie, lipsit de componenta amprentei istoriei. se traieste animalic, instinctual, docil, multi fiind pusi in situatia de a nu-si antrena o componenta definitorie a omului: capacitatea de reflectie.
la nivel de vizibilitate imediata, avantajul e de partea ambelor parti implicate in aceasta poveste: atit al formatorilor acestor comportamente, cit si al celor care sint vizati de formatori. primii se dispenseaza de o presiune permanenta, asigurindu-si libertatea de a-si face jocurile in voie, ultimilor creindu-li-se ideea de necesitate, de utilitate.
pe termen lung...dezastru.