oltchim si-a jucat desfiintarea

a fost un meci contracronometru. indeosebi contra. contra echipei adverse, contra publicului gazda, contra firii, contra istoriei, contra desfiintarii. 
intr-o tara in care verbul "a fura" e vecin cu innobilarea, un simbol nu are o durata de viata mai mare decit reevaluarea sau razgindirea lui basescu.
nu stim sa cultivam. de mentinut, nici atit. mulgem cu atita aviditate fiecare gram de aur din medaliile celor care le-au obtinut numai datorita muncii lor, si, la fel de usor, ne spalam pe miini la primul hop pe care-l intimpina. 
bani, bani, bani. de bani are nevoie si oltchim. nu mai multi decit zece posete, o vila pe proprietatea bisericii si trei dungi pe asfalt. indignatii tremura pina-n celula ca impozitele lor se scurg pe teava oltchimului. capitalisti, bre! cum asa, banu' lor, iar rasfatatele alea salta chiftelele cit ai zice gol. daca ai face un calcul al participarii astora la tot ce trece de doi centimetri peste nivelul pamintului, ai crede ca au salariul de cel putin citeva miliarde de euro pe minut. altfel nu-mi explic de unde atita dare de mina.
oltchimul e o echipa peste ce insemnam noi ca romani. in alta tara, ar fi fost o institutie de respect. la schimb, noi ii coacem o desfiintare. ne incurcam in citeva milioane de euro pe an. altii, prin cluj, nu coborau din pat pentru citeva sute de mii de euro. raport ca de la brand la capatuit. sau poate ne incurca un brand cu mult peste mediocritatea noastra mlastinoasa!? pe alte meleaguri unde nu oamenii se reevalueaza, cetatenii, primaria, guvernul reevalueaza terenuri, cladiri numai ca un simbol sa-si asigure continuitatea, maretia, istoria. istoria nu inseamna doar un cap in gura dat timpului si apoi trasul cortinei peste petele de singe, ci soliditate, solidaritate, respect, memorie, renuntare, efort. 
noi conducem mortul la gropa inainte de a-si fi dat sufletul. caci oltchim a jucat cu sufletul. si ne-a tinut cu sufletul la gura pina in ultima secunda. in cea mai importanta competitie a handbalului. o competitie care va fi si la anu' si la urmatorul, caci pe acolo sportul nu e un capriciu impachetat sub umbrela nu stiu carei directii, minister al invatamintului sau tineretului. adica nu o anexa care sa legitimeze furtul. dar noi avem socotelile noastre. murim inainte de termen, ne inventam biografii de napoleoni si ne facem lauda din nesimtirea de a sta cu mina in sin si a nu face nimic. 
daca se va desfiinta, nu echipa oltchim va fi cea in cauza, ci noi ca pretendenti la statutul de tara de secol XXI!