lasa ba ca merge si asa!

[Petru cel Mare, care îşi anunţase deja intenţia de a-i "elibera" pe creştinii ortodocşi din Balcani de sub "jugul necredincioşilor", a obţinut promisiuni de sprijin militar din partea principilor Moldovei şi Valahiei, ambii vasali otomani, care s-au angajat să furnizeze hrană pentru soldaţi şi nutreţuri pentru cai în eventualitatea prezenţei oricărei armate ruseşti "eliberatoare". Ţarul a anticipat, de asemenea, că va exista susţinere sub forma unei răzvrătiri generale a ţăranilor ortodocşi împotriva stăpînitorilor otomani.
.........................................................................
Acolo, promisul sprijin popular pentru invadatori nu s-a materializat şi în scurt timp proviziile pentru oameni şi cai s-au epuizat.]
sursa: Andrina Stiles: "Rusia, Polonia şi Imperiul Otoman"

[A urmat apoi campania de pe Prut, în care Petru a condus 54000 de soldaţi în teritoriul turcesc. El a fost asigurat de domnitorii Valahiei şi Moldovei că va fi salutat pretutindeni ca un eliberator şi va mai putea strînge încă 40000 de oameni la sosirea sa - oricum o forţă destul de mică pentru a face faţă celor 200000 de turci. Sprijinul şi proviziile pe care le aştepta el nu s-au materializat, totuşi în cantităţi semnificative.]
sursa: John Swift: "Petru cel Mare"

faptul ca rominii nu sint au constiinta solidaritatii istorice, faptul ca si-au facut din resemnare o conditie de supravietuire, faptul ca "performeaza" la capitolul lasitatii, faptul ca au picat toate examenele demnitatii istorice nu-s achizitii recente (doar dobitocii o pun pe socoteala comunismului), ci cusururi ce au insotit acest popor dintotdeauna. e suficient sa intorci fila istoriei, pentru a decoperta aceasta stare de fapt.
prin citatele de mai sus am vrut sa pun in lumina faptul ca nici macar componenta religioasa nu a contabilizat un sentiment de coeziune a locuitorilor principatelor, ce sa mai vorbim de entuziasm al scaparii de turci.
precizare: pe atunci, sentimentul antirusesc nu functiona, caci evenimentele relatate se desfasoara in anul 1711 (campania de pe prut a lui petru cel mare impotriva turcilor), rusia nefiind la acea data puterea de mai tirziu pusa pe anexari teritoriale, deci nici vorba de o scuza cu porniri de respingere a rusilor.
macar am brevetat un concept: lasa ba ca merge si asa!