bat tobele pentru rancas, de manuel scorza

inspirat din nedreptatea comisa impotriva comunitatilor de indineni peruvieni, prima parte dintr-o tetralogie a atrocitatilor executate cu ochii inchisi, a violentelor nepedepsite, romanul se asaza cu greutate in constiinta cititorului, nu numai prin abuzurile desfasurate si impinse pina la limita acceptabilului, demolind relatiile sociale, ci si prin puterea naratorului de a crea fapte, personaje care raspund realitatii cu instrumentele miturilor, cu poezia legendelor, care se angajeza in lupta contra nedreptatii cu bagajul credintelor, superstitiilor stramosilor. desigur, un joc nefiresc in care "materialul" deposedeaza brut orice opozitie, indiferent de mijloacele supranaturale de rezistenta. judecatorul montenegro e unul dintre cei care traseaza regulile dupa placul bunei vointe, care inverseaza raportul dreptatii echivalindu-l cu furtul, cu arbitrariul, cu interesul personal, cu moftul. personajele se pot imparti in doua categorii, bastinasii (in principiu un personaj colectiv), proprietarii de drept ai terenurilor din zona natala, oameni inzestrati cu manifestari supranaturale, si, al doilea grup, orinduirea, cea care isi insuseste munca, pamintul, superioritatea, justitia, viata prin agresivitate dublata de legi partinitoare.
romanul debuteaza cu un fapt banal, dar care dezechilibreaza starea sociala, o simpla moneda scapata din neatentie de judecatorul montenegru hiperbolizindu-se in veritabil punct de referinta in structura comunitatii. stiind care sint instrumentele inechitatii in aceasta lume condamnata dintotdeauna, nimeni nu indrazneste sa ridice moneda nesemnificativa ca valoare monetara, dar incarcata cu o adevarata contrapondere justitiara, totul gravitind in jurul acesteia, devenind sursa de propagare a puterii ei, a exemplului sau, deopotriva, unealta de condamnare pentru cei care ar indrazni sa si-o insuseasca. salvarea, incetarea relatiei apasatoare moneda-comunitate vine numai in momentul in care posesorul, din intimplare, si-o recupereaza. acest judecator este cunoscut pentru modul capricios de a face justitie, un simplu joc de carti (cistigat sau pierdut) putind sa genereze dispozitii de gratiere sau de condamnare, renumele sau constind in pedeapsa palmuirii chiar si a celor apropiati. suita lui se completeaza cu personaje la fel de discretionare, o sotie in ale carei gratii a intra inseamna chiar o datorie cetateneasca, jandarmi care duc la indeplinire orice ordin oricit de absurd ar fi, proprietari fara scrupule.
de cealalta parte, chason nictalopul, hotul de vite, hotul de cai, cap de broasca sint cei care incearca sa lupte cu armele ancestrale impotriva tuturor relelor care s-au abatut asupra lor. nictalopul e cel care vede in noapte, putind astfel sa se fereasca de cei care-l vineaza, hotul de vite e posesorul darului de a vorbi cu animalele, dar si de a interpreta visele, hotul de cai intelege limbajul cailor, cazind la intelegere cu acestia atunci cind ii fura, diminuind astfel din consecintele deciziilor aberante ale stapinilor.
peste aceasta arhitectura sociala voit dezechilibrata mai vine si imprejmurea de sirma, un sarpe care creste, care izoleaza, care se invecineaza cu "infinitul" in intindere si care aduce urmari si mai apasatoare pentru comunitate: o deposedeaza de pasuni, ii restringe spatiul de existenta, ii ameninta dreptul de a supravietui. imprejmuirea e rodul companiei americane cerro de pasco, companie care nu are nici un scrupul in a-si urmari interesele, condamnind la moarte, atit indirect, prin deposedarea de pamint, prin furnizarea energiei la pret prohibitiv, cit si direct, prin reprimarea singeroasa a revoltei, o intreaga comunitate.
resursele artistice de reprezentare a diferitelor situatii sint surprinzatoare, oameni care in urma poluarii devin verzi, galbeni, rosii, piramide nemaintilnite de oi, primul atac de cord colectiv din istoria omenirii (in care fostii sclavi ai proprietarului migdonio de la torre sint otraviti, iar cazul e musamalizat printr-un verdict aiuritor: infarct colectiv), porci infometati si trimisi sa lupte impotriva gardienilor imprejmuirii, revolta cailor instrumentata de hotul de cai.
bineinteles, armele "materialului" sint cele care inving, chason e arestat prin complicitatea sotiei, cap de broasca (don fortunado) e inchis si apoi ucis, tinarul primar care se alaturase cauzei comunitatii e indepartat, revolta inabusita.
romanul se incheie in nota fabulosului - singurul element compensator din roman - cu mortii revoltei reintilniti in pamintul pentru care au murit, depanindu-si si actualizindu-si, pe masura ce se adauga si alti martiri, dimensiunea dezastrului.