vînez cu nesomnul argintul din noapte
şi-l torn peste gene de mări lunecoase
iar luna mai frîntă de carne, de oase
îşi pică mirarea în fraze de lapte
în şoaptă, scheletul ei mătură pleoape,
închide şi ultime porţi dinspre ziuă
o haina de raze pe-a soarelui piuă
îmbracă metale şi ochiuri de ape
mă cert cu vînatul iar bezna mi-e tartor
beau luna din ceaşcă, beau lapte de fraze
sfidînd armonia, un vis kamikaze
despoaie toţi sorii de vina de martor
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu