ginduri...

de mult timp mi-am degajat sentimentele spre un nimic mereu construibil, m-am imprietenit cu fictiunea, am cazut in viltoarea ei, refuz o lume data, refuz un patrimoniu temporal imbogatit parsiv, fara discernamint, amalgamat intr-o relatie de curtoazie cu interesul de orice fel, nu se pupa unu cu unu, nu-i nici o prietenie in definitia doi-ului, ci doar o balta de acceptare, nu unghiurile sint cele care ne influenteaza vederea, ci pozitionarea, logic ar fi ca simtul omenirii sa fie vag negativ, insa nu stiu de unde si prin ce artificiu fiecare generatie isi insuseste, isi adauga functii de definitiv, constiinta e o tulburare sufleteasca numai buna de a plesni in cel ce si-o constientizeaza, morala un concept care nu are sold, caci profund analizind, nu e nici pe minus, nici pe plus, in mare parte un alter ego al sperantei...