elegia ceaiului, de george tarnea

...versuri cunoscute din cintecul lui tudor gheorghe. toata poezia...

Te-am iubit Ludmila
cand eram mai mic
oferindu-ti zilnic
flori presate-n plic

Te-am iubit in taina
cu tot visul meu
agatat de sfoara
unui subred zmeu

Cand saream pe ciotul
cailor de var
te-am iubit Ludmila
linga samovar

Tu-mi cintai romante
pe maidanul surd
eu ciopleam supliciul
unui zmeu absurd

Si prin toata vara
plopilor cu boz
inventind iubirea
te trageam de cozi

Ce suave timpuri
prabusite-n vis
unde sint copiii
primului abis

Ce mai faci, Ludmila
carui suflet cinti
mica ta romanta
cu genunchii frinti?

Azi cind sorb aroma
ceaiului ceresc
nici macar in aburi
nu te regasesc

Si ma-ntorc la miezul
virstelor cu ploi
cind striveam iubirea
sub genunchii goi.

Cite lucruri simple
s-au topit de-atunci
intimplari si chipuri
zari, orase, lunci.

Nu mai e nici zmeul
nici supliciul cast -
doar tacuta umbra
dintr-un vis prea vast.

Insorite cimpuri
mai strabat si-acum
dar nu-mi aflu pacea
gindului nicicum.

Ce mai faci, Ludmila
in ce ploi te scalzi
si-n ce iarba luneci
cu genunchii calzi?

Flori de mar presate
oarbe flori de crin
mai pastrez si astazi
intr-un colt de scrin

Si mai fug de-acasa
cand imi vine chef
sa alerg prin tara
ierbii de sidef.

Dar ma-ntorc statornic
linga-acelasi ceai
plin de gust de toamna
cum doar tu-mi faceai.

Impletind aiurea
flori de mucava
te-am iubit, Ludmila
foarte mult cindva.