"apungaşul"

E bine şi în romînia asta...azi am identificat o nouă categorie constituentă a ei: cea a “apungaşului”. Nu vă chinuiţi să căutaţi echivalări noţionale normate, acest cuvînt nu există în limba romînă, este doar o alăturare cu efect de negaţie, crescută din substanţa semantică a pungaşului şi particularizată de prefixul “a”. Să nu faceţi greşeala de a crede că particula “a” invalidează caracterul de impostură a persoanei în cauză, ba dimpotrivă, reflexul judecăţii se centrează tocmai pe acest conţinut. “Apungaşul” este o persoană care se hrăneşte cu auto-suficienţa propriei micimi şi minciuni, proiectată de imundul romîniei în prim-planul unei situaţii conjuncturale. Pe “apungaş” îl găsiţi la la Carrefour, la Auchan, la Billa, în principiu la orice magazin, şi e acea persoana care plăteşte pe baza cardului (într-o gestică de om împlinit, ajuns la o maturitate financiară satisăcătoare, plin de el ca şi de cardul său), dar care îşi cară produsele în buzunare sau cel mult într-o pungă. O pungă contează, cînd dai bani pe ea. E bine să se vadă că ai gologani pe plastic, însă efectul trebuie să-l produci astfel încît prestidigitaţia să ascundă faptul că nu cumperi şi tot atîtea pungi de cîte ai nevoie. E dizgraţios să vezi orice coate-goale umflîndu-se mai mult decît spaţiul pungii lipsă, pozînd într-un miliardar de plastic reciclabil ce îşi dă consemnul plăţii printr-un card. Bineînţeles, el rămîne un pungaş nenorocit, căci vrea să-şi păcălească condiţia mizeră, de gunoi uman, el pungaşeşte viaţa, se pungăşeşte pe sine, pe noi, dar se vrea mai presus de propria realitate, chiar şi din postura unei pungi lipsă.