atunci cind puterea devine unicul instrument de apartenenta si de exprimare existentiala, micii dictatori (mici pentru ca apar in tari mici, se instapinesc pe ele, tari lipstite de semnificatie istorica, lipsite de anvergura verticala; in fapt acesti mici dictatori sint mult mai agresivi cu poporul lor decit orice dictator dintr-o tara puternica) fac orice pentru a se mentine la putere asa incit "ieşiţi în stradă şi priviţi adevărul în faţă, excelenţă, sîntem pe ultima sută de metri ori vin puşcaşii marini ori luăm marea, nu există altă alternativă, excelenţă, nu exista altă alternativă, mamă, aşa încît luară Marea Caraibilor în aprilie, o luară inginerii navali şi ambasadorul Ewing în bucăţi numerotate ca s-o ducă departe de uragane în zorii însîngeraţi din Arizona, o luară cu tot ce avea în ea, domnule general, cu oglindirea oraşelor noastre, cu înecaţii noştri sfioşi, cu dragonii noştri demenţi".
suzeranii isi conditioneaza vasalii "totdeauna în schimbul a ceva anume, domnule general, mai întîi monopolul chininei şi tutunului pentru englezi, apoi monopolul cauciucului şi recoltei de cacao pentru olandezi, apoi concesiunea căilor ferate din ţinuturile pustii şi a navigaţiei fluviale pentru nemţi, şi totul pentru americani..."
micul dictator isi tranzactioneaza scaunul de la o poarta la alta "fiind salvat în ultima clipă prin bunele oficii ale partenerului său de domino ambasadorul Charles W. Traxler al cărui guvern s-a pus garant pentru toate angajamentele europene în schimbul dreptului de exploatare pe viaţă a subsolului nostru, şi de atunci o ducem tot aşa într-o veşnică datorie, pînă şi izmenele de pe noi...".
insertiile sint luate din romanul "toamna patriarhului" de garcia marquez, realitatea apartine rominiei.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu