Atlasul din mine

Atlas mi-e-nfipt în tîmpla minţii
Proptit de-un cer de gînduri reci.
Sub masca hîdă-a-mbrăcăminţii
E-mpovărat de ipoteci.

Dator pe veci e-n contul zilei
Dator şi bolii, nopţii, lanţ...
Nici cai din herghelia milei
Nu-i mai prestează făr' un sfanţ.

Lucrat la şale de artroze,
Cîrpit prin cîrje şi idei
Respiră fragmentar, în doze
Doar libertăţi şi-al lor temei.

Se clatină pe umeri globul,
Se ţine-n aşchii trupu-i ros
Prin glezne, mîini îşi latră ciobul
Revolta-nşurubată-n os.

De parcă primitive stele
I-ar sta în coaste şi în braţ
Sugîndu-i forţa de sub piele,
Trăgîndu-l în al morţii laţ.
................................................

Mîini reci private de vreun medic
Tresar din cuibul lor de şerpi
De glasul lor trudit mă-mpiedic...
Boli dulci mă fierb în ochii-i sterpi.

Privindu-l cum în gînd îmi şade
De parcă m-aş privi-n reflex
Cu vocea smulsă din cascade
Îi spun, îi strig turbat, perplex:

- Atlas, primeşte a mea hîrcă
Să-ţi fie asortat baston
La veşnicia ce îţi urcă
Prin firea ta de abandon!