intins in pat, parca imblinzindu-si pozitia dupa un rasptimp in care durerile de spate ii micsorasera spatiul, il micsorasera in sine insusi, se gindi sau, cine stie, poate ca se mai gindise la asta, dar niciodata nu ajunsele la concluzia care acum i se parea revelatoare, da, asta trebuie sa fie, concluzie care pe moment parea definitiva mai mult prin modul prin care incerca sa se convinga de asta, da, asa este, pina la 14-15 ani privise religia ca pe o poveste intesata de personaje antagonice, fara punte de legatura, fara o reversibilitate a faptelor lor, alb si negru, negru si alb, ce chestie, religia...o poveste, poveste pe care acum o ura, caci asta era concluzia, urindu-se, neiertindu-se nici acum ca a putut sa creda asa ceva, desi, nu asta m-a condus aici, mai mult o ciuda care-l facu sa se smulga din pozitia care cu greu ii oferea un echilibru intre muschii, articulatiile si nervii care acum il biciuiau, o noua incercare de a-si ocupa in definitiv nu o forma a confortului sau, ci una de a atenua disconfortul, smuls dintre dureri nu exista doar alb, nu exista doar negru, religii, delir, cuvinte izvorite din o gura care-l acaparase, asa cum se intimpla cu toti copiii, o gura, a bunicii, care macina cuvinte lasind in sacul constiintei o masa fina de faina, faina care si acum isi mai dospea inflexiunile, urindu-se, neiertindu-se...