demonii nostri

Sint oameni care sint rascoliti de demonii lor. Dar sint si oameni care sint rascoliti de demonii altora. Ingerii sint impartiali. Demonii ispitesc. De aceea atrag. Ei au diferite nume. Unii de numesc Frica, altii Iubire, unii sint in interiorul nostru, altii in afara. Unii pling, altii ne fac cu ochiul. Unii se numesc Sinucidere. Inteleptii ne invata sa nu ne lasam ispititi, sa nu-i urmam. Si ingerii si demonii ne vor binele. Noi ii urmam. In unele cazuri ei ne urmeaza. In gind, in fapta, cu gindul ni-i imaginam, cu fapta-i cuprindem, ne lasam cuprinsi, curge mierea ademenirii, culegem fagurele nadei. Unii sint mai privilegiati decit altii. Spre exemplu, cei cu numele Iubire. In numele acestora ne zbatem, ne zvircolim, nu mincam, nu dormim, sau dormim pentru a ne trezi cu acelasi gind. Visare e numele altora. Visam. Si ziua si noaptea. Iubire si Visare ne poarta in tinuturi incurcate pe care, in absenta lor, cu siguranta nu le-am fi vizitat. Oamenii se lasa coplesiti de puterea lor. In vis apar alti demoni. Mai reali decit cei din realitate. Mai umani decit cei inchipuiti. Uneori, si intre demoni exista invidie. Precum si intre oameni. Oameni au invatat multe de la ei. Si demonii isi au demonii lor. Adica exorcizatorii. Pentru a ne scapa de demoni, exorcizatorii au inventat rugul. In fapt, nu l-au inventat. L-au scos din interiorul nostru si l-au asezat in mijlocul pietelor. Exorcizatorii sint cei care ne scapa de demoni. Ii cunosc, le cunosc jocul, le cunosc obiceiurile. Se intimpla ca, dupa atitia ani de la aceste practici, exorcizatorii sa fie priviti ca fiind ei insisi niste diavoli. In interior, focul arde cu alte flacari. Flacarile iubirii, flacarile disperarii, flacarile deceptiei, flacarile singuratatii, flacarile tristetii, flacarile pamintului si ale cerului. In piete, focul e alimentat cu lemne. Cu paie si lemne. Veti spune ca acum nu mai exista ruguri. Ruguri in piete. Veti spune ca acum nu mai exista demoni. Ca ziua e ziua, ca noaptea e noapte. Se prea poate. Cu toate acestea, exista frica, exista iubire, exista nopti fara somn, numite deloc intimplator si zile albe, exista si zile mai negre decit noaptea, miere si flori, lemne si paie, oameni de paie, taietori de lemne. Femeile si barbatii pling. Suspinul dupa cel drag. Un alftel de demon. Nu e saminta fara fruct. Doar fructe fara samninta. Vezi zice ca-i tocmai invers. Nu va contrazic. Stiu ca va ginditi la acele seminte care sint seci, care nu rodesc, care nu isi arata fiorul. Nu e vina voastra si nici a lor. Va intreb: La ce bun un fruct sec, pustiu? Pina si lui isi va fi povara. Uneori privirea e un rug. Ca si neputinta. Sa vezi si sa nu poti.