Gîndindu-mă la asocieri de nume, avusei o revelaţie: Monica Iacob-Ridzi e întîia descendentă, ieşită la lumină după multe mii de ani, a dacilor noştri. Cum străbunii istoriei noastre îşi cam făceau de cap prin zona actualului Petroşani, cu siguranţă se vor fi gindit că un urmaş nu le-ar strica. Cum băieţii erau mai expuşi pericolelor războaielor şi vremea de pace cu romanii se cam dusese, pileaţii mai mari schimbară un X pe un Y în moştenirea cromozomială şi băgară ca termen de germinare anul 1977. Nu stătură mult pe gînduri şi stabiliră să transmită urmaşei, genetic bineînţeles, şi gena tupeului de tarabostes, a nemulţumitului cu propria fiinţă ce, din plictis, mai dadea ture prin Moesia vecină. Şi uite aşa descălecă brutăreasă Monica Iacob-Ridzi, mica lupoaică dată jos de pe draconesul de altădată, într-o romînie ce crescu odată cu ea pînă în anul de mandat ministerial 2009. Şi se puse bastarna pe nefacute de rezultară bastrazi financiari, greu de explicat, ştiinţe inginereşti, desigur financiare, publicităţi ilegale. Toţi o cam arătară cu degetul, însă descendenta îşi aminti de moştenirea lăsată. Aşa ca băgă o tona de tupeu, sfidînd al său popor. Noi ce sa mai zicem? Doar sperăm că o mică genă din patrimoniul numit Decebal să se fi transmis măcelăresei de bugete, astfel încît capul ei să ne parvină de bună voie.
Dacă nu, să apelăm la romani!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu