articol dedicat lui hugo chavez
pe masura ce europa si sua isi adincesc ridurile pe un corp demult imbratrinit si hid, controsionat de prea multa legare la cap cu o seriozitate stupida si fada, america latina traieste, da din miini, ne arata ca bucuria doarme in gesturi simple, asteptind doar o bataie pe umar pentru a se lasa invitata la dans, ca se poate descurca si fara a transforma orice ineptie intr-o perpetua competitie sterila, lipsita de vitalitate, ca vlaga nu se conjuga neaparat cu masa plina, ca a trai nu inseamna sa ajungi primul la linia de sosire a nesemnificativului investit cu sfintenii derizorii. america latina isi are drogurile ei sociale, mizeria, bubele ei, dar niciodata nu triseaza in relatia cu simplitatea vietii. ca bogatia nu e o relatie decit a unor clase privilegiate, deja bate in continutul a 99% din istoria omenirii. europa si sua, deslusite in nota goanei dupa un confort accesat gretos, criminal de multe ori, si dincolo de ideile neroditoare ale materialismului de consum intors pe toate fetele, se misca butucanos prin praful istoriei, tronind peste o lume de mediocri dresati cu gusturi cultivate ca sedativ al uniformizarii. ratacirea lor nu va fi una labirintica ci o incurcatura in jurul propriului git. america latina inca e izvor de idealism. cit va mai curge, lumea isi va mai putea racori fruntea incruntata, isi va mai astimpara seceta interioara adusa de o institutionalizare pina si a abstractului. america latina inca mai e revolutionara. cu toate ca gesturile ei sint caricaturizate de "lumea democrata", agresivitatea marketingului politic devenind pistonul pe care se actioneaza pentru a credibiliza aceasta poveste. nu sintem departe de maniheismul inchizitiei, democratia si dictatura devenind ce-i drept, scoala oricarei demarcatii postmoderne. numai ca, urmind indicatiile drumului definit, ajungem la o prapastie a identitatii, la o inhamare a eului la caruta globalizarii. revolutiile americii latine sint in fapt ideile revolutionare ale unor indivizi nascuti din nimicul epocii lor, indivizi dispusi sa raspunda cu manifestari departe de conventionalul obositor al discursurilor oficiale, oricind capabili sa sfideze jocurile negustoresti ale marilor puteri, in pofida faptului ca pretul platit e chiar viata lor. e vorba de un cubism al politicii, ochii dezintegrati ai disperarii reusind sa strapunga prin asimetria si din destinatia marginala rezervata toata demagogia violent infipta in mentalul cetatenilor lumii incolonate. vocile invizibile ale nedreptatii prind a se coagula in rezervatia de idealism a unor indivizi egali cu simplitatea americii latine. si america latina stie cel mai bine sa-si iubeasca eroii! eroi mai mari decit revolutiile insesi!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu