15 ani de la moartea lui Adrian Păunescu

 Din ce în ce mai puțin flexibil

Sunt, parcă, un pronume maladiv, 

m-am declinat mereu, fără motiv

și-acum, la vârstele de minereu, 

când mă declin, din ce în ce mai greu, 

eu , parcă, insomnia îmi cultiv, 

s-adorm, de-a pururi, 

la acuzativ. 

82 de ani de la nașterea lui Adrian Păunescu

 Porumbeii și vântul 

Ce porumbei cu aripile grele, 

A plâns pe ei probabil cineva,

Ce porumbei, septembrie suia

Deasupra casei și-a tristeții mele, 

Mă mir că sumbrii nu le-au pus zăbrele

Sau că nu sunt dresați cu o nuia. 

Ce porumbei cu cositor în oase, 

Ca niște felinare ce s-au stins, 

Mișcați de vântul toamnei pe cuprins

Șontâc, șontâc din aripi glorioase. 

I-a moleșit prea leneșa plimbare 

Pe cursul vântului nehotărât

Și de salvat i-ar mai salva atât

De-ar vrea și contra vântului să zboare.